Neemia 6:1-19
Într-un anume sens, viața poate fi definită printr-un șir lung de decizii. În fiecare zi trebuie să hotărâm: ce mâncăm, ce bem, cu ce ne îmbrăcăm, unde mergem, cu cine ne însoțim, pe cine ascultăm, cui și cum ne închinăm; și acest șir ar putea să continue. Unele dintre aceste decizii sunt afirmative, identificând situații în fața cărora spunem “Da”, iar altele sunt infirmative, definind situații în care trebuie să spunem “Nu”.
În această vreme de democrație haotică, în care termeni precum “toleranță”, “acomodare” și “acceptare” sunt tot mai promovați, este greu să decizi și să alegi situațiile în fața cărora trebuie să spui “da” de situațiile în față cărora trebuie să spui “nu”. De aceea s-a ajuns ca unii oameni să spună “da” la ceea ce ar trebui să spună “nu”, și să spună “nu” la ceea ce ar trebui să spună “da”. Alții, mai comozi, amână luarea unor decizii, trăind în voia sorții și acceptând tot ceea ce li se întâmplă, indiferent de consecințe.
Fiindcă suntem rezultatul deciziilor pe care le luăm și vom secera ceea ce am semănat, urmărind exemplul lui Neemia, descoperim situațiile în care trebuie să spunem da și mai ales situațiile în care trebuie să spunem nu.
Deși era paharnicul marelui împărat Medo-Persan, Artaxerxe, și avea o viață de lux la curtea împărătească, Neemia a ales să spună da, chemării lui Dumnezeu, pentru a reconstrui zidurile Ierusalimului (Neemia 2:1-10). A acceptat să plătească prețul renunțării la confortul împărătesc și să pășească în necunoscut, identificându-se cu cei din neamul său, care erau într-o situație jalnică (Neemia 1:3). Apoi a ales să înfrunte toate greutățile slujirii și obstacolele și împotrivirile vrăjmașilor, pentru a împlini planul lui Dumnezeu. Deși în fața acestei situații mulți ar fi spus nu, sau, nu acum, Neemia a fost gata să răspundă afirmativ și a spus “da” indiferent de prețul care urma să-l plătească.
Cu aceeași hotărâre cu care a spus “da” Neemia a fost gata să spună și “nu”. În timpul lucrărilor de rezidire a zidului Ierusalimului, el a întâlnit situații în care a trebuit să spună “nu” și un “nu” categoric. Urmărind aceste situații, descoperim:
1. MOMENTELE ÎN CARE NEEMIA A SPUS “NU”
În capitolul șase al cărții care îi poartă numele, descoperim mai multe momente în care Neemia a spus nu. Astfel, putem menționa că:
a. Neemia a spus nu în fața unei invitații tentante
Fiind angajat în reconstrucția zidurilor Ierusalimului, Neemia purta responsabilitatea modului în care înaintau lucrările de construcție, dar și toate celelalte poveri privind materialele de construcție, nemulțumirea poporului și împotrivirea vrăjmașilor (Neemia 3:1-5:19). Cu siguranță că în această perioadă, Neemia a ajuns obosit atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic. Chiar în această vreme, cei ce se împotriveau lucrărilor de construcție, i-au trimis lui Neemia o invitație spunându-i: “vino să ne întâlnim în satele din valea Ono” (Neemia 6:2/b).
Această invitație era tentantă, fiindcă a fost adresată într-o vreme în care el avea nevoie de odihnă și venea din partea celor ce erau recunoscuți ca fiind liderii locali. Satele din valea Ono, acum Kefr ‘Ana, alese pentru această întâlnire, erau situate la 11 km sud-est de Iafa. Acestea, împreună cu cetățile Lod (Lida) și Hadid, formau un district iudeu, înconjurat de teritorii samaritene și filistene. Acest district iudeu a fost propus ca loc de întâlnire, pentru a-I da lui Neemia un sentiment de siguranță.
Neemia ar fi putut să accepte foarte ușor acestă invitație, fiindcă avea nevoie de odihnă și de relaxare, a fost chemat să stea la masă cu liderii zonali și să se întâlnească cu ei, într-o zonă locuită de frații lui iudei. Cu toate acestea, răspunsul său a fost un “nu” hotărât. Mesajul purtat de solii pe care el i-a trimis să ducă răspunsul, a fost categoric: “ Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă pogor”(Neemia 6:3/b).
b. Neemia a spus nu în fața unor propuneri repetate
Ne-am aștepta ca după acest răspuns categoric, vrăjmașii lui Neemia să renunțe. Dar nu s-a întâmplat așa. Ei au continuat cu insistență, făcându-i lui Neemia aceeași propunere în patru rânduri. (Neemia 6:4). Sunt unii oameni care spun “nu” în fața primei invitații, dar dacă aceasta este repetată, atunci se mai gândesc și de cele mai multe ori, cedează. În cazul acestora, insistența are reușită.
În această situație poate fi menționat Balaam, care la prima ofertă a trimișilor lui Balac, a spus “nu”, dar când aceștia au insistat și au repetat invitația făcând și multe promisiuni materiale, a cedat și s-a angajat să meargă împreună cu ei (Num.22:1-22).
c. Neemia a spus nu în fața unor amenințări compromițătoare
Dacă Neemia nu a cedat în fața invitațiilor tentante și a propunerilor repetate, vrăjmașii lui au încercat să-l constrângă să spună “da” folosind o serie de amenințări compromițătoare.
Pentru aceasta, ei au folosit o scrisoare deschisă, atribuindastfel discuției cu Neemia, un caracter oficial, care implica un răspuns pe măsură, dar și un caracter public, deoarece o scrisoare deschisă putea fi citită de toți. În același timp, trimiterea unei scrisori deschise, prin care se aduceau acuzații unui slujbaș al imperiului, era extrem de ofensatoare și avea drept scop de a-i ațâța pe iudei împotriva lui Neemia. Această scrisoare era o provocare nu numai prin caracterul ei, ci mai ales prin conținutul ei, în care era scris:
“Se răspândește zvonul printre popoare, și Gașmu spune că tu și iudeii aveți de gând să vă răsculați și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor și că ai pus chiar proroci ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino, dar, și să ne sfătuim împreună.” (Neemia 6:6-7)
Prin conținutul acestei scrisori observăm că Sambalat i-a adus lui Neemia acuzații foarte grave, spunând că el rezidește zidul Ierusalimului cu intenții ascunse, ca dorește să se răscoale și să ajungă împărat a lui Iuda. Iar în acest sens a pus chiar și prooroci care să-l numească în acestă poziție.
Pentru a amplifica situația, Sambalat face un întreg scenariu anunțând că se zvonește printre popoare și Gașmu, probabil Gheșem Arabul (Neemia 2:19) știe de acest lucru. În fața acestor amenințări, Neemia nu s-a lăsat intimidat și nici nu a căzut în cursa care i s-a întins, ci, în fața acuzațiilor care i s-au adus a raspuns din nou cu un “nu” hotărât spunând: “Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!”(Neemia 6:8).
d. Neemia a spus nu în fața unei oferte salvatoare
După o invitație tentată, propuneri repetate și amenințări compromițătoare, Neemia a fost supus unei alte provocări. Un profet pe nume Șamaia s-a încuiat în casa lui, prefigurând astfel un atac iminent. Acesta l-a atenționat pe Neemia de pericol, avertizându-l că vrăjmașii lui, au să vină noaptea ca să-l omoare.
Oferindu-sesă-l ajute, Șemaia i-a propus lui Neemia o soluție salvatoare, ca să meargă împreună și să se ascundă în Templu, spunându-i: “Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului: căci vin să te omoare și au să vină noaptea să te omoare.” (Neemia 6:10).
Descoperind înscenarea și pericolul cauzat de faptul că intrând în templu s-ar fi descalificat pentru a mai fi folosit de Dumnezeu, Neemia a raspuns iarași cu un “nu” hotărât, spunând:
“Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!” Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. (Neemia 6:11-12).
În patru situații critice în care mulți ar fi spus “da” Neemia a spus “nu”. Înțelegem cum a ajuns la această decizie urmărind:
2. MOTIVAțIILE CARE L-AU DETERMINAT PE NEEMIA SĂ SPUNĂ “Nu”
Neemia a spus “nu” când alții ar fi spus da, deoarece:
a. a cunoscut lucrarea pe care trebuia să o împlinească
Neemia nu a avut timp de întâlniri protocolare, de mese de petrecere și nici de relaxare și odihnă, indiferent de la cine veneau aceste propuneri, fiindcă știa bine ce are de făcut. El însuși a mărturisit:” Am o mare lucrare de făcut, și nu pot să mă cobor;cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.“(Neemia 6:3).
Această mărturisire arată că pentru el reconstruirea zidurilor Ierusalimului reprezintă o lucrare măreață și prioritară, față de slujba pe care o avea la curtea împăratului Medo-Persan, și față de oricare altă propunere, indiferent din partea cui ar veni, deoarece era conștient că aceasta este chemarea lui Dumnezeu pentru el.
b. a știut ceea ce se ascunde în spatele aparențelor
Neemia a spus “nu” fiindcă știa ce se ascunde în spatele aparențelor. El știa că vrăjmașii lui au împachetat intențiile lor rele într-un ambalaj frumos, pentru a-l înșela. Cu toate acestea, el nu s-a lăsat impresionat de ambalaj, ci, cunoscând realitatea a mărturisit: “Sambalat și Gheșem au trimis să-mi spună:Vino și să ne întâlnim în satele din valea Ono. Își puseseră de gând să-mi facă rău.”(Neemia 6:2).
c. a deosebit adevărul față de minciună
Când Sambalat a trimis scrisori acuzatoare ca să-l compromită, Neemia nu s-a înfricoșat, fiindcă știa că cele scrise nu sunt adevărate. A avut capacitatea să deosebească adevărul de minciună și să stea de partea adevărului spunând:”Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești! Toți oamenii aceia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau:”li se va înmuia inima, și lucrarea nu se va face.”(Neemia 6:8-9).
d. și-a cunoscut limitele
Deși era paharnicul împăratului marelui imperiu Medo-Persan și împlinea lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredințase, Neemia a înțeles că și pentru el sunt limite. Știa că nu poate să intre în templuîn locul unde numai preoții au acces pentru slujire, și călcând astfel rânduiala stabilită de Dumnezeu, ar fi săvârșit un păcat. O dovadă a acestui fapt este răspunsul pe care l-a dat propunerii salvatoare făcută de proorocul Șamaia, căruia i-a spus:
“Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!” Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint.
Și, câștigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem și că am să urmez sfaturile lui, și să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară” (Neemia 6:11-13).
e. a contat pe ajutorul lui Dumnezeu
În cele mai grele momente ale confruntăriicu vrăjmașii săi, Neemia a spus nu propunerilor acestora, fiindcă el conta pe ajutorul lui Dumnezeu. De mai multe ori în timpul acestei confruntări Neemia s-a rugat, spunând: “Acum, Dumnezeule, întărește-mă! (Neemia 6:9/b), sau: “Adu-ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și de Sambalat și de faptele lor! Adu-ți aminte și de Noadia, prorocița, și de ceilalți proroci care căutau să mă sperie!(Neemia 6:14)
Neemia nu s-a luptat cu vrăjmașii săi, ci i-a prezentat pe nume în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, așteptând ca Dumnezeu să-l întărească și să intervină. Modul cum a procedat, i-a adus biruința în slujirea care i-a fost încredințată și reprezintă un exemplu și pentru noi, care trebuie să știm:
3. MESAJUL TRANSMIS PRIN HOTĂRÂREA LUI NEEMIA DE A SPUNE “Nu”
Faptul că Neemia a spus “nu”, n-a fost un impediment privind mărturia sau lucrarea sa, ci mai degrabă reprezintă decizii care evidențiază caracterul său și care au facilitat împlinirea lucrării ce i-a fost încredințată.
În acest fel, lucrările de rezidire a zidurilor Ierusalimului au fost terminate în cinzeci și două de zile (Neemia 6:15), vrăjmașii lui Neemia au rămas de rușine, iar popoarele din jur au ajuns să se teamă de Domnul, înțelegând că lucrarea de rezidire a zidurilor Ierusalimului s-a făcut prin voia lui Dumnezeu (Neemia 6:16).
Ce mare reușită cauzată de faptul că Neemia a spus “nu”! Un “nu” repetat ori de câte ori a fost nevoie și un “nu” hotărât, argumentat de motive concrete.
Cunoscând exemplul lui Neemia, aș dori să te întreb: Știi când trebuie să spui “da” și când trebuie să spui “nu”? Nu cumva ai spus “da” la lucrurile la care trebuia să spui “nu” și “nu”, la lucrurile la care trebuia să spui “da”?
Dacă ai procedat în acest fel, apelează la mila și îndurarea lui Dumnezeu și cere-ți iertare. Apoi, cere înțelepciune de la Dumnezeu pentru ca să știi când trebuie să spui “da” și când trebuie să spui”nu” , pentru ca să ai reușită în lucrarea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o, vrăjmașii tăi să rămână de rușine, iar oamenii din jur să-L recunoască pe Dumnezeu.
Dacă te asemeni cu Tobia, Sambalat, Gheșem Arabul, și cu toți ceilalți care s-au împotrivit lui Neemia și planului lui Dumnezeu, te asigur că nu ai nici o șansă de reușită. Așa cum au fost smeriți și făcuți de rușine ei, ți se va întâmpla și ție. Fiindcă nimeni dintre cei ce luptă împotriva planului lui Dumnezeu nu poate avea reușită!
Pastor Dan Boingeanu
