16. Crearea omului ca bărbat și femeie

0
13

““ Gen.1:18-24;5:1-2 (Gen.5:2)

Unul dintre aspectele plăsmuirii omului după chipul lui Dumnezeu este crearea lui ca bărbat și femeie (Geneza 1:27; 5:1-2). Crearea omului ca bărbat și femeie arată chipul lui Dumnezeu prin

(1) relații interpersonale armonioase,

(2) egalitate între persoane și egalitate ca importanță, și

(3) diferențe în rol si autoritate.

A. Relații personale.

Dumnezeu nu a creat ființele umane pentru a trăi ca persoane izolate, ci, făcându-ne după chipul Lui, ne-a creat în așa fel încât să putem realiza o unitate interpersonală în toate formele proprii societății umane. Unitatea interpersonală dintre bărbați și femei își găsește exprimarea deplină în căsătorie, unde soțul și soția devin din două persoane una singură (Geneza 2:24). Unitatea aceasta nu este doar una de natură fizică; ea este în primul rând spirituală și emoțională. Faptul că Dumnezeu a creat două persoane distincte reflectă într-o anumită măsură pluralitatea Persoanelor Sfintei Treimi (Geneza 1:26).

B. Egalitate ca persoane și importanță
.

După cum Persoanele Trinității sunt egale în importanța și existența lor ca Persoane distincte, tot așa bărbații și femeile au fost creați de Dumnezeu ca să fie egali ca importanță și persoane (Geneza 1:27; 5:1-2). Bărbații și femeile sunt făcuți în egală măsură după chipul lui Dumnezeuși au o importantă egală și o valoare egală înaintea lui Dumnezeu.

Egalitatea cu care au fost înzestrați bărbații și femeile este subliniată într-un mod nou în Biserică. Duhul Sfant este revărsat peste Biserică (Fapte 2:17-18), iar atât bărbaților cât și femeilor li se dau daruri ca să slujească în moduri deosebite (1 Corinteni 12:7). Egalitatea în biserică este subliniată și prin ceremonia botezului. La Rusalii au fost botezati atât bărbații cât si femeile care au crezut (Fapte 2:41).

Lucrul acesta este important dacă ne gândim că în timpul Vechiului Legământ semnul că cineva aparținea poporului lui Dumnezeu era circumcizia, care era făcută numai bărbaților. Noul semn al calității de membru al poporului lui Dumnezeu, semnul botezului, dat atât bărbaților cât și femeilor, este o dovadă în plus că ambii fac parte în egală măsură din poporul lui Dumnezeu (Galateni 3:27-38).

C. Roluri diferite în familie și biserică.

De-a lungul veșniciei, între persoanele Trinității a existat egalitate în importanță, personalitate și divinitate. Dar între persoanele Trinității au existat și diferențe, ca urmare a rolurilor asumate. Cu toate că cele trei persoane ale Trinității sunt egale în putere și în toate celelalte atribute, Tatăl are o autoritate mai mare. Pavel realizează foarte clar paralela aceasta (1 Corinteni 11:3). După cum Dumnezeu Tatăl are autoritate peste Fiul, cu toate că cei doi sunt egali în divinitate, tot așa, în căsătorie, soțul are autoritate asupra soției, cu toate căcei doi sunt egali ca persoane.

D. Implicații practice

1) Niciodată nu avem voie să credem că în biserică există cetățeni de mâna a doua. Bărbat sau femeie, angajator sau angajat, negru sau alb, bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, puternic sau slab, atractiv sau neatractiv, extrem de inteligent sau lent la învățătură. Toți sunt egali ca valoare înaintea lui Dumnezeu si ar trebui să aibă aceeași valoare unii în fata altora.

2) Când soții încep să se comporte în mod egoist, aspru, dominator sau chiar abuziv și nemilos, trebuie să-și dea seama că acesta este un comportament distructiv și contrar scopurilor pe care le are Dumnezeu pentru ei. Soții trebuie să împlinească poruncile Noului Testament de a-și iubi soțiile, a le cinsti, a le trata cu delicatețe și a le pune pe primul loc în interesele lor.

3) Când soțiile se răzvrătesc și manifestă resentimente fată de rolul de conducere în familie atribuit soților sau când se întrec cu soții lor pentru a prelua conducerea în familie, atitudinea aceasta este un rezultat al păcatului și va avea consecințe distructive în căsătoria lor. O soție care dorește să se poarte în conformitate cu modelul lăsat de Dumnezeu trebuie să fie supusă soțului ei, să accepte ca el să fie conducătorul în casă și să se bucure de acest fapt.

4) Dacă tirania din partea soțului și uzurparea autorității de către soție sunterori de agresivitate, există și alte două erori, numiteerori de pasivitate. Privitor la soț, eroarea este să nu iei inițiativa în familie. Un asemenea soț este tot mai absent (fie fizic, fie emoțional) de acasă, umplându-și timpul aproape în totalitate cu preocupări străine familiei.Din partea soției, greșeala este să nu contribuie la procesul de luare a deciziilor în familie si să nu dorească să-și îndrepte soțul, chiar dacă acesta face rău

5) Soțul trebuie să țintească spre un rol de conducător iubitor, delicat și responsabil în familia lui. Soția trebuie să țintească spre un rol de supunere activă, inteligentă și bucuroasă față de autoritatea soțului ei. Evitând ambele genuri de greșeli și urmând modelul biblic, soții și soțiile vor descoperi adevărata bărbăție și adevărata feminitate biblică și astfel vor reflecta tot mai deplin chipului lui Dumnezeu în viața lor.

E. Întrebări pentru discuție

1)Ce ne împiedicăde la a ne accepta sau împlini rolurile biblice în familie sau biserică?
2)În ce fel ne-ar putea ajuta modelul Sfintei Treimi să ne împlinim mai bine aceste roluri?
3)În ce măsură distincția de roluri din familie sau biserică se aplică și rolurilor din societate?
4)În ce măsură poate fi de acord un creștin cu mișcarea feministă (ca mișcare de “emancipare” socială a femeii)?

16. Crearea omului ca bărbat și femeie
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here