Fap.2:32-36 (Filip.2:9-11)
Contextul lecției:
Studiind lucrarea lui Isus descoperim că ea a fost făcută în două etape majore: prima numită starea de umilire (întruparea, moartea, coborârea în Hades) și glorificarea (învierea, înălțarea și șederea la dreapta Tatălui). Vom analiza aici câteva aspecte ale stării de glorificare a lui Hristos.
1. Învierea (Fapt. 2:32-36)
Dacă moartea a fost ultima treaptă a umilirii Lui, biuința morții pin înviere a fost prima treaptă a glorificări Lui. Deoarece învierea este deosebit de semnificativă, a determinat numeroase controverse.
1.1. Dovezi ale învierii pot fi de 2 categorii:
-Interne: Evangheliile ““ conțin ample mărturii despre învierea lui Hristos (Matei 28:1-20, Marcu 16, Luca 24:1-53; Ioan20:1-21:25), cartea Faptele Apostolilor ““ mărturii ale apostolilor, Epistolele ““ pornesc de la premisa unui Hristos viu, care domnește ca Mântuitor înălțat, este cap al bisericii. Cartea Apocalipsa ni-L arată în mod repetat pe Hristosul înviat și înălțat la cer și îi prezice întoarcerea pentru a-l învinge definitiv pe Satan și a domni în glorie.
-Externe- logice, istorice. De exemplu, nu există nici un alt mod de a explica transformarea ucenicilor din persoane speriate și învinse în niște propovăduitori entuziaști ai învierii.
Notă: pentrumai multe argumente recomandăm cartea lui Josh McDowel, Dovezi care cer un verdict.
1.2. Natura învierii lui Hristos
Învierea Lui nu a fost o simplă revenire la viață (ca a lui Lazăr), ci a fost “primul rod” (1 Cor. 15:20, 23) al unui nou tip de viață umană: capabil să trăiască veșnic. La înviere Isus a avut un trup fizic, material, în “carne și oase”, ce putea fi atins și recunoscut (Matei 28:9, Ioan 20:19-20), a purtat semnele cuielor, a mâncat cu ucenicii (Luca 24:10, 15-18), deci nu a fost un duh. El a fost prezent într-un singur loc. Prin aceste arătări Hristos tocmai a demonstrat că a înviat fizic, nu spiritual.
Faptul că a apărut și a dispărut spontan din mijlocul ucenicilor, nu justifică speculații cum că trupul era non-fizic, spiritual.
2. Înălțarea (Filipeni 2:9-11)
Înălțarea lui Hristos a avut loc după 40 de zile de la învierea Sa, timp în care El s-a arătat în mai multe forme și la diferite persoane sau grupuri de oameni.
El S-a înălțat către un loc anume: la cer. Fapte 1: 9-11. Treptat , în timp ce ucenicii Îl priveau, apoi un nor l-a ascuns din ochii lor. Îngerii, care au apărut imediat, confirmă revenirea Lui în același fel cum L-au văzut mergând la cer.
Înălțarea Sa la cer prefigurează înălțarea noastră la cer, după înviere, împreună cu El (1 Tes. 4:17; Evrei 12:1-2); ne asigură că destinația noastră este cerul (Ioan14:2-3); putem împărtăți în prezent, în parte, autoritatea lui Hristos asupra universului(Efes. 2:6; Efes. 6:12 și vers 10-18; 2Cor. 10:4, Apoc. 2:26-27; 3:21)
3. Șederea la dreapta Tatălui
Este un aspect specific al înălțării lui Hristos la cer și al cinstirii Sale, profețit în Vechiul Testament (Psalm 110:1), confirmat în Noul Testament (Evrei 1:3). Această “ședere la dreapta Tatălui” este un semn că lucrarea de răscumpărare înfăptuită de Hristos a fost terminată, că a primit autoritate peste univers (Efes. 1:20-21, 1 Petru 3:22) și de a revărsa Duhul Sfânt peste biserică (Fapte 2:33). El domnește peste toate lucrurile și mijlocește pentru noi.
Întrebări aplicative:
1. Analizați semnificațiile învierii lui Hristos: garantează regenerarea noastră înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 1:3), justificarea noastră (Rom 4:25) și faptul că noi vom avea după înviere trupuri perfecte (1 Cor. 4:14; 6:14; 15:12-58). Cum ne schimbă aceste implicații perspectivaasupra slăbiciunilor și limitărilor fizice care ne caracterizeză?
2. Gândind la Hristos care s-a înălțat la cer, cum ne ajută acest lucru să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor care au semnificație eternă?
3. Redați câteva domenii în care “suntem așezați împreună cu Hristos” conform Efeseni 2:6. Cum afectează acest lucru viața noastră de rugăciune și luptă spirituală?
