21 Martie ““ Smirna, biserica persecutată

Apocalipsa 2:8-11 (Matei10:22)

Scopul lecției : Să cunoaștem măsura suferințelor prin care au trecut membrii bisericii din Smirna, cine au fost cei ce au generat aceste necazuri, care a fost cauza acestor dureri și să descoperim mesajul pe care îl are Domnul Isus pentru cei prigoniți și încercați.

Contextul lecției: Smirna a fost un oraș port la Mareea Egee, situat la 56 km. nord de Efes. Acest oraș există și astăzi în aceeași locație, cu numele de Izmir și cu o populație de 1,5 milioane de locuitori, fiind al doilea oraș ca mărime din Turcia.

Numele orașului “Smirna” înseamnă “amărăciune” și își are rădăcina în termenul “mir” , ce descrie un ulei extras dintr-o rășină aromatică, ulei folosit la slujba din cortul întâlnirii (Exod 30:23) sau la îmbălsămarea celor decedați (Luca 7:37-38; 23:56; Ioan 12:3). În secolul întîi, orașul Smirna a cunoscut o dezvoltare înfloritoare fiind supranumit “Perla sau Cununa Răsăritului!“, având printre locuitori și o mare comunitate de evrei.  Deși era un oraș liber, a dovedit o loialitate deosebită față de Roma, fiind devotat promovării gloriei Imperiului Roman. Fiindcă în oraș era un templu ce promova închinarea către Cezar, Cicero a numit Smirna orașul cel mai credincios și aliatul cel mai fidel Romei!

În acest oraș cu o puternică influență iudaică, în care era practicată o închinare păgână agresivă, Dumnezeu a îngăduit să ia ființă și o biserică. Deși nu știm cum s-a constituit acestă biserică și nici cine au fost slujitorii ei, Domnul Isus nu a uitat-o, i-a cunoscut suferințele prin care trecea și i-a adresat o scrisoare ce conține un mesaj divin pentru cei persecutați (Apocalipsa 2:8-11).

Conținutul lecției: În timpul revelației pe care a avut-o pe Insula Patmos, apostolul Ioan a primit din partea Domnului Isus un mesaj pe care l-a adresat bisericii din Smirna.  Urmărind conținutul acestei scrisori, descoperim:

1. Realitatea persecuției Apocalipsa 2:9-10

Deși despre biserica din Smirna nu se mai vorbește în nici un alt loc al Noului Testament,  Domnul Isus a știut de existența ei și i-a cunoscut și încercările prin care trecea. Pentru a înțelege cât de grozavă era acea vreme de prigoană prin care trecea biserica din Smirna, în scrisoarea care i-a fost adresată sunt menționați câțiva termeni radicali: “știu necazul tău, sărăcia ta și batjocururile din partea celor ce zic că sunt iudei și nu sunt” (Apocalipsa 2:9). Acești termeni nu descriu însă o încercare oarecare, ci o vreme de suferință crâncenă, deoarece termenul folosit pentru a defini acest necaz este “thlipsis” care descrie o vreme de o deosebită presiune, ilustrată printr-un obiect zdrobit sub o piatră grea, sau o lamîie stoarsă până la ultima picătură.

Termenul folosit pentru a descrie sărăcia este “ptocheian” care indică o sărăcie lucie. Credincioșii din biserica din Smirna nu mai aveau nimic, niciun fel de bun material și niciun fel de resursă materială pentru subzistență. Iar termenul pentru a defini batjocurile este “blasfemian” care înseamnă nu numai acuzații verbale, ci acuzații teologice și batjocură cu privire la viața spirituală și la modul de închinare.

Dincolo de acest necaz, care era prigoana prin care treceau toți membri bisericii, prin scrisoarea pe care au primit-o, membri bisericii din Smirna au fost anunțați că unii dintre ei vor ajunge în temniță, iar necazul acesta va ține zece zile (Apocalipsa 2:10).

2. Cauza persecuției Apocalipsa 2:9/b-10

Persecuția bisericii din Smirna a avut o cauză întreită: iudeii care s-au afiliat Romei și au ajuns o “sinagogă a lui Satan“, desconsiderându-i și prigonindu-i pe creștini (aceștia spuneau despre creștini că sunt rătăciți, fiindcă au lepădat religia adevărată și pentru că practică canibalismul, întrucât la cina Domnului mâncau trupul și beau sângele Domnului – Apocalipsa 2:9), autoritățile romane, care îi prigoneau pe creștini pentru că nu li se alăturau în practicarea cultului Cezarului, precum și diavolul, care era în spatelecelor două categorii (Apocalipsa 2:10).

3. Binecuvântarea persecuției Apocalipsa 2:8-11

Urmărind conținutul scrisorii pe care biserica din Smirna a primit-o, descoperim că pe cei ce trec prin prigoană Domnul Isus nu-i compătimește, ci mai degrabă îi felicită și îi încurajează. Această atitudine a Domnului Isus ne arată că suferința și prigoana nu este ceva rău, ci mai degrabă o binecuvântare. Această binecuvântare constă în faptul că cei ce suferă se aseamănă cu Domnul Isus, Cel care a trecut prin aceleași necazuri (Apocalipsa 2:8), că suferința lucrează spre bine, desăvârșind caracterul (în biserica din Smirna Domnul Isus n-a avut nimic de condamnat ““ Romani 5:3-5), este cadrul în care se poate dovedi o bună mărturie (dacă iudeii din Smirna au ajuns o sinagogă a Satanei, credincioșii din Smirna puteau arăta că sunt Biserica lui Dumnezeu – Apocalipsa 2:9) și este calea spre cunună (Apocalipsa 2:10).

Aceste binecuvântări i-au făcut pe credincioșii din Smirna să fie bogați (Apocalipsa 2:9/a), iar scrisoarea pe care au primit-o din partea Domnului Isus i-a încurajat să rămână statornici, cunoscând că Cel ce îi are în atenție este Atotputernic (“Cel dintâi și Cel de pe urmă” – Apocalipsa 1:8), are o răsplată măreață (” îți voi da cununa vieții” – Apocalipsa 2:10) și oferă o izbăvire mai bună (“nu va mai fi vătămat de a doua moarte” – Apocalipsa 2:11/b).  Au parte însă de aceste binecuvântări cei ce în mijlocul prigoanelor aplică imperativele Domnului Isus: “Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi” (Apocalipsa 2:10/a), “fii credincios până la moarte” (Apocalipsa 2:10/b) și “ascultă și fii biruitor” (Apocalipsa 2:11).

Întrebări pentru discuții:

1. Cu ce problemă s-au confruntat membrii bisericii din Smirna ?
2. Ce lucruri confirmă realitatea prigoanei prin care trecea biserica din Smirna ?
3. Cine a generat această prigoană ?
4. Ce atitudini greșite pot fi întâlnite în timpul prigoanei ?
5. Ce lucruri fac ca prigoana să devină o binecuvântare ?
6. În ce domenii erau bogați credincioșii din Smirna?
7. Prin ce imperative i-a întărit Domnul Isus pe cei ce treceau prin prigoană ?

Pastor Dan Boingeanu