08 ““ Noiembrie ““ Responsabilitățile față de cei din familie

1
139

1 Petru 3:1-7 ( 1 Timotei 5:8)

Scopul lecției: Să cunoaștem responsabilitățile pe care le avem față de partenerul de viață și față de familie și să descoperim modul în care le putem împlini.

Contextul lecției:
Continuînd șirul imperativelor adresate celor ce treceau printr-o vreme desuferință și necazuri, apostolul Petru subliniază la începutul capitolului trei al primei sale epistole responsabilitățile pe care le au cei credincioși față de cei din familie.

După ce a vorbit despre supunerea față de autorități (1 Petru 2:13-17), despre supunerea față de angajatori (1 Petru 2:18-20) și a prezentat exemplul supunerii Domnului Isus (1 Petru 2:22-23), apostolul Petru folosește același imperativ și pentru viața de familie, spunînd: “Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri…” (1 Petru 3:1/a). La fel însă ca în cazurile precedente, apostolul Petru nu s-a rezumat numai la a porunci atitudinea pe care trebuie să o aibă un partener față de celălat partener de viață, ci a prezentat și motivațiile care determină această atitudine precum și modul practic în care aceasta poate fi împlinită (1 Petru 3:1-7).

Cunoscândși împlinind aceste responsabilități, apostolul Petru arată că cei credincioși pot avea o familie fericită și de succes și într-o vreme de prigoană, sau chiar și atunci când unul dintre parteneri nu-L cunoaște pe Domnul.

Conținutul lecției:  Studiind acest pasaj în care apostolul Petru a adresatîndemnuri concrete atât soției (nevestelor) cât și soțului (bărbaților), descoperim:

1. Responsabilitățile soției față de soț (1 Petru 3:1-6)

Pentru a sublinia responsabilitatea soțiilor (nevestelor) față de soții (bărbații) lor, apostolul Petru repetă de două ori termenul “upotasso” (1 Petru 3:1;5). Acesta este un termen militar ce definește o raportare corectă față de o autoritate. Prin folosirea acestui termen, apostolul Petru arată că soțul este o autoritate față de care soția trebuie să se supună. Această atitudine este cu atât mai surprinzătoare cu cât apostolul Petru folosește acest imperativ chiar și în cazul unei familii în care soțul este necredincios (1 Petru 3:1).

Pentru a întări această atitudine, apostolul Petru arată că supunerea este o poruncă ( fiindcă folosește un imperativ, 1 Petru 3:1/a), o mare oportunitate (pentru că prin acestă atitudine soțiile pot vorbi chiar și atunci când nu folosesc cuvintele, 1 Petru 3:1/b-2) și o podoabă spirituală, care dă frumusețe și farmec omului lăuntric (1 Petru 3:4-6).

Termenul folosit de apostolul Petru pentru a defini podoaba își are rădăcina îngrecescul “kosmos”, care arată modul în care Dumnezeu a înzestrat universul pentru a-i dărui frumusețe și farmec. De la această rădăcină provine termenul “cosmetică”atât de folosit în zilele nostre.

Apostolul Petru zugrăvește aceast farmec lăuntric făcând însă un contrast între podoaba trupului (a omului de afară) și podoaba lăuntrică (a omului ascuns al inimii) (1 Petru 3:3-4) și își motivează acest îndemn folosind exemplul Domnului Isus (“tot astfel”, 1 Petru 2:21-25; 3:1/a), exemplul femeilor sfinte (1 Petru 3:5), exemplul Sarei (1 Petru 3:6/a) și exemplul familiei acesteia (“fiicele ei”, 1 Petru 3:6/b).

2. Responsabilitățile soțului față de soție ( 1 Petru 3:7)

Deși imperativele folosite de apostolul Petru pentruprezentarea responsabilităților soțului față de soție sunt cuprinse doar într-un singur verset, acest fapt nu ne îndreptățește să spunem că aceste responsabilități sunt mai puțin importante. Cu aceeași autoritate și tot sub aceeași formă de imperativ, apostolul Petru poruncește bărbaților să conviețuiască (să locuiască împreună)cu soțiile lor (“purtați-vă și voi la rîndul vostru”, 1 Petru 3:7/a).  Acest imperativ nu înseamnă doar a sta sub același acoperiș, ci a-ți împărtăși deplin viața, din punct de vedere fizic, sentimental și spiritual cu partenerul de viață (Ef. 5:31; 5:25; 1 Cor.5:1-5; Tit 2:4-5).

Completând șirul acestor responsabilități, apostolul Petru arată că bărbații trebuie să se poarte cu înțelepciune față de soțiile lor  (Col. 3:16) și să le ofere cinste, atenție și prețuire, ca unui vas mai “slab” (gingaș, firav, sau fragil, 1 Petru 3:7; 1 Cor. 12:20-26).

Bărbații trebuie să-și împlinească aceste responsabilități față de soțiile lor pentru ca să poată avea parte atât de binecuvântările vieții fizice (să moștenească împreună harul vieții), cât și binecuvântările vieții spirituale (să nu le fie împiedicate rugăciunile) (1 Petru 3:17; 3:9; Mat. 18:19-20)

Întrebări pentru discuții:

1. Ce imperativ a repetat apostolul Petru pentru a arăta responsabilitatea soțiilor față de soți ?
2. De ce în vremea în care trăim nu maimai este accentuată supunerea soțiilor față de soți ?
3. Ce motivații l-au determinat pe apostolul Petru să poruncească această atitudine ?
4. Ce exemple a folosit apostolul Petru pentru a întări această poruncă ?
5. Care sunt responsabilitățile soților față de soțiile lor ?
6. Care dintre aceste responsabilități este mai neglijată astăzi ?
7. Care sunt binecuvântările pe care le primesc cei ce-și împlinesc aceste responsabilități ?

Pastor Dan Boingeanu

1 COMENTARIU

  1. Modelul prezentat in acest curs prezinta DRAGOSTE NECONDITIONATA. Supunerea neconditionata este precedata de dragostea neconditionata. Si daca ea(dragostea) nu este primita de la om , trebuie sa o recunoastem in jertfa Domnului Isus. Supunerea fata de stapanire, sot, presupune supunerea fata de Domnul. Si este de dorit sa te supui Domnului Isus, care intotdeauna a dat valoare celor din jurul lui, intotdeauna a trait ca sa ii implineasca pe ceilalti, folosind si recunoscand puterea data de Tatal din cer. El a stiut sa spuna: “credinta ta te-a mantuit” sau pe aceasta piatra imi voi zidi biserica mea (petru) sau din cei nascuti din femeie nu este unul mai mare (ioan botezatorul), recunoascand ceea ce Tatal facea in oameni. Cum poti sa nu te supui celui care desi a ramas singur inaintea jertfei si-a iubit pana la capat ucenicii…!? El investeste si azi in noi aceiasi purtate de grija si inzestrare de care au beneficiat ucenicii. Ne deschide mintea sa intelegem si sa ne recunoastem pe paginile sfintei scripturi asa cum suntem si ceea ce doreste El sa fim. Si daca El a primit tot de la Tatal cat a trait printre oameni si a recunoscut public acest lucru, trebuie sa stim ca supunerea este ceea ce ne innobileaza caracterul nostru si e singura cale care ne apropie de Dumnezeu.
    Exista si pericolul intelegerii gresite a supunerii (vezi sotia lui Anania).
    Dumnezeu sa ne ajute la aceasta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.