30 Ianuarie ““ Dumnezeu este unicul Domn

Exodul 19:1-25 (Exodul 20:2-3)

Scopul lecției: Să descoperim cadrul în care a dat Dumnezeu Legea pentru poporul Israel, scopul pentru care a dat Dumnezeu această Lege și responsabilitățile pe care le aveau cei din Israel față de Dumnezeu și față de Legea pe care au primit-o.

Contextul lecției: După ce am învățat că Împărăția lui Dumnezeu este evidențiată prin suveranitatea lui Dumnezeu asupra creației, fiind confirmată de faptul că Dumnezeu este Creatorul, Stăpânitorul și Susținătorul tuturor lucrurilor, Cel care va aduce în existență o nouă creație, desăvârșind toate lucrurile, începând cu acestă lecție biblică vom studia o altă dimensiune a Împărăției lui Dumnezeu, evidențiată de stăpânirea lui Dumnezeu asupra Israelului.

Acest capitolva fi studiat prin subiectelelecțiilor biblice din perioada următoarelor trei luni de zile și va include adevăruri privind “Legile Împărăției lui Dumnezeu pentru Israel”, care ne vor arăta condițiile în care trebuia să trăiască poporul Israel ca un popor sfânt, pus deoparte pentru Dumnezeu, mod prin care urma să primească binecuvântările promisede Dumnezeu, precum și “Planul lui Dumnezeu pentru Israel”, prin care vom descoperi ce viitor a pregătit Dumnezu pentru Israel după ce acest popor L-a părăsit pe Domnul.

Stăpânirea lui Dumnezeu asupra Israelului a fost o manifestare a dragostei lui Dumnezeu, care a dorit ca alegând și punând deoparte această națiune ce nu avea nici un merit (Exodul 19:6-7; Deuteronom 7:6-9; 14:2), să Se reveleze pe Sine și să arate tuturor celorlate națiuni ce înseamnă a trăi sub stăpânirea Sa, pregătind astfel calea pentru domnia lui Mesia (Geneza 12:1-3; 18:18; Exodul 7:1-5; Deuteronom 26:18-19; 4:32-40; Iosua 2:9-11; 1 Împărați 8:59-60).

Pentru a duce la îndeplinire acest plan, Dumnezeu a încheiat un legământ cu Avraam, pe care l-a chemat din Ur, din Haldeia, făgăduindu-i că va fi Dumnezeul lui, că îi va ridica o sămânță de urmași, că îi va da o țară și că îl va face o binecuvântare (Geneza 12:1-9; 13:14-18; 15:7; 17:1-8; 18:18; 22:15-18). Apoi, Dumnezeu a înmulțit pe urmașii lui Avraam, formând un adevărat popor în Egipt (Geneza 15:13-14; Exodul 12:37-41), i-a eliberat din robia Egipteană (Exodul 3:7-8; 6:6; 12:50-51) și le-a promis o țară în care va curge lapte și miere (Geneza 12:6-7; 13:14-16; 15:7-21; 24:7; Exodul 6:8; 13:5; Deuteronom 8:6-9; 26:8-9).

Pentru a intra în posesia acestor binecuvântări Dumnezeu S-a descoperit copiilor lui Israel la muntele Sinai și a încheiat cu ei un nou legământ prin Moise. În timpul acestei întâlniri Dumnezeu se descoperă a fi singurul Domn (Dumnezeul lui Israel ““ Exodul 20:1-3; Deuteronom 5:4-7; 7:9-11), le reînnoiește promisiunea binecuvântărilor făgăduite prin Avraam (Exodul 19:5-6), iar prin Legea pe care a le-a dat-o prin Moise a arătat condițiile în care vor intra cei din Israel în posesia binecuvântărilor promise (Exodul 19:5-6; Deuteronom 5:1; 32-33).

Conținutul lecției: Studiind experiența trăită de poporul Israel la muntele Sinai, loc în care Dumnezeu S-a făcut cunoscut în toatămăreția slavei și a autorității Sale și le-a dat celor din Israel Legea, descoperim:

1. Cadrul în care Dumnezeu a dat Legea poporului Israel Exodul 19:1-4

Dumnezeu S-a declarat a fi Dumnezeul (Domnul ““ Împăratul lui Israel, și a dat Legea în ziua în care s-au împlinittrei luni de la ieșirea israeliților din Egipt ““ Exodul 19:1). El Și-a arătat măreția slavei, sfințeniei și a autorității Sale la Muntele Sinai, care era supranumit “Muntele lui Dumnezeu”(Exodul 19:2; 3:1). Darea Legii a fost inițiativa lui Dumnezeu (Exodul 19:3; 20:18-26), s-a făcut printr-un intermediar (Exodul 19:3/a; 8-9; 20-21; 24-25), a fost dată în mod public (tot poporul a fost martor ““ Exodul 19:10-11), s-a petrecut într-o atmosferă de măreție și slavă (Exodul 19:18-20) și în urma multor lucrări prin care Dumnezeu Și-a descoperit puterea (în Egipt ““ Exodul 5:1-12:51; la trecerea Mării Roșii ““ Exodul 14:14-31; la Mara ““ Exodul 15:22-27; în pustia Sin ““ Exodul 16:1-36; la Horeb ““ Exodul 17:1-7; la Refidim ““ Exodul 17:8-16)

2. Scopul Legii pe care a dat-o Dumnezeu poporului Israel Exodul 19:5-6

Dumnezeu a dat Legea pentru a-i ajuta pe cei din Israel să descopere sfințenia lui Dumnezeu și să poată trăi ca popor a lui Dumnezeu (Exodul 19:5/b; Deuteronom 4:20; 7:6; 14:2; 26:18-19; 1 Împărați 8:53; Psalm 147:19-20), ajungând o națiune de preoți în slujba lui Dumnezeu (Exodul 19:5-6; Isaia 61:6; 1 Petru 2:5-9; Isaia 61:6; Apocalipsa 20:6) și un neam sfânt (Exodul 19:6; Deuteronom 6:6; 14:2; 1 Corinteni 6:19-20; 1 Petru 2:5; Apocalipsa 1:6; 5:20). În același timp Legea descoperă natura păcătoasă a omului (Romani 5:20;7:7; Galateni 3:19; 1 Timotei 1:9-10; Evrei 10:1; Romani 3:10; 19-20), arată că neprihănirea nu poate fi dobândită prin păzirea poruncilor (Romani 3:20; Evrei 10:1; Romani 3:28; 8:2-4), descoperă nevoia unui Salvator (Galateni 3:10-13; 4:4-6; Romani 3:20-22; 3:23-24; 8:1-4; Galateni 2:16,19; Evrei 7:19), ilustrează necesitatea unui mijlocitor (Deuteronom 18:15-19; Fapte 3:19-22; Evrei 7:25-26) și conduce spre Hristos (Galateni 3:23; Deuteronom 4:1-2; 5:32-33).

3. Natura Legii dată de Dumnezeu poporului Israel Exodul 19:7-9

Deși Legea este sfântă și a fost dată de Dumnezeu într-un cadru solemn, ea este temporară (Galateni 3:19; 3:22; 3:23-29; Ioan 1:17; Matei 11:12-13) și fără putere (Romani 4:13-16; Galateni 3:13-14; 3:15-18). Legea nu poate mântui (Galateni 3:11; Romani 3:20; Evrei 7:19; 11-18), nu poate aduce neprihănirea (Romani 3:20-22; 2 Corinteni 5:21; Galateni 2:21; 1 Petru 2:24) și nici nu poate da viața (Galateni 3:21; 1 Ioan 5:11-13).

4. Responsabilitățile celor din Israel față de Legea dată de Dumnezeu Exodul 19:10-25; 20:1-3

Fiindcă legământul lui Dumnezeu încheiat cu poporul Israel prin Moise este condiționat, cei din neamul lui Israel sunt chemați de Dumnezeu să împlinească responsabilități concrete, precum: să-L recunoscă pe Dumnezeu (Exodul 20:1-3), să asculte de Dumnezeu (Exodul 19:5-6;12-13; Deuteronom 5:32-33 etc), să se dedice lui Dumnezeu (în sfințire, fizică și spirituală ““ Exodul 19:10-11; 14-16; 21-22; etc.) și să vină în prezența lui Dumnezeu (Exodul 19:17-19). Această apropierea a poporului Israel de Dumnezeu avea loc însă printr-un intermediar (Exodul 19:23-25).

A fost nevoie de un intermediar datorită alegerii lui Dumnezeu (Exodul 19:3, 8, 9, 10, 20, 21, 24-25), datorită sfințeniei lui Dumneezu (Exodul 19:16, 18), datorită stării în care era poporul (Exodul 19:22), datorită mărturiei pe care avea s-o dea Dumnezeu prin Moise (Exodul 19:9), datorită păcatului și a necredinței în care era poporul și preoții (Exodul 19:16, 22), datorită granițelor puse de Dumnezeu (Exodul 19:12, 21, 23) și datorită faptului că Dumnezeu dorea să-i învețepe cei din Israel că nu pot intra altfel în prezența lui Dumnezeu (Exodul 19:23-24; Ioan 14:6; Fapte 4:12; Galateni 3:19-20; 1 Timotei 2:5; Evrei 8:6; Galateni 3:19-20; Evrei 9:15; 12:24; 1 Ioan 2:1).

Întrebări pentru discuții:

1. Care a fost cadrul în care a dat Dumnezeu Legea poporului Israel ?
2. Care a fost modul în care a dat Dumnezeu Legea poporului Israel ?
3. Cu ce scop a dat Dumnezeu Legea poporului Israel ?
4. În ce fel exprimă darea Legii stăpânirea lui Dumnezeu asupra Israelului ?
5. Ce responsabilități aveau cei din Israel față de Dumnezeu și față de Legea pe care au primit-o ?
6. De ce au trebuit cei din Israel să se apropie de Dumnezeu printr-un intermediar ?
7. Ce responsabilități au creștinii față de Legea Mozaică ?

Pastor Dan Boingeanu