12 Septembrie – PROPOVADUIREA EVANGHELIEI

(Fapte 10:34-48) Rom.10:9-10

Contextul lecției: Cel mai remarcabil eveniment din slujirea intineranta a lui Petru avea sa aiba loc in Cezarea si reprezinta convertirea sutasului Corneliu si a casei lui.Convertirea lui Corneliu marcheaza inceputul lucrarii crestine printreNeamuri- o etapa importanta a programului misionar anuntat de Mantuitorul (Fp.1:8). Acest eveniment- cunoscut si sub numele de “Rusaliile Nemaurilor“, avea sa il implice tot pe Apostolul Petru. Cel care a folosit “cheile Imparatiei” pentru a deschide usile acesteia (cf. Mat.16:19) Iudeilor prin predicarea Evangheliei la Rusalii, va face acelasi lucru in casa lui Corneliu-de data aceasta fata de Neamurile care pana acum, au trait in ignorant fata de Dumnezeul lui Israel si minunatul Sau plan de salvare. Contextul ne reveleaza cateva elemente “pregatitoare” pentru activitatea evanghelistica a lui petru din casa lui Corneliu:

(1) Gazduirea lui Petru in casa lui Simon (9:43).Ocupatia acestui evreu-prelucratul pieilor, presupunea o activitate considerate necurata din punct de vedere ceremonial. Petru trece peste aceasta bariera cultural- un prim pas in vederea “socului” cultural si spiritualcare va urma.

(2)Vedenia lui Corneliu (10:1-7). Aflam despre Corneliu ca era centurion al armatei romane stationate la Cezarea-unul din cei 60 de ofiteri ai unei legiuni, responsabil peste 100 de soldati. Descrirea caracterului aestui militar roman este impresionanta: “omul acesta era cucernic si temator de Dumnezeu impeuna cu toata casa lui.El facea multe milostenii nordului si se ruga totdeauna lui Dumnezeu ” (v.2). Desi nu era un prozelit, el se straduia sa practice perceptele Legii mozaice atat de bine cat putea sa o faca un pagan. El si-a abandonat credinta in zeii sai, pentru a aduce inchinare Dumnezeului lui Israel. Totusi, in ciuda moralitatii sale inalte si a evlaviei lui exemplare, el nu era salvat. Mesajul ingerului care i s-a aratat in vedenie a scos in evident nevoia de a auzi vestit cu claritate mesajul Vestii Bune prin intermediul unui vestitor uman (vezi Rom.10:14-15a in ce priveste necesitatea imperioasa a proclamarii Evangheliei ).

(3) Vedenia lui Petru (10:9-20). In ziua urmatoare, probabil pe cand delegatia trimisa de Corneliu se apropia de Iope, Petru s-a urcat sa se roage pe acoperisul plat al casei gazdei sale. In timp ce astepta dupa mancarea pregatita, a cazut intr-o transa si a avut o vedenie ciudata: o fata de masa in care se aflau tot felul de animale, reptile si pasari.Si mai ciudata a fost porunca de a se servi din ele- porunca care l-a pus in dificultate pe el, un evreu constiincios in ce priveau regulile dietare ale Vechiului Testament. Raspunsul primit a fost de-a dreptul socant: “ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat” (v.15). Confuzia a fost lamurita pe deplin atunci cand delegatia trimisa de Corneliu a ajuns la poarta casei si a intrebat de Petru, iar acestuia i s-a confirmat din partea Duhului ca intregul incident vine de la Domnul.Petru a inteles ca semnificatia vedeniei este aceea de a nu mai face distinctie intre Iudei si Neamuri, din moment ce Dumnezeu “a dat “¦si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata” (11:18).

In urma deplasarii lui Petru la Cezarea, insotit de cativa frati din Iope,  Petru a avut supriza placuta de a veda o audienta stransa si pregatita sa auda mesajul Evangheliei.(v.24). Respectul extraordinar al lui Corneliu fata de mesagerul lui Dumnezeu s-a manifestat prin aruncarea la picioarele acestuia, gest pe care Petru l-a descurajat (v.26). A urmat o scurta relatare din partea ambilor in ce priveste circumstantele acelei intalniri “istorice”- in care un Iudeu 100% intra in casa unui pagan, lucru interzis de Lege (v.28), dar in acord evident cu intentiile salvatoare ale lui Dumnezeu. Petru a ajuns sa fie convins de acest lucru.

Conținutul lecției : Continutul pedicarii lui Petru este fidel, in linii mari predicarii apostolice, cu aplicatie evident pentru interlocutorii sai dintre Neamuri. In predica lui Petru apar cateva elemente care trebuie sa caracterizeze mereu predicarea evanghelistica a bisericii-slujba permanenta a Trupului lui Cristos pentru cei pierduti:

1.CARACTERUL EVANGHELIEI-

O Veste Buna despre Dumnezeu (v.34-36). Evanghelia incepe intotdeauna cu Dumnezeu-cu Persoana Lui, caracterul Lui, standardele Lui neschimbatoare, intentiile Sale salvatoare. Motivul este unul simplu: este “Evanghelia lui Dumnezeu” (Rom.1:1), “puterea (dunamis-ul) lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede” (1:16). Adevarat evanghelizare nu poate incepe cu omul, cu nevoile lui (ex.nevoia de semnificatie, parere de sine corespunzatoare, fericire, relatii, etc), cidoar cu Dumnezeu. O intelegere corecta a lui Dumnezeu va conduce la o intelegere corecta a nevoii de salvare si apreciere corecta a singurei solutii pentru salvare: persoana/lucrarea lui Cristos. Petru face referire la caracterul lui Dumnezeu in predica sa: un Dumnezeu drept (“nepartinitor“. v.34), un Dumnezeu care pretinde teama de El si o apreciaza (teama de Dumnezeu si dragostea de Dumnezeu sunt temelia adevaratei evlavii!)-v.35; un Dumnezeu neprihanit- care Si-a revelat standardele in Legea Sa morala. Acest Dumnezeu S-a revelat (” a trimis Cuvantul sau“) mai intai in istoria poporului Israel , iar acum este pe cale sa accepte Neamurile la Sine prin Isus Cristos, Domnul tuturor.

II. CONTINUTUL EVANGHELIEI-

O Veste Buna despre Isus Cristos (v.37-42). In central “Evangheliei pacii” este Isus Cristos- persoana si lucrarea Sa. In mod invariabil, Evanghelia inseamna “Cristos“. Intelegerea si acceptarea adevarurilor Scripturii legate de persoana si lucrarea lui Cristos sunt esentiale pentru salvare (Rom.10:9-10). Credinta in divinitatea Lui (“Domnul tuturor”), in calitatea Lui mesianica (Cristosul), in viata Sa perfecta traita in ascultare de voia Tatalui, in moartea Sa inlocuitoare si invierea glorioasa din morti, precum si venirea Sa ca judecator sunt esentiale unei intelegeri corecte a Evangheliei mantuitoare (v.36-42).Faptul ca Corneliu, in ciuda cunostintelor sale despre Dumnezeul lui Israel avea nevoie sa auda aceste lucruri, sa le creada,indica faptul ca aceste adevaruri sunt indispensabile pentru mantuirea cuiva.

III.CERINTELE EVANGHELIEI-

O Veste Buna realizata prin lucrarea Duhului Sfant (v.43-48). Conditia primirii salvarii este una simpla: credinta personala in Cristos (v.43). Ea este intodeauna asociata cu pocainta(cele doua fiind nedespartite), si ambele reprezinta darul lui Dumnezeu (11:18). Credinta vine intodeauna “in urma auzirii si auzirea vine prin Cuvantul ui Cristos ” (Rom.10:17). In timpul predicarii Evangheliei, Duhul Sfant si-a facut lucrarea de convingere, aducand la credinta salvatoare pe cei ce ascultau Cuvantul (v.44).

Maniera revarsarii Duhului Sfant peste cei prezenti in casa lui Corneliu (ex.vorbirea in limbi) a amintit Iudeilor prezenti intr-un mod fara echivoc de ce s-a intamplat la Rusalii. Practic, acelasi Dumnezeu plin de indurare a deschis acum usa Neamurilor pentru a se bucura de salvarea prin Cristos si a beneficia pe deplin de binecuvantarile Noului Legamant (v.45). Acceptarea acestui fapt remarcabil avea sa fie un test al larghetii inimii lor si a intelegerii planului lui Dumnezeu.

Aceasta slujire a proclamarii Evangheliei ramane datoria prezenta a fiecarei biserici locale pana cand va veni Domnul sa Isi ia pe ai Sai. Initiativa acestui plan Ii apartine Domnului, puterea de implementare este tot prerogrativul Lui, insa sarcina de a proclama Vestea Buna cu credinciosie, este partea noastra.

 Intrebari pentru discuții:

(1) Cat de tributari suntem fata de propriile noastre prejudecati in evanghelizare?
(2) De ce o mare parte din evanghelizarea de astazi este deficitara?
(3) Cum am putea sa dam proclamarii un caracter mai teocentric, in constrast cu accentul pus pe om?
(4) De ce Duhul Sfant ramane “marele aliat” al nostru in lucrarea de evanghelizare?
(5) Cum am putea maximiza ajutorul Duhului Sfînt in marturia bisericii noastre?

Pastor Marius Birgean