04 Iulie ““ Mândria spirituală

Fapte 5:1-16 (Daniel 4:37)

Scopul lecției: Să descoperim semnele mândriei spirituale care i-a stăpânit pe Anania și Safira,  pericolul acestui mare păcat, prețul pe care aceștia l-au plătit și efectele căderii lor asupra bisericii.

Contextul lecției: Fiecare păstor își dorește o biserică fără probleme. Numai că acest vis nu poate fi împlinit în lumea aceasta. Acest adevăr este confirmat și de experiențele trăite de biserica primară, cea care s-a confruntat cu diverse probleme chiar din momentul în care a luat ființă.

Prima problemă cu care s-a confruntat Biserica din Ierusalim a fost generată de cei ce au pus la îndoială experiențele trăite de apostoli în ziua Rusaliilor, învinuindu-i că sunt plini de must (Fapte2:13). Această problemă cauzată de acuzații calomnioase n-a fost însă un obstacol pentru primii creștini, ci mai degrabă o ocazie care a facilitat vestirea Evangheliei (Fapte 2:14-36). A doua problemă cu care s-a confruntat Biserica primară, a fost opoziția autorităților civile și religioase (Fapte 4:1-22). Dar nici această problemă cauzată de interdicțiile autoritățilornu i-a înfricoșat pe primii creștini. Împuterniciți de Duhul Sfânt, aceștia au propovăduit Evanghelia cu și mai multă putere (Fapte4:31-33).

Păcatul lui Anania și Safira, care a fost cauzat de mândria spirituală, ar fi putut însă să devină un adevărat pericol pentru primii creștini, fiindcă a fost prima problemă ce a apărut în interiorul bisericii, iar minciuna în spatele căreia se ascundea un atac direct a lui Satanar fi putut să rămână nedescoperită (Fapte 5:1-11).

Deși numele Anania, care este forma greacă a numelui evreiesc “Hananiah” înseamnă “Yahve a lucrat cu milostivire“, iar numele Safira este forma aramaică a numelui grecesc “Sappheria” și înseamnă ” frumoasă“, experiențele trăite de cei doi soți nu se ridică la înălțimea semnificației numelor pe care aceștia le-au purtat. În cazul lor, Domnul nu a lucrat cu milostivire, iar Safira chiar dacă ar fi avut o frumusețe fizică, n-a dovedit și o frumusețe spirituală.

Păcatul săvârșit de Anania și Safira apare ca o pată neagră pe fila istoriei în care sunt consemnate “faptele apostolilor“, fiindcăa avut loc într-o vreme de mare biruință a Bisericii din Ierusalim. Această biruință spirituală estedovedită prin: răspândireaCuvântului lui Dumnezeu (Fapte 2:22-36; 3:12-26; 4:33), creșterea numerică (Fapte 2:41, 47; 4:4), experiențele trăite de apostoli și noii convertiți (Fapte 2:4, 37; 42;44-47; 4:32-35) și minunile înfăptuite de Dumnezeu sau prin puterea Duhului Sfânt, în Numele Domnului Isus (Fapte 4:9-10;31).

Acest contrast între vremea de biruință trăită de Biserica din Ierusalim și înfrângerea spirituală trăită de Anania și Safira este susținut de conjuncția “dar“, întâlnită chiar la începutul acestui pasaj (Fapte 5:1).

Conținutul lecției: Studiind pasajul lecției biblice în care este prezentat păcatul săvârșit de Anania și Safira descoperim:

1. Evidența mândriei spirituale

Jertfa depusă de Anania și Safira a avut o motivație greșită. Este posibil ca cei doi soți să fi fost impresionați de jertfa depusă de Barnaba, care, după ce a vândut un ogor, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor (Fapte 4:36-37). Dorind aceeași apreciere, aceștia și-au vândut și ei moșioara, dar au adus la picioarele apostolilor numai o parte din preț (Fapte 5:1-2).

Dacă pentru primii creștini ajutorarea celor aflați în nevoi materiale a fost un act voluntar, un semn al dragostei și o dovadă a părtășiei, determinat de exemplul lăsat de Domnul Isus care i-a slujit pe cei aflați în nevoi materiale, când Anania și Safira au hotărât să-și vândă moșioara, nus-au gândit la cei săraci, ci la ei înșiși. De aceea, prin jertfa pe care au depus-o, ei au căutat să primească aprecierea oamenilor, nu pe cea a lui Dumnezeu.

Mândria spirituală este exprimată și de măsura pe care Anania și Safira au pretins-o. După ce au vândut moșioara, Anania și Safira au adus la picioarele apostolilor numai o parte din prețul acesteia, învoindu-se însă să spună că acesta este prețul întreg (Fapte 5:2, 8-9). Dacă înfrângerea lor spirituală a început cu o motivație greșită, ea a fost dovedită prin minciună și fățărnicie (Fapte 5:3). Minciuna lor n-a fost însă un răspuns pripit, ci o hotărâre premeditată, confirmată de faptul că la întrebarea apostolului Petru, Safira, care nu știa ce i s-a întâmplat soțului ei, a dat același răspuns (Fapte 5:8).

Apoi, mândria spirituală este determinată și de metoda pe care cei doi au folosit-o. Anania a venit la întâlnire cel dintâi, aducând și banii, pe care i-a pus la picioarele apostolilor, iar Safira a venit după trei ore (Fapte 5:1-2;7). Deși pasajul Scripturii nu ne spune de ce acești soți, care au dovedit atâta unitate în planurile lor rele, nu au venit împreună la locul de închinare, știind că erau stăpâniți de mîndrie și că vizau prestigiu, putem spune că Safira a venit mai târziu fiindcă și-a dorit ca oamenii din biserică să-și mai plece încă odată capul în semn de apreciere și în fața ei.

2. Pericolul mândriei spirituale

Urmărind pasajul Scripturii care prezintă cazul lui Anania și Safira, descoperim cămândria aduce descalificare spirituală. Deși în contextul lecției se vorbește despre apostoli, sau despre cei credincioși (Fapte 4:32-37), atunci când se vorbește despreAnania, acesta este numit “un om” (Fapte 5:1), fără a se face vreo referire la experiența întoarcerii lui la Dumnezeu sau la relația pe care o avea cu biserica.

În același timp, mândria spirituală pregătește terenul pentru stăpânirea lui Satan și-l antrenează pe cel ce este prins de acest păcat în lupta împotriva Duhului Sfânt, prin minciună și fățărnicie (Fapte 5:3-5)

Când apostolul Pavel i-a arătat lui Timotei pericolele ce-i pândesc pe cei biruiți de iubirea de bani, el îl avertizează că aceștia: cad în ispită, în cursa poftelor, merg pe drumul ce duce la pierzare, rătăcesc de la credință și suportă ca pedeapsă o mulțime de chinuri (1 Timotei 6:9-10).

Dacă înaintea oamenilor o minciună este deseori scuzabilă, înaintea lui Dumnezeu minciuna este un păcat vrednic de moarte (Fapte 5:5, 10).

3. Urmările mândriei spirituale

Declarația Sfintei Scripturi care arată că “mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16:18) s-a adeverit și în cazul lui Anania și Safira. Păcatul lor a fost descoperit, a fost prezentat public, pedepsit imediat și condamnat de întreaga adunare (Fapte 5:3-11).

Datorită minciunii și mândriei spirituale, Anania și Safira s-au făcut de rușine, au fost judecați de Dumnezeu și pedepsiți cu moartea, fiindînmormântați la diferență de numai câteva ore, în aceeași zi (Fapte 5:10).

Pedeapsa suportată de Anania și Safira a înălțat însă pe Dumnezeu (Fapte 5:3-4), a curățit biserica de păcat, i-a motivat pe primii creștini să umble în frică de Domnul (Fapte 5:11), a întărit mărturia primilor creștini (Fapte 5:12-13) și a deschis calea pentru noi binecuvântări (Fapte 5:12-16).

Întrebări pentru discuții:

1. Care este diferența dintre jertfa lui Barnaba și cea adusă de Anania și Safira ?
2. Care sunt semnele mândriei spirituale din viața lui Anania și Safira ?
3. De ce este mândria spirituală un mare pericol ?
4. În ce mod se manifestă astăzi mândria spirituală ?
5. De ce a fost pedepsit păcatul lui Anania și Safira cu o așa asprime?
6. Cum putem birui minciuna și ispita fățărniciei spirituale ?
7. Care au fost urmările pedepsei suportate de Anania și Safira ?

Pastor Dan Boingeanu