Marcu 9:14-29 (Matei 25:41)
Scopul lecției: Să descoperim care au fost cauzele înfrângerii ucenicilor în fața puterii întunericului și să învățăm cum să confruntăm stăpânirea demonică, pentru a nu trăi aceeași rușine.
Contextul lecției: O armată este puternică în funcție de comandantul care o conduce, numărul soldaților ce o compun, echipamentele militare de care dispune și tacticile pe care le adoptă. Dacă în lecția precedentă am învățat despre Lucifer, comandantul oștirii împărăției întunericului, lecția prezentă ne va familiariza cu armata pe care acesta o conduce.
Demonii pe care Satan îi are sub autoritatea sa, sunt îngeri căzuți, care s-au alăturat diavolului în momentul rebeliunii pe care acesta a declanșat-o în cer.( Isaia 14:12-14; Ap.12:9-10). Acești îngeri care au fost creați de Dumnezeu (Gen.1:1; Iov 38:4; Neemia 9:6), pentru că nu și-au păstrat vrednicia și au ales să-l urmeze pe Lucifer, au pierdut poziția pe care au avut-o prin creație (Iuda 6,2 Pet.2:4) și, din “îngeri” care slujeau lui Dumnezeu (Evrei 1:7-14), au ajuns “demoni”, slujind lui Satan ( Iov.4:18;Ez.28:12-19; Mat.8:16;10:1).
Numărul demonilor poate fi de 1/3 din numărul total al îngerilor creați de Dumnezeu (Ap.12:4), iar o parte dintre aceștia, datorită pervertirii pe care au generat-o înainte de potop, au fost limitați în acțiune, fiind păziți în adânc, pentru judecată (2 Pet.2:4; Iuda 6; I Pet.318-20).
Deși sunt îngeri căzuți, demonii au putere de a-i ispiti, înșela, încerca, sau poseda pe oameni (I Pet 5:8; Iacov 1:13-15; Mat.12:43-45), generând uneori afecțiuni fizice sau mentale (Luca 11:14; Marcu 9:17; Luca 8:27; Marcu 9:17-20). Demonii nu-i pot poseda pe adevărații credincioși (2 Cor.6:19-20; Col.1:13, Rom 8;37-39; I Cor.15:57; I Ioan2:13; 4:4; I Pet.1:5), se află sub judecata lui Dumnezeu ( 2 Pet.2:4; Mat.25:41; Ap.21:10-15), iar în autoritatea Sa, Domnul Isus le poruncește cu autoritate și ei ascultă întocmai (Marcu 1:27; Luca 4:36;Luca 8:2; 29 Marcu 9:25-26).
Conținutul lecției: Evenimentul eliberării copilului lunatec de duhul care i-a pricinuit această boală este prezentat de evangheliști după un moment culminant al slujirii Domnului Isus în mijlocul acestei lumi. Dacă pe muntele schimbării la față, după părtășia pe care au avut-o cu doi dintre cei mai mari oameni ai Vechiului Testament, trei dintre ucenici au văzut slava Domnului și au auzit mărturisirea Tatălui (Mat.17:1- 5 ;Marcu 9:2-13; Luca 9:28-36), în vale, ceilalți ucenici au trăit o înfrângere rușinoasă. Păstrând în atenție acest contrast dintre ceea ce s-a întâmplat pe munte și ceea ce s-a întâmplat în vale, descoperim că:
1.Prezența demonică este o experiență reală
Dacă pe munte au fost mărturii și semne ale prezenței lui Dumnezeu, în vale au fost semne ale prezenței demonice. Un părinte a prezentat ucenicilor, și mai târziu Domnului Isus, pe fiul său care, datorită faptului că era stăpânit de un duh necurat, nu putea să vorbească ( Marcu 9:17), avea manifestări epileptice (Mat.17:15; Marcu 9: 18), nu se putea controla, fiind deseori în pericol de a-și pierde viața ( Mat. 17:15; Marcu 9:22; Luca 9:39)
Prezența demonică în viața acestui copil a fost o experiență reală, deoarece aceste manifestări au început încă din copilărie ( Marcu 9:21) și au fost repetate chiar și în prezența Domnului Isus (Marcu 9:20; Luca 9:42).
2.Înfrângerea în fața demonilor a fost o experiență neașteptată
Atunci când ucenicii au încercat să-l vindece pe acest copil și să-l elibereze de puterea care îl stăpânea, s-au facut de rușine și au trăit o neașteptată înfrângere. Acest fapt este cu atât mai surprinzător, deoarece Domnul Isus le dăruise deja putere ca să scoată demoni și să tămăduiască orice fel de boală ( Mat.10:1; Marcu 3:13-15;Luca 9:1).
Această înfrângere n-a fost însă cauzată de faptul că Domnul Isus n-ar mai fi avut aceeași putere, ci de faptul că ucenicii n-au fost la înălțimea provocării pe care o confruntau. Însuși Domnul Isus le-a descoperit că eșecul lor a fost cauzat de lipsa credinței ( Marcu 9:19; Mat.17:19-20), a postului și a rugăciunii
(Mat.17:21; Marcu 9:28-29).
Acest fapt ne arată că sunt anumite duhuri ale întunericului care au o autoritate și o putere mai mare și că ucenicii nu s-au pregătit îndeajuns pentru a le confrunta. Se poate ca slujirea ucenicilor să fi ajuns o rutină, care a generat o slăbire a credinței. În virtutea lucrărilor în care erau prinși ei n-au mai dat importanță părtășiei cu Dumnezeu prin rugăciune și post. Toți cei ce ajung să-și împlinească slujirea în mod mecanic și numai ca o profesie , sunt în fața aceluiași eșec și astăzi ( Fapte 19:13-20; 2 Tim 3:5).
3.Eliberarea de sub robia demonică este o experiență posibilă
Eșecul ucenicilor a generat o discuție aprigă purtată între cei prezenți, aducând deznădejde și îndoială și în inima părintelui care dorea vindecarea fiului său. Acest fapt este confirmat de subiectul discuției pe care cei prezenți o aveau între ei ( Marcu 9:14-18) și de cuvintele pe care tatăl copilului le-a adresat Domnului Isus. În rugăciunea sa, acest părinte i-a spus Domnului: ” dacă poți fă ceva; fie-ți milă de noi și ajută-ne” (Marcu 9:22).
Deși acest părinte avea toate motivele să plece, iar fiul său să rămână sub aceiași stăpânire demonică, el a tăait bucuria eliberării și a vindecării, pentru că a alergat la Domnul ( Mat.17:14; Marcu 9:17; Luca 9:38), s-a rugat sincer, mărturisind exact situația lui (Mat.17:4; Marcu 9: 17-22). În starea în care era, acel părinte putea să-i judece și să-i condamne pe ucenici. Dar n-a fost preocupat de neputințele altora, ci mai degrabă de necazurile lui.
A primit vindecarea fiului său fiindcă a fost atent la declarațiile și recomandările Domnului (Marcu 9:23), s-a rugat strigând cu lacrimi ( Marcu 9:24) și a cerut ajutorul lui Dumnezeu, recunoscându-și limitele (Marcu 9:24). Când Domnul Isus a mustrat duhul, iar copilul a căzut jos, considerat de cei prezenți ca fiind mort, acest părinte nu s-a luat după spusele oamenilor, ci a așteptat cu încredere desăvârșirea lucrării pe care Domnul o începuse (Marcu 9:25-27; Luca 9:42).
Dacă Domnul Isus a adus vindecarea și eliberarea de sub stăpânirea demonică pentru acest copil lunatic, trebuie să avem credință că experiența eliberării de sub stăpânirea demonică este posibilă și astăzi, pentru că Dumnezeul nostru nu se schimbă, iar principiul enunțat de Domnul Isus rămâne valabil: “toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”( Marcu 9:23).
Întrebări pentru discuții:
 1. Care a fost experiența trăită de ucenici pe munte ?
2. De ce ucenicii din vale n-au trăit aceeași experiență ?
3. Ce lucruri confirmă faptul că boala acelui copil avea origine demonică ?
4. Ce concepție greșită despre existența și lucrarea demonilor întâlniți cel mai frecvent astăzi?
5. Care dintre greșelile ce au cauzat eșecul ucenicilor este cel mai des repetată de slujitorii de astăzi?
6. Ce lucruri au ajutat pe acest părinte încercat să trăiască bucuria vindecării ?
7. Ce factori ne îndreptățesc să credem că experiența eliberării de sub robia duhurilor necurate este posibilă și astăzi ?
