07 Septembrie ““ Pune-ți coiful mântuirii

0
16

(dobândește o gândire nouă)

Coloseni 3:1-25 (2 Corinteni 10:5)

Scopul lecției: Să înțelegem ce înseamnă “coiful mântuirii”, cine sunt cei care îl poartă și care sunt binecuvântările pe care le primesc cei ce sunt echipați cu această armă spirituală.

Contextul lecției: Următoarea piesă din armura creștină pe care o menționează apostolul Pavel este “coiful mântuirii” (Ef. 6:17/a). Această armă spirituală nu este prezentată individual ci în conexiune cu “centura adevărului”, “platoșa neprihănirii”, “râvna Evangheliei” și “scutul credinței”. Înțelegem acest fapt deoarece atunci când prezintă această armă spirituală apostolul Pavel folosește conjuncția “și”, care implică o enumerare (Ef.6:17).

Pentru că prima luptă spirituală se desfășoară la nivelul gândirii, “coiful mântuirii” este o armă care ne protejează mintea și ne ajută în luarea deciziilor. Chiar de la începutul istoriei umane Satan și-a concentrat toată puterea atacurilor lui pentru a schimba gândirea omului. El nu ne poate determina să păcătuim până când nu ne convinge să acceptăm păcatul. Datorită acestui fapt, mintea este centrul de control care va decide dacă păcătuim sau nu.

Dacă decidem să păcătuim, atunci ajungem sub robia păcatului (Ioan 8:34), conduși de dorințe păcătoase (Tit.3:3; 2 Pet.2:12-19), sub stăpânirea celui rău (1 Ioan.5:19; Ef.2:1-3) și, pierzând binecuvântarea, ne așteaptă pedeapsa lui Dumnezeu (Rom.6:23; 2 Tes.1:6-10).

Când decidem să nu păcătuim, respingem gândurile sugerate de diavol (2 Cor.10:3-5), ne păstrăm curați (Rom.12:1-2; 1 Tim.1:18-20), Îl urmăm pe Hristos (Fil.3:13-16; 1Cor.14:20; Ef.4:11-15) și ne pregătim pentru a primi binecuvântarea și viața veșnică (Rom.8:5-11; Ef.2:4-9).

Acest proces al bătăliei spirituale purtat la nivelul gândirii îl întâlnim exemplificat în cazul Evei (Gen. 3:1-6), al lui Iuda (Ioan 12:4-7; Ioan 13:2; 18-30), al lui Simon Petru (Mat. 16:13-23; Luca 22:31-32), sau în cel al fiilor lui Zebedei (Luca 9:51-56).

Diavolul acționează în același fel și astăzi, semănând îndoială (Iac. 1:5-7; 1 Tim2:8; Mat.21: 21), semănând minciuna – neghina ereziilor – (2 Cor. 11:3; Rom. 16:17-18; 2 Tes.2:7-12), conducând spre plăceri fizice precum lucrurile lumii (I Ioan 2:15-17; Fil. 3:19), mândria (1 Tim. 6:3-5; Col. 2:16-19) iubirea de bani (1Tim.6:9-10) și plăcerile carnale (Tit 3:3; Iuda1:7-8; 1 Tes.4:3-5). Cei ce se lasă atrași în această cursă nu au nicio protecție a minții, fiind conduși spre orbire spirituală ( Ioan 8: 39-47; Mat. 13:14-16; Rom.1:20-32; 2 Cor.4:4).

Conținutul lecției: A purta coiful mântuirii înseamnă a dobândi o gândire nouă, care să nu mai fie alterată de păcat și de minciunile diavolului ( 2 Cor. 4:5-6; Ef. 1:15-21) având siguranța și nădejdea mântuirii (Evrei 10:39; 1 Tes.5:4-10). Termenul grecesc “elpis” în care își are rădăcinile cuvântul “nădejde” înseamnă de fapt “a aștepta cu încredere” (2 Cor. 4:16-5:8). Cel credincios are această siguranță știind că a fost mântuit (în trecut) de penalitatea păcatului prin actul de justificare (2 Tim.1:9-10), este mântuit (în prezent) de puterea păcatului prin actul de sfințire (Tit. 2:11-15; Rom. 6:11-14) și va fi mântuit (în viitor) de prezența păcatului prin actul de glorificare (1 Tes. 1:9-10; Evrei 9:28; Fil. 3:21).

Păstrând în atenție această luptă spirituală prin care diavolul încearcă să ne controleze gândirea și studiind textul lecției biblice de astăzi în contextul subiectului pe care îl urmărim, descoperim că:

1. Cei ce poartă coiful mântuirii au o gândire nouă(Coloseni 3:1)

Apostolul Pavel arată explicit acest lucru spunând: “dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii” (Col. 2:20) de ce mai trăiți după preceptele lumii, respectând porunci precum: “nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” (Col. 2:22). Aceste învățături nu mai au nicio valoare pentru noua împărăție în care am intrat (Col. 2:22-23) pentru că cei ce au înviat împreună cu Hristos trăiesc după legile Împărăției lui Dumnezeu (Col. 3:1; Ef. 4:17-24). Când cineva a devenit cetățean al unei alte țări el trebuie să schimbe și constituția pe care trebuie s-o respecte, trăind o viață nouă, după alte precepte (Ef. 2:19-22; Gal. 2:19-20; 2 Cor. 5:16-17).

2. Cei ce poartă coiful măntuirii au în atenție lucrurile de sus (Coloseni 3:2-4)

Gândirea celor ce au înviat împreună cu Hristos nu este îndreptată spre lucrurile de aici, ci spre cele de sus. Copiii lui Israel au suferit multe înfrângeri în timpul călătoriei prin pustie pentru că în loc să gândească la lucrurile ce le erau puse înainte și la moștenirea pe care urmau s-o primească în Canaan au rămas cu gândul la usturoiul, prazul și oalele cu carne din Egipt (Ex. 16:2-3; Num. 11:4-6). Cei a căror minte a fost luminată de Hristos nu mai gândesc la lucrurile de pe pământ (Luca 9:46-48; Fil. 3:13-21) ci au în atenție lucrurile viitoare (Ier. 29:11; Tes. 5:8; Evrei 6:17-20; 1 Tes. 4:13-18; 2 Cor. 4:16-5:10).

3. Cei ce poartă coiful măntuirii se împotrivesc firii (Coloseni 3:5-10)

Cei ce au înviat împreună cu Hristos și au o gândire cerească, au o atitudine categorică față de păcat și față de provocările firii vechi. Imperativele folosite de apostolul Pavel în acest pasaj sunt radicale: “omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ” (Col. 3:5), “lăsați-vă de toate aceste lucruri” (Col. 3:8), și “nu vă mințiți unii pe alții”(Col. 3:9). În viața celor ce pun în practică aceste imperative nu mai este loc de dialog și de negociere cu păcatul sau cu diavolul (Jud. 14:1-16:31) pentru căaceștia sunt dedicați deplin procesului de sfințire, exemplificat prin dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea în omul cel nou, în asemănare cu Hristos ( Col. 3:9-10; Ef. 4:22-32; 1 Tes. 5:4-8; Rom. 13:11-14).

 4. Cei ce poarta coiful mântuirii urmăresc unitatea (Coloseni 3:11-17)

Apostolul Pavel arată că cei ce au gândul lui Hristos urmăresc lucrurile care conduc la unitate (Fil. 3:15-16). Standardul unității este: “Hristos totul și în toți”(Col. 3:11) și se realizează depășind barierele religioase, etnice și sociale (Col. 3:11), atunci când toți cei aleși de Dumnezeu sunt îmbrăcați în aceleași virtuți spirituale (Col. 3:12), dezvoltă relații bune (Col. 3:13-15), comunică în adevăr (Col. 3:16) și lucrează pentru slava lui Dumnezeu (Col. 3:17).

5. Cei ce poartă coiful mântuirii își împlinesc responsabilitățile (Coloseni 3:18-25)

Dacă în lumea în care trăim cei mai mulți oameni au în atenție drepturile ce li se cuvin, apostolul Pavel arată că cei ce au înviat împreună cuHristos trebuie să aibă în atenție responsabilitățile pe care trebuie să le împlinească. Astfel, soțiile trebuie să învețe să se supună bărbaților lor (Col. 3:18), bărbații să-și iubească soțiile (Col. 3:19), copii să asculte de părinți (Col. 3:20), părinții să se poarte cu înțelepciune (Col. 3:21), robii să lucreze cu credincioșie (Col. 3:22) iar stăpânii să plăteasca salariul întreg (Col. 4:1). Aceste responsabilități trebuie împlinite cu o motivație corectăși cu nădejdea că răsplătirea vine de la Dumnezeu ( Col. 3:23-25).

Întrebări pentru discuții:

1. Ce înseamnă a purta coiful mântuirii ?
2. De ce credeți că diavolul luptă pentru a ne stăpâni gândirea ?
3. Ce mărturii arată că gândirea omului fără de Dumnezeu este pervertită ?
4. Puteți da exemple ale celor ce au fost înfrânți în lupta spirituală fiindcă au acceptat gândurile sugerate de diavol ?
5. Ce mărturii arată că o persoană poartă coiful mântuirii ?
6. De ce o persoană născută din nou trebuie să gândească la lucrurile de sus ?
7. Care dintre gândurile oamenilor sau dintre cele sugerate de diavol reprezintă cea mai mare provocare pentru biserică astăzi ?

Pastor Dan Boingeanu

07 Septembrie ““ Pune-ți coiful mântuirii
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.