Luca 5:1-11
Fiindcă pentru zilele de concediu foarte mulți dintre noi alegem marea, prin mesajul din această săptămână doresc să vă invit la mare. Dar nu la marea la care voi vă gândiți, sau la cea la care abia așteptați să ajungeți, ci, la “Marea Galileei”. De aceea, urmărind relatările evanghelistului Luca, cuprinse în pasajul menționat, imaginați-vă că sunteți printre ucenici și trăiți aceleași experiențe pe care și eile-au avutla mare.
Aceste experiențenu sunt însă întotdeauna pozitive. Deși pasajul din Luca 5:1-11, poartă titlul “Pescuirea minunată”, dacă Domnul Isus n-ar fi venit la mare, și nu și-ar fi arătat puterea prin minunea pe care a înfăptuit-o, titlul acestui pasaj ar fi putut fi pentru ucenici, “Pescuirea eșuată!”. Faptul că după o noapte de trudă, ucenicii n-au prins nimic (Luca 5:5), arată că la mare poți avea experiențe minunate, dar și experiențe dureroase! Concediu plăcut, dar și concediu ratat!
Din punct de vedere spiritual, de drept, suntem cu toți la mare fiindcă noi călătorim pe marea vieții și umblăm printre mulțimi de oameni, care pot fi asemănați cu o mare. Pentru mulți credincioși însă, călătoria pe marea vieții și printre oameni, nu mai este minunată, ci mai degrabă, eșuată. Experiențele pe care ei le trăiesc, sunt asemănătoare cu acelea trăite de ucenici, înainte ca Domnul Isus să ajungă la mare. Stând pe mal, după o noapte în care n-au prins nimic, ei simțeau: (a) epuizare ““ fiindcă au muncit din greu toată noaptea, (b) neîmplinire – fiindcă în acea noapte n-au prins nimic, (c)nesiguranță ““ fiindcă nu aveau resurse pentru ziua de mâine și (d) rușine – fiindcă starea lor a fost cunoscută de Domnul Isus și văzută de toți acei ce L-au însoțit pe Domnul.
La mare, înainte de venirea Domnului Isus, ucenicii au trăit un mare eșec profesional, care era pe cale să devină public. Domnul Isus a transformat însă acest eșec, într-o mare împlinire. Corabia lui Petru, cât și cea a celorlalți ucenici s-a umplut de pești, în așa măsură încât erau gata să se afunde (Luca 5:6-7). Pentru ca să aibă parte de această minune, Petru a trebuit să se oprească din truda lui, să împrumute barca Domnului Isus, să asculte predica rostită de Domnul Isus, și apoi să meargă la apă mai adâncă, unde să-și arunce mrejele pentru pescuire (Luca 5:3-4).
A merge la apă mai adâncă, pentru Petru, a însemnat mai mult însă decât a merge în locul unde apa avea mai mare adâncime. Urmărind discuția pe care el a purtat-o cu Domnul Isus, descoperim că a merge la apă mai adâncă înseamnă:
1. O mai adâncă ascultare
Pentru a merge la apă mai adâncă, Petru a trebuit să dovedească o adâncă ascultare. După ce a terminat predica adresată mulțimii, însuși Domnul Isus i-a poruncit să depărteze corabia de țărm și să meargă la mai adânc. Petru, avea toate motivele să nu asculte:era obosit fiindcă trudise toată noaptea, ascultase odată pe Domnul și i-a împrumutat corabia, iar acum când s-a spus amin la predică, în loc să meargă la somn, să se apuce din nou de lucru? Cu toate că avea motive să se împotrivească, Petru a ales însă să asculte. Și ascultarea lui a fost imediată și întocmai.
 2. O mai adâncă credință
Când Domnul Isus i-a cerut să arunce mrejele pentru pescuire, lui Petru i-a trebuit o credință adâncă pentru a se conforma. Avea motive destule să spună nu. De fapt, el cunoștea marea și era pescarul care știa secretele pescuirii. Să-i spună unde să pescuiască un fiu de tâmplar ? După ce onoapte întreagă în care a trudit și n-a prins nimic, acum, dimineața și mai ales după ce pe mal a fost o mulțime de oameni care au făcut gălăgie, să mai existe vreo speranță pentru a prinde ceva? Toate acestea puteau fi motive care să-l facă pe Petru să se îndoiască în inima lui. Dar Petru nu s-a lăsat influențat de aparențe și nici de împrejurări, ci, a crezut profund și a acționat cum i s-a poruncit. Această credință este confirmată demărturisirea: “la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” (Luca 5:5/b). Credința profundă contează pe Cuvântul lui Dumnezeu și acționează întocmai.
3. O mai adâncă părtășie
Cine ascultă de Domnul Isus, crede și acționează potrivit cu ceea ce El spune, are parte de o mare minune. Această minune s-a întâmplat și în cazul lui Petru. Mrejele s-au umplut de pești, în așa măsură încât au început să se rupă (Luca 5:6). Numai că Petru, în loc să fie egoist și să spună celorlalți că peștele i se cuvine, fiindcă el împrumutase barca Domnului Isus, acesta i-a invitat și pe ceilalți tovarăși ai lui, ca să împartă cu ei din binecuvântarea primită. Dacă pe mal ucenicii erau fiecare cu mrejele și preocupările personale, la adânc aceștia sunt împreună, împărtășind aceeași măsură de binecuvântare. Două corăbii pline cu pești, gata să se afunde (Luca 5:7).
 4. O mai adâncă pocăință
Când Petru a văzut această minune, a căzut în genunchi înaintea Domnului Isus, și în loc să rostească o rugăciune de mulțumire așa cum se cuvenea, el a rostit o rugăciune de pocăință spunând:” Doamne pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” (Luca 5:8/b). Această rugăciune n-a însemnat respingerea Domnului Isus, ci recunoașterea păcatului și a faptului că el era nevrednic să mai steaîn prezența Domnului. A fost o vreme când Petru a crezut că este cineva: marele pescar!Însă, o noapte de trudă zadarnică l-a făcut să înțeleagă că este un nimeni. Iar minunea săvârșită de Domnul Isus l-a determinat să recunoască că este păcătos, nevrednic de Domnul și de binecuvântarea Sa. Ce pocăință adâncă!
 5. Omai adâncă încredințare
Pescuirea minunată i-a înspăimântat pe ucenici (Luca 5:9-10/a). Însă această teamă sfântă, precedată de ascultare, credință și părtășie, i-a calificat pentru o nouă încredințare. Ajungând pe mal, Domnul Isus i-a spus lui Simon Petru:“Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni!”(Luca 5:10/b). Ce mare oportunitate! Cel ce a eșuat în a prinde pește, a fost chemat să fie “pescar de oameni”, câștigându-i pe alții pentru Domnul Isus. Acest fapt arată că cei ce se califică prin slujire în lucrurile mici, primesc și responsabilitățimai mari.
6. O mai adâncă dedicare
Ajungând la mal, ne-am aștepta să-i vedem pe ucenici preocupați pentru conservarea sau comercializarea peștelui pe care tocmai l-au prins. Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune însă nimic din toate acestea. Ajunși la mal, ucenicii: “au lăsat totul și au mers după El” (Luca 5:11). Ce dedicare adâncă! Valorile materiale n-au fost o piedică pentru ucenici, ci mai degrabă o mărturie a felului în care Dumnezeu le poartă de grijă. De aceea, Ei L-au pus pe Dumnezeu pe primul plan al vieții lor, hotărâți pentru a-L urma pe Domnul Isus și angajați pentru a-și împlini slujba încredințată cu adâncă dedicare.
Dacă te numeri printre acei ce stau pe mal, trăind eșec după eșec, asemenea ucenicilor la Marea Galileei, te invit la apă mai adâncă. Fii gata pentru o mai adâncă ascultare de Domnul și acționează cu credință deplină, împlinind tot ceea ce-ți poruncește Domnul. Apoi, întărește părtășia cu ceilalți credincioși și recunoaște-ți păcatul într-o adâncă stare de pocăință. Dacă vei proceda în acest fel, și vei umbla în frică de Domnul, vei fi pregătit pentru noi încredințări și pentru a-L urma pe Domnul cu dedicare deplină. În acest fel nu vei mai trăi eșecul, ci minunea unei împlinirii depline.
Vei rămâne pe mal, sau vei merge la apă mai adâncă?
Alegerea îți aparține!
Pastor Dan Boingeanu
