În vremea în care trăim, în tot mai multe biserici nu se mai întâmplănimic bun, din ceea ce ar trebui să se întâmple într-o biserică autentică.
În ultima vizită pe care am facut-o în Anglia, am avut privilegiul să vizitez mai multe catedrale. În fiecare dintre acestea, ghidulcare ne-a însoțit, ne-a vorbit despre lucruri care s-au întâmplat altădată în istoria acelei biserici, arătându-ne sfinți care acum erau reprezențati în vitralii, sau pictați pe pereți. Când a venit vorba despre preoții care au slujit în aceste catedrade, am fost conduși în fața unor morminte, sau în fața unor obiecte cultice pe care aceștia le-au donat.
Nu mică mi-a fost mirarea, când în una dintre aceste catedrale, băncile erau străjuite de o panglică, care îi atenționa pe vizitatori să nu se așeze, pentru ca nu cumva să se deterioreze mobilierul. Când am îtrebat despre slujbele care se desfașoară în prezent , ni s-a spus că uneori este plătit câte un cor, care vinela sarbatori, sau la anumite ocazii să cânte, iar preoții mai fac numai slujbe de botez, cununie, sau de înmormântare, într-o capelă alăturată.
Datorită acestei situații, la sfârșitul vizitelor, am rămas cu o adâncă durere în inimă, constatând ce mare diferență ete între ceea ce ar trebui să fie și ce-a ajuns Biserica!
Și în zilele noastre, după o vreme de trezire spirituală și de progres, multe biserici au ajuns pe un platou spiritual, iar altele au și început prăbușirea pe topoganul morții spirituale. În această situație, cred că ar fi bine să ne întrebăm: nu cumva peste 100, sau 200 de ani și biserica de care aparținem va ajunge un monument istoric? Clădirile acestor biserici care alunecă spre moarte spirituală, nu vor fi oare transformate în depozite, magazine, sau spații de locuit? Sau poate și mai rău; aceste clădiri nu vor ajunge moschei sau cluburi de noapte?
Pentru a nu ajunge în situația de a trăi această tristă experiență, doresc să aduc în atenție modelul bisericii din Ierusalim, în mijlocul căreia s-au întâmplat lucruri mari. Urmărind relatările Cuvântului lui Dumnezeu din cartea Faptele Apostolilor, descoperim că cei din Biserica din Ierusalim, au trăit (1) o mare unitate.
Atunci când a prezentat relația dintre membrii Bisericii din Ierusalim, evanghelistul Luca, a afirmat că “Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet” (Fapte.4:32/a). Afirmația “o inimă” arată măsura părtășiei trăită de cei din biserică, care aveau: un singur gând, aceeași simțire și aceleași trăiri, iar afirmația “un singur suflet“, arată măsura implicării acestora, având: aceeași voință, aceeași dedicare și aceeași hotărâre.
Cu toate că proveneau din medii religioase, poziții sociale și grupări etnice diferite, (Fapte.2:8-11;37-41), membrii Bisericii din Ierusalim au trăit o mare unitate, experimenând astfel împlinirea rugăciunii Domnului Isus, care S-a rugat pentru ucenici și urmașii acestora, spunând: ” Mă rog ca toți să fie una, cum Tu Tată, ești în Mine, și eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”(Ioan 17:21).
Apoi, membrii bisericii din Ierusalim, au trăit (2) o mare împlinire. Deși mulți dintre aceștia erau săraci, Cuvântul lui Dumnezeu arată că aveau totuși, toate de obște! (Fapte.4:32). Printre ei nu era niciunul care să ducă lipsă, deoarece:” toți cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute, si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.” (Fapte.4:34-35).
Ce spirit de jertfa și de întrajutorare! Cei ce aveau ogoare și case, n-au intrat în competiția cine are ogorul și casa cea mai mare, ci, au folosit aceste resurse materiale, pentru a sluji celorlalți, ca toți să aibă ceea ce era necesar pentru viață.
Dacă Dumnezeu le-a purtat de grijă de pâinea de fiecare zi, cu mult mai mult decât atât, El le-a dat și pâinea spirituala. Acest adevăr este confirmat de faptul că apostolii propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeucu (3) multă putere. Fricoșii de altădată, acum vesteau învierea Domnului Isus, în puterea Duhului Sfânt (Fapte.1:8;4:33/a), dovedind astfel că Dumnezeu le-a schimbat viața, iar ei sunt dedicați pentru a-și împlini misiunea care le-a fost încredințată (Marcu 16:15;Fapte.1:8).
Dar pe lângă o mare unitate, o mare împlinire și multă putere, cei din Biserica din Ierusalim, au avut parte și de (4) un mare har (Fapte.4:33/b). Există un har mântuitor, de care au parte cei ce cred și se întorc la Dumnezeu (Ef.2:8), dar există și o plinătate de har, care include totalitatea binecuvântărilor pe care le avem prin Hristos (Ef.1:3-12). De acestă măsură de har, au parte doar cei ce trăiesc și slujesc prin credință (Ioan.1:16).
Aceste binecuvântări trăite în biserică, s-au revărsat însă și în exteriorul acesteia. Dacă Dumnezeu i-a ajutat să experimenteze lucruri mari, care s-au petrecut între ei, cei din biserica din Ierusalimau avut parte de lucruri mari șiîn slujirile pe care le-au împlinit pentru cei dinafara bisericii. Astfel, prin ajutorul lui Dumnezeu, ei au experimentat (5) un mare progres numeric și spiritual.
Progresul numeric este confirmat de Cuvântul lui Dumnezeu care spune:“Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult;….” (Fapte.5:14) și “Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credință” (Fapte.6:7). Iar progresul spiritual este confirmat de faptul că cei convertiți au ajuns ucenici (Fapte.6:7), iar din rândul celor ce au urmat pe Domnul Isus au fost aleși alți slujitori (Fapte.6:1-6)
Pe lângă progresul numeric și spiritual, slujind înafara bisericii, cei din biserica din Ierusalim, au avut parte și de (6) o mare biruință. ” Prin mâinile apostolilorse făceaumulte semne și minuni în norod….până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe, și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra luisă treacă peste vreunul dintre ei. Mulțimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau” (Fapte.5:12/a,15-16).
Ce biruință! Toți cei ce erau aduși înaintea lui Petru și a celorlalți apostoli, erau vindecați! Durerile, bolile și neputințele erau îndepărtate, iar cei stăpâniți de duhuri necurate erau eliberați.
Mărturia vieții, modelul slujirii și minunile pe care Dumnezeu le făcea prin apostoli, au făcut ca cei din Biserica din Ierusalim să aibă și (7) un mare impact. Cei ce le-au urmărit viața și slujirea au fost atinși și provocați pentru a lua atitudine. Astfel,” norodul îi lăuda în gura mare”(Fapte.5:13), “Mulțimea alerga la Ierusalim din cetățile vecine” (Fapte.5:16/a), iar cei din sinedriu văzând transformarea din viața apostolilor, au recunoscut că aceștia au fost cu Isus (Fapte.4:13), și nu i-au mai pedepsit de frica norodului (Fapte 4:21).
Ce lucrări mărețe, petrecute în interiorul bisericii: mare unitate, mare împlinire, multă putere și mare har, dar și înafara ei: mare progres, mare biruință și mare impact!Oare în câte biserici de astăzi, acestea mai pot fi întâlnite?
Aceste lucrări mari au fost cauzate de prezența și lucrarea Duhului Sfânt, dar și de mărturia și slujirea celor din Biserica din Ierusalim care: au fost oameni născuți din nou (Fapte.4:32/a;2:37-41), plini de Duhul Sfânt (Fapte.2:4;4:8), fundamentați în Cuvântul Scripturii (Fapte.2:42), uniți în lupta rugăciunii (Fapte.2:42;4:24-31), antrenați în slujire (Fapte 2:45-47), plini de frică de Dumnezeu (Fapte.5:11) și pregătiți ca să sufere (fapte.5:41-42).
Nu cumva biserica de care aparții este pe cale de a deveni monument istoric, sau mausoleu? Dacă dorești ca și în biserica ta să se întâmple lucruri mari, lasă-L pe Duhul Sfânt să lucreze, și apoi ajută-i pe cei ce o compun să se asemene cu membrii bisericii din Ierusalim. Și, Dumnezeul care a lucrat atunci, va face lucrări mari și în biserica de care aparții, fiindcă El nu se schimbă!
Pastor Dan Boingeanu
