Sărbătoarea Rusaliilor din anul 33 din primul veac creștin, marchează începutul lucrării Duhului Sfânt într-o nouă dimensiune, locuind și lucrând în viața apostolilor, câtși a celor credincioși (Ioan.14:16-20,23-26).

Până la această dată, Duhul Sfânt a lucrat în creație, energizând și veghind ca toate lucrurile poruncite de Dumnezeu să fie foarte bune (Gen.1:1-2,31), a fost implicat activ în facerea omnului (Gen.1:2628;2:4-7) șia stăpânit împărați, preoți, profeți și meseriași, pentru a-i ajuta să-și împlinească slujirile care le-au fost încredințate de către Dumnezeu (Ex.31:1-3;Num.27:18;Jud.3:10; 1Sam.10:10;etc.).

La fel, prezența și lucrarea Duhului Sfânt este dovedită în mod plenar în viața și slujirea Domnului Isus. Analizând relatările Scripturii, descoperim că Domnul Isus a fost conceput prin Duhul Sfânt (Mat.1:18-20), a fost autorizat de Duhul Sfânt (Mat.3:16-17;Luca 3:22), a fost uns de Duhul Sfânt (Is.11:2-3;Fapte 10:38), a fost condus de Duhul Sfânt (Mat.4:1;Luca 4:1), a propovăduit prin puterea Duhului Sfânt (Is.42:1;Mat 12:17-18; Fapte.1:1-2), a lucrat prin puterea Duhului Sfânt (Luca 4:14-19;Mat.12:28;Fapte. 10:37-38), S-a adus jertfă prin Duhul Sfânt (Evrei 9:14),  a înviat prin Duhul Sfânt (Rom.8:11) și este glorificat (proslăvit), prin Duhul Sfânt (Ioan 16:14).

Păstrând în atenție toate aceste adevăruri, putem spune că Domnul Isus a trăit și a slujit experimentând plinătatea Duhului Sfânt. Acest adevăr este întărit de mărturia evanghelistului Luca care spune:” Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, și a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile” (Luca 4:1).

Atunci când suntem chemați să ne asemănăm cu Domnul Isus, implicit suntem chemați și să trăim experimentând plinătatea Duhului Sfânt. De fapt nu putem să ne asemănăm cu Domnul Isus în caracter și în slujire, fără a experimenta plinătatea Duhului Sfânt. Însuși Domnul Isus a spus: “Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

A trăi în fire, înseamnă a fi sub stăpânirea poftelor, robia păcatului și autoritatea diavolului, pe când a trăi în plinătatea Duhului Sfânt înseamnă, a fi sub săpânirea, sub controlul, și puterea Duhului Sfânt, umblând în libertate, și adevăr, plini de toată roada neprihănirii. (Ef.2:1-8;Rom.6:12-14,18-23;Fil.1:9-11; Gal.5:16-26).

Durerea pe care o trăiesc în această vreme este cauzată de faptul că cei mai mulți credincioși nu au ajuns să experimenteze plinătatea Duhului Sfânt, și trăiesc fiindîncă stăpâniți de firea veche. Pentru toți aceștia se potrivesc cuvintele pe care apostolul Pavel le-a adresat celor din Corint, cărora le-a scris:

Cât despre mine fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteți suferi;și nici acum chiar nu le puteți suferi, pentru că tot lumești sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și desbinări, nu sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni?” (1Cor.3:1-3).

Pentru a vedea în ce măsură Duhul Sfânt, locuiește și lucrează în viața noastră, a ne evalua statura spirituală la care am ajuns și a cunoaște măsura în care trăim plinătatea Duhului Sfânt, în acest mesaj voi prezenta exemplul apostolilor, care în ziua Rusaliilor au trăit atât botezul, cât și plinătatea Duhului Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt reprezintă momentul unirii cu Hristos într-o natură nouă, prin actul nașterii din nou (Ioan 1:12-13;3:3-8; Rom.6:3-10;2 Cor.5:14-17;etc.) și incorporarea celor credincioși în Biserică, trupul spiritual al Domnului Isus.

Vorbind despre unirea cu trupul lui Hristos, apostolul Pavel a spus:“Noi toți în adevăr, am fost botezați de un singur Duh,ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; toți am fost adăpați dintr-un singur Duh”(1Cor.12:13). Iar din punct de vedere al statutului spiritual pe care l-am dobândit prin nașterea din nou; ” noi nu mai suntem nici străini și nici oaspeți ai casei, ci suntem cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu” (Ef.2:19-22).

Umplerea cu Duhul Sfânt, este o experiență ulterioară botezului cu Duhul Sfânt, care poate fi repetată mereu și mereu, reprezentând sfințirea vieții în asemănare cu Domnul Isus, înzestrarea cu roada și darurile Duhului Sfânt, umplerea de putere spirituală, slujire potrivit cu darul pe care l-am primit, biruință spirituală, sacrificiu de sine și desăvârșirea vieții.

Pentru apostoli, ziua Rusaliilor a însemnat atât momentul botezului cu Duhul Sfânt, cât și cel al umplerii cu Duhul Sfânt, experiențe care au avut loc una după cealaltă. Acest fapt este confirmat de mărturisirea evanghelistului Luca care spune:

“...Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut deDuh Sfânt, șiau început să vorbească în alte limbi , după cum le da Duhul să vorbească”. (Fapte 2:1-4).

Urmărind experiențele trăite de apostoli în ziua Rusaliilor, precum și viața și slujirea acestora, din zilele care au urmat, putem descoperi șapte semne ale UMPLERII CU DUHUL SFÂNT, precum:

1. Transformarea vieții.Primul semn care dovedește botezul, precum și umplerea cu Duhul Sfânt, este o transformare radicală a vieții. Urmărindu-i pe apostoli, putem spune că începând din ziua Rusaliilor, aceștia n-au mai fost la fel, ci, au trăit o schimbare a vorbirii. Când Duhul Sfânt manifestat prin limbile de foc care s-au așezat pe fiecare dintre ei, i-a atins, și le-a stăpânit viața, apostolii au început să vorbească în alte limbi (Fapte.2:3-4).

Acestea au fost limbi neștiute de ei mai înainte de ziua Rusaliilor, dar care erau cunoscute de cel puțin un grup dintre pelerinii prezenți la această sărbătoare.  Acest fapt este confirmat de mărturisirea evanghelistului Luca și de constatarea celor ce i-au auzit vorbind prin mărturisirile:

Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toțise mirau, se minunau,și ziceau unii către alții:”Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră, în care ne-am născut? (Fapte.2:6-8).

Această minune arată că Dumnezeu poate înlătura urmările răzvrătirii de la Babel (Gen.11:1-9) și apoi, poate sfinți și înoi inima și gura, pentru ca cei născuți din nou și umpluți de Duhul Sfânt, să aibă o vorbire nouă (Mat.12:34-35;Col.4:6;1Cor.2:11-16).

Dacă mulți credincioși se opresc doar la schimbarea vorbirii și stăruie ca să aibă parte de vorbirea într-o limbă nouă, care de cele mai multe ori este neânțeleasă, asemenea limbilor vorbite de cei din Corint (1Cor.14:1-40), în ziua Rusaliilor, pe lângă schimbarea vorbirii, apostolii au trăit și o schimbare a vieții. Mai bine zis, puterea Duhului Sfânt care le-a schimbat vorbirea, a adus pentru apostoli și o schimbare mult mai profundă, realizând schimbarea vieții.

Ucenicii care până atunci au fost: necredincioși, fricoși, lipsiți de înțelepciune și de curaj, după ce au fost botezați și umpluți de Duhul Sfânt, au ajuns plini de entuziasm, de bucurie, și de îndrăzneală, fiind practic alți oameni. Despre ei evanghelistul Luca a spus:

Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod.” (Fapte.2:46-47/a). Iar cei din sinedriu: “Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat,întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând; și au priceput că fuseseră cu Isus”(Fapte.4:13).

Împreună cu schimbarea vorbirii și a vieții, urmărindu-i pe apostoli, descoperim că atunci când aceștian au fost botezați și umpluți de Duhul Sfânt, au experimentat și o schimbare a valorilor. Dacă înainte de ziua Rusaliilor, apostolii erau interesați de ei înșiși, de câștigul material, sau de poziția care li s-ar fi cuvenit în Împărăția lui Dumnezeu, după actul nașterii din nou și umplerea de Duhul Sfânt, apostolii au ajuns să fie interesați de apărarea adevărului, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, mântuirea oamenilor, slujirea altora și lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. Această realitate arată că în viața lor a avut loc o schimbare a valorilor, iar Împărăția lui Dumnezeu, mântuirea oamenilor și lucrurile de sus, au căpătat prioritate.

2. Iluminarea minții.
Al doilea semn al unei vieți pline de Duhul Sfânt, este iluminarea minții.  Înainte de ziua Rusaliilor ucenicii au fost greoi la minte.  Ei nu puteau înțelege spusele Domnului Isus (Mat.13:36-43), rostul morții Domnului Isus (Mat.16:21-23) și planul lui Dumnezeu pentru ei și pentru lume (Ioan 14:5-10;20:9). De aceea însuși Domnul Isus a trebuit să îi dojenească pe doi dintre aceștia, spunându-le:

O nepricepuților și zăbavnici cu inima , când este vorba să credeți tot ceea ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa? Și a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:25-27).

După Rusalii însă, mintea apostolilor a fost luminată de Duhul Sfânt (2 Cor.3:12-14;4:3-6) și au înțeles Scripturile. Așa că apostolul Petru a explicat minunea pogorârii Duhului Sfânt în contextul Scripturii, spunând:

Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căcinu este decât al treilea ceas dinzi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: “În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptură; feciorii voștri și fetele voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri…” (Fapte.2:15-17)

În același timp, apostolul Petru prin predica pe care a ținut-o în ziua Rusaliilor, a dovedit că prin iluminarea primită de la Duhul Sfânt, a înțeles scopul misiunii Domnului Isus (Fapte.2:22-24), al morții și al învierii Domnului (Fapte.2:23-32), planul lui Dumnezeu pentru lume (Fapte.2:18-20,33-35) și calea prin care oamenii pot fi mântuiți (Fapte.2:21,37-39).

Nu-i așa că cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și încă n-au trăit nașterea din nou (botezul cu Duhul Sfânt) și nici nu au ajuns la plinătatea Duhului Sfânt, nu pot înțelege Scripturile (2 Cor.3:12-14;4:3-6) și au mintea întunecată atunci când este vorba de Cuvântul lui Dumneuzeu?  Când însă Duhul Sfânt le schimă și le stăpânește viața, ochii minții acestora se deschid, ajungând să priceapă adevărul (Rom.1:20-21;1 Cor.2:6-16).

3. Proclamarea adevărului. Al treilea semn care dovedește umplerea cu Duhul Sfânt, este proclamarea adevărului. În ziua Rusaliilor, ucenicii nu numai că au avut parte de o schimbare a vieții și de o iluminare a minții, ci, experimentând plinătatea Duhului Sfânt, aceștia s-au angajat deplin în proclamarea Adevărului.

Astfel, toți cei prezenți în camera de sus au început să vorbească cu cei cu care se înțelegeau potrivit cu limba nouă pe care au primit-o, vestindu-le lucrurile minunate ale lui Dumnezeu (Fapte.2:11/b). Iar apostolul Petru, a cărui predică din ziua Rusaliilor este prezentată de evanghelistul Luca, a proclamat Evanghelia, vestind; viața (Fapte. 22:1), slujirea (Fapte. 2:22), moartea (Fapte. 2:23), învierea (Fapte.2:24-32), înălțarea (Fapte.2:33-34), domnia și judecata care urmează a fi înfăptuită de către Domnul Isus (Fapte.2:34-36).

Același mesaj a fost repetat de apostolul Petru și la templu, în pridvorul lui Solomon, după vindecarea slăbănogului din naștere (Fapte 3:12-26) și în multe alte împrejurări (Fapte.8:34;10:34-48; etc.). Acest fapt arată că cei umpluți de Duhul Sfânt, nu pot să tacă, iar prin mesajul lor, aceștia proclamă Evanghelia.

4. Înțelepciune în acțiune.
Un alt semn al umplerii de Duhul lui Dumnezeu, este evidențiat de înțelepciunea cu care sunt înzestrați acei ce sunt plini de Duhul Sfânt. Fiind motivați de fire,  în împrejurări anterioare, ucenicii au fost determinațisă ceară foc din cer, sau au fost gata să scoată sabia pentru a-i răpune pe vrăjmași. Acum însă, după ce au ajuns să fie stăpâniți toatal de Duhul Sfânt, aceștia au acționat cu multă înțelepciune.

Această înțelepciune este confirmată de felul în care s-au adresat celor prezenți, numindu-i ” bărbați Iudei” (Fapte 2:14), sau “bărbați Israeliți (Fapte 2:22), modul în care au condamnat păcatul (Fapte.2:23;3:13-17), au arătat urmărilepăcatului (Fapte.2:33-36; 3:19,23), au răspuns întrebărilor ce le-au fost adresate (Fapte.2:37-40;3:19-26), și au acționat pentru împlinirea misiunii care le-a fost încredințată (Fapte. 2:41-47).

Fiindcă Duhul Sfânt, este un duh de înțelepciune (Is.11:2), cei stăpâniți total de Duhul Sfânt, sunt plini de înțelepciunea oferită de Dumnezeu și de înțelepciunea duhovnicească,  care vine de sus (Iacov.1:5-7;3:13-18).

5. Putere în slujire.
Dacă în alte împrejurări ucenicii au așteptat să fie slujiți (Ioan 13:1-17), sau au slujit împlinind doar misiunea care le-a fost încredințată de către Domnul Isus (Mat.10:1-15), după ce au fost umpluți de Duhul Sfânt, apostolii au fost angajați deplin în slujire, împlinind tot felul de nevoi ale celor din jurul lor.

Astfel au purtat de grijă celor aflați în lipsuri materiale (Fapte.2:44-45;4:34-37), au vindecat pe bolnavi (Fapte.3:1-11;5:14-15;9:31-35), au eliberat pe cei stăpâniți de duhuri necurate (Fapte.5:16), șiau înviat pe unii ridicându-i chiar dintre cei morți (Fapte.9:36-42; 20:7-12).

Stăpâniți de puterea Duhului Sfânt, apostolii au împlinit aceleași lucrări pe care le-a făcut și Domnul Isus, confirmând astfel puterea pe care au primit-o de la Duhul Sfânt (Fapte.1:8;4:33;8:18-20).

6. Mărturie autentică.
La șirul semnelor care dovedesc plinătatea Duhului Sfânt, putem adăuga și mărturia vieții celor ce trăesc această experiență. Astfel, trăind sub stăpânirea Duhului Sfânt, apostoliii au ajuns plăcuți înaintea întregului norod (Fapte.2:47), au devenit o mărturie pentru autoritățile religioase (Fapte.4:5-13), o dovadă a prezenței lui Dumnezeu pentru cei înverșunați (Fapte.6:15;7:54-60) și un exeplu demn de urmat pentru toți ceilalți credincioși (Fapte.3:4)

Cei stăpâniți total de Duhul lui Dumnezeu pot să spună asemenea apostolului Pavel: “Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos” (1Cor.11:1).

7. Dedicare totală.
Cei stăpâniți total de Duhul lui Dumnezeu nu mai trăiesc pentru ei înșiși și nici pentru lumea de aici, ci trăiesc dedicați total pentru Dumnezeu și pentru lumea de dincolo, fiind gata să plătească orice preț.

De aceea, apostolii n-au trenurat în fața autorităților religioase (Fapte.5:17-32), n-au renunțat în fața amenințărilor (Fapte 5:29-42), n-au fugit din fața ploii de pietre (Fapte.7:51-60), nu s-au înfricoșat în fața pedepsei (Fapte.12:1-19) și nici nu s-au lepădat de Dumnezeu atunci când au trebuit să plătească prețul suprem (Fapte.12:1-2; 1Cor.4:11-15). Deviza lor a fost așa cum a spus apostolul Pavel:” Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului”(Rom.14:8).

Luând în considerare semnele care dovedesc plinătatea Duhului Sfânt, aș dori să-ți evaluezi starea ta spirituală și să răspunzi: ești plin de fire sau de Duhul Sfânt? Pentru a ajunge plin de Duhul Sfânt, roagă-te lui Dumnezeu ca să-ți mărească credința și să te ajute să umbli în ascultare de Cuvântul Scripturii și în supunere totală față de stăpânirea Duhului Sfânt, pentru ca aceste semne spirituale să fie o realitate și în viața ta.

Pastor Dan Boingeanu

SEMNELE UMPLERII DE DUHUL SFÂNT
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.