Fapte 24:1-26 (Matei 10:18-20)
Scopul lecției: Să descoperim acuzațiile ce i-au fost aduse apostolului Pavel în timpul procesului desfășurat în fața autorităților civile din Cezareea, răspunsul pe care l-a dat el acestor acuzații și decizia pe care a luat-o dregătorul Felix după judecarea acestui caz.
Contextul lecției: Fiindcă un grup de iudei s-au legat prin jurământ să-l omoare pe apostolul Pavel (Fapte 23:12-15), căpitanul templului, după ce a fost informat de acest fapt, l-a trimis pe apostolul Pavel sub escortă la Cezareea pentru a fi judecat de către dregătorul Felix (Fapte 23-24).
Pentrua asigura protecția apostolului Pavel, căpitanul templului a mobilizat o escortă formată din 200 de soldați, 200 de sulițași și șaptezeci de călăreți (Fapte 23:23). Luând în considerare timpul în care apostolul Pavel a fost trimis spre Cezareea și numărul mare al soldaților din escorta care l-a însoțit, descoperim gravitatea situației create prin arestarea apostolului Pavel, măsura înverșunării evreilor, teama care stăpânea inima căpitanului, dar și grija cu care Dumnezeu îi apără și îi ocrotește pe cei ce și-au încredințat viața în mâinile Sale.
Prin sutașul care l-a însoțit pe apostolul Pavel până în Cezareea, căpitanul templului i-a trimis lui Felix o scrisoare prin care i-a descris evenimentele petrecute, cauza arestării lui Pavel și constatările sale privitoare la vinovăția celui arestat (Fapte 23:26-30). Pentru că în practica romanilor cel învinuit era judecat după felul în care reușea să se apere în fața acuzatorilor săi, guvernatorul Felix a amânat judecata până ce au ajuns în Cezareea și acuzatorii lui Pavel (Fapte 33:34-35).
Conținutul lecției: Urmărind ceea ce s-a petrecut în timpul procesului în care apostolul Pavel a fost judecat de autoritățile civile, descoperim:
 1. Completul de judecată al apostolului Pavel
Procesul din Cezareea al apostolului Pavel a avut loc în fațaautorităților civile reprezentate de guvernatorul Felix.
Acesta era un sclav eliberat din casa mamei împăratului Claudiu, care, după ce a fost eliberat, a devenit favoritul împăratului și a primit slujba de guvernator al Iudeii. Ajuns în Iudeea, Felix s-a casătorit cu Drusila, fiica lui Irod Agripa I (Fapte 24:24). Poziția socială pe care a primit-o, relațiile pe care le avea cu împăratulroman, dar și legăturile de familie pe care le avea cu familia regelui Iudeii, Irod Agripa I, îi confereau lui Felix o autoritate deosebită. Potrivit dreptului roman, el putea să decidă eliberarea, întemnițarea sau chiar condamnarea la moarte a celor pe care îi judeca. În pofida onorurilor și oportunităților de care beneficia, Felix era un om crud, imoral și avar.
2. Â Acuzatorii apostolului Pavel
Apostolul Pavel a fost acuzat de o delegație a Sinedriului, formată din marele preot, un grup de bătrâni ai lui Israel (probabil membri ai Sinedriului) și un purtător de cuvânt, care cunoștea foarte bine atât legea Vechiului Testament, obiceiurile și practicile evreilor, cât și legile și obiceiurile romane. Faptul că această delegație a fost reprezentată la cel mai înalt nivel, însoțită de martori credibili și de un acuzator versat, ne arată că toți aceștia au venit pregătiți ca să câștige procesul (Fapte 24:1-2).
3. Â Acuzațiile aduse împotriva apostolului Pavel
Tertul, purtătorul de cuvânt al acuzatorilor lui Pavel, și-a început prezentarea capetelor de acuzare, căutând să-l flateze pe Felix. Pentru aceasta el a folosit multe cuvinte lingușitoare, arătând că prin domnia sa, Felix a asigurat pacea, prosperitatea și progresul Iudeii, fapte recunoscute de toți, în toată vremea și în tot locul (Fapte 24.3-4). O practică a acelei vremi era ca înainte de a câștiga un proces să încerci să-l câștigi pe judecător. Numai că aceste adresări lingușitoare nu exprimau realitatea, ci constituiau o cale de manipulare a judecătorului pentru a se obține un verdict favorabil. Dacă lingușirea are succes deseori în relațiile interumane, aceasta este condamnată cu mare asprime de cătreDumnezeu (Proverbe 26:28; Psalm 12:1-5; 5:9-10; 36:1-4; Romani 2:17-24).
După acest șiretlic, purtătorul de cuvânt al delegației acuzatorilor a formulat trei capete de acuzare împotriva apostolului Pavel, având o perspectivă personală, politică și religioasă. Din punct de vedere personal, Tertul l-a desconsiderat pe apostolul Pavel, numindu-l o ciumă pentru întreaga existență (Fapte 24:5/a), din perspectivă politicăl-a acuzat de revoltă împotriva autorităților romane, numindu-l conducătorul partidei Nazarinenilor (Fapte 24:5/b; 16:20-21; 17:5-9), iar din perspectivă religioasă l-a acuzat că a încercat să profaneze templul (Fapte 21:28-40; 24:6/a). Pentru a da greutate acestor acuzații, învinuitorii apostolului Pavel au menționat numele căpitanului templului (Claudiu Lisias) și auarătat că, deși aveau dreptul să-l judece pe cel întemnițat după legea evreiască, ei doresc să se supună autorității romane și legilor civile, așteptândo decizie în acest sens din partea guvernatorului (Fapte 24:6/b-9).
4. Apărarea apostolului Pavel în fața acuzațiilor ce i-au fost aduse
Atunci când i s-a dat voie să vorbească, apostolul Pavel a folosit un mod de adresare politicos, prin care a recunoscut autoritatea și experiența dregătorului Felix, fără însă a folosi vorbe măgulitoare (Fapte 24:10; 1 Tesaloniceni 2:1-6). După această scurtă introducere, apostolul Pavel a relatat evenimentele petrecute în conformitate cu realitatea, încadrându-le în timp și spațiu (Fapte 24:11). Apoi a demontat acuzațiile care i-au fost aduse (Fapte 24:12) și și-a prezentat nevinovăția, arătând că declarațiile pe care le-a făcut pot fi dovedite de martorii care au fost prezenți la aceste evenimente (Fapte 24:12-13).
Atunci însă când toți se așteptau ca el să-și încheie apărarea, apostolul Pavel și-a continuat mărturia, prezentându-și crezul (Fapte 24:14-15), scopul vieții (Fapte 24:16) și motivația vizitei de la templu (Fapte 24:17). Apoi, în încheierea apărării sale, a arătat cauza conflictului în care a fost implicat (Fapte 24:18), cine ar trebui să-i fie adevărații acuzatori (Fapte 24:19) și a cerut ca acuzațiile ce îi sunt aduse să fie dovedite (Fapte 24:20-21).
5. Decizia completului de judeactă în cazul apostolului Pavel
După ce guvernatorul Felix a audiat cele două părți, a amânat pronunțarea sentinței (Fapte 24:22) și a cerut sutașului să-l păzească pe Pavel într-un regim de întemnițare mai permisivă (Fapte 24:23). După acest interogatoriu desfășurat într-un cadru public, Felix, înpreună cu soția sa Drusila, a mai avut o întâlnire cu apostolul Pavel, într-un cadru privat (Fapte 24:24-26). În timpul acestei întâlniri în care apostolul Pavel a vorbit despre neprihănire, înfrînare și judecata viitoare, fiind pus față în față cu faptele sale, Felix a fost cercetat de Dumnezeu și a început să tremure (Fapte 24:25). Cu toate acestea, în loc să ia o hotărâre pentru Dumnezeu, el a amânat această decizie, anunțându-l pe Pavel că îl va chema pentru o întâlnire viitoare. Acestă nehotărâre a guvernatorului Felix descoperăcât de mare este pierderea celor ce amână. Deși a știut adevărul (Fapte 24:22) și a fost confruntat cu adevărul (Fapte 24:25), Felixnu s-a bucurat de binecuvântările pe care i le putea oferi Dumnezeu, fiindcă a amânat decizia de a urma adevărul (Fapte 24:25; 2 Corinteni 6:2). Felix a fost împiedicat în luarea acestei decizii nu numai de nehotărâre și de amânare, ci și de dorința sa după câștig (Fapte 24:26).
Întrebări pentru discuții:
1. De ce a ajuns apostolul Pavel să fie judecat în Cezareea ?
2. Cine a fost judecătorul apostolului Pavel în timpul procesului din Cezareea ?
3. Cine au fost acuzatorii apostolului Pavel în timpul acestui proces?
4. Ce șiretlic au folosit acuzatorii lui Pavel pentru a-l câștiga pe judecător de partea lor ?
5. Care au fost acuzațiile ce i-au fost aduse apostolului Pavel ?
6. Cum a răspuns apostolul Pavel acestor acuzații ?
7. Ce l-a împiedicat pe Felix să pronunțe sentința în cazul lui Pavel și să ia o decizie pentru a-L urma pe Domnul Isus ?
Pastor Dan Boingeanu