03 Octombrie ““ Misiunea transculturală

0
15

Fapte 13:1-12 (Romani 1:14-17)

Scopul lecției : Să descoperim caracteristicile bisericii din Antiohia și să identificăm trăsăturile esențiale ale unei biserici antrenate în misiunea transculturală.

Contextul lecției:  În primul secol al erei creștine, orașul Antiohia era o mare metropolă, fiind al treilea oraș ca mărime al Imperiului Roman. Datorită localizarii sale, a clădirilor impunătoare și a potențialului economic, Antiohia era supranumită “Regina Răsăritului”. Urmărind însă relatările evanghelistului Luca, descoperim că în acest oraș era o altă regină: “Biserica din Antiohia!” Această biserică a fost întemeiată prin misiunea celor ce au plecat din Ierusalim în timpul prigoanelor declanșate după moartea lui Ștefan (Fapte 11:19-21) și prin slujirea lui Barnaba și a lui Saul (Fapte 11:22-26). Membrii acestei biserici au avut o viață model, atribuindu-li-se pentru întâia dată denumirea de “creștini” (urmași ai lui Hristos).

Conținutul lecției: Pe lângă slujirile studiate până în prezent, lecția biblică de astăzi ne arată că una dintre responsabilitățile bisericii este și misiunea transculturală. Prin misiune transculturală înțelegem faptul că slujirea bisericii depășește granițele contextului cultural de care aparține, fiind implicată în vestirea Evangheliei la alte etnii sau națiuni. Urmărind exemplul bisericii din Antiohia, care a împlinit această slujire, descoperim că:

I. O biserică implicată în misiunea transculturală este antrenată în închinare

Închinarea a fost o caracteristică primordială a bisericii din Antiohia. Serviciile acestei biserici se desfășurau într-o atmosferă de sărbătoare, faptconstatat și de trimisul bisericii din Ierusalim (Fapte 11:23). Această atmosferă de bucurie și entuziasm nu era însă creată artificial, ci exprima o trăire reală, ce avea ca motivație închinarea și implicarea tuturor membrilor în post și rugăciune și părtășie, în timpul căreora le vorbea Duhul Sfânt (Fapte 13:2).

II. O bisericăimplicată în misiunea transculturală este deschisă pentru alții

Dacă biserica din Ierusalim era orientată mai mult spre nevoile membrilor proprii, biserica din Antiohia a fost deschisă pentru nevoile celor din afara ei. Această prioritate a făcut ca accentul slujirilor din biserica din Antiohia să nu se îndrepte atât spre ritual, cât spre oameni și spre nevoile acestora.
Această atitudine a făcut ca creștinii din Antiohia să fie gata să primescă Evanghelia de la niște oameni simpli, veniți din Cipru și Cirena, să-l primeasca pe Barnaba, nu ca pe un “spion” al bisericii din Ierusalim, ci ca pe fratele lor în Domnul și, mai ales, să-l accepte și să-l reabiliteze pe Saul, fostul prigonitor al creștinilor (Fapte 11:19-26 ).

Pentru că atitudinea membrilor din biserica din Antiohia era de apropiere și acceptare, aceștia au fost deschiși pentru Evanghelie (Fapte 11:20), deschiși pentru musafiri (vizita lui Barnaba ““ Fapte 11:22) , deschiși pentru cei căzuți (Saul ““ Fapte 11:26), deschiși pentru revelația lui Dumnezeu (proorocia lui Agab ““ Fapte 11:27-28) și deschiși pentru nevoile altora (colecta pentru Ierusalim ““ Fapte 11:19-30).

Această deschidere a membrilor bisericii din Antiohia n-a condus însă la haos sau la anarhie, ci la o înaltă stare de părtășie. Cu toate că erau atât de diferiți, această stare de părtășie este întâlnită atât între membrii bisericii, cât și între slujitori și misionari (Fapte 13:1). După tipul de relații care se realizează între membrii unei biserici, putem asemăna biserica cu un club, o școală, un spital, o mănăstire, sau o familie. În biserica din Antiohia, tipul relațiilor era cel de familie.

III. O biserică implicată în misiunea transculturală are o viziune largă

Deși membrii bisericii din Antiohia erau dedicați slujirii din biserica locală, în viziunea lor ei au cuprins mântuirea celor din localitățile din jur și din întreaga lume. De aceea, tot ce se petrecea în interiorul bisericii era de fapt o pregătire pentru a-i sluji pe cei dinafară. Datorită acestui fapt, din mijlocul lor au plecat Pavel și Barnaba în prima și a doua călătorie misionară. Iar atunci când au apărut probleme între misionari, această biserică nu a renunțat la misiune, ci a format o nouă echipă misionară (Fapte 15:36-41).

Pentru biserica din Antiohia misiunea nu era un program al păstorului sau al comitetului, ci o convingere personală a fiecărui membru, o viziune pe care au primit-o fiecare în parte, prin descoperirea Duhului Sfânt (Fapte 13:2-3).


IV. O biserică implicată în misiunea transculturală este implicată în slujire

Dacănumele slujitorilor întâlniți în biserica din Ierusalim evidențiază mari personalități precum Petru, Ștefan, Filip sau Iacov, slujitorii din biserica din Antiohia erau persoane obișnuite, care, atunci când au fost menționate pentru prima dată, erau persoane complet necunoscute: Simon, numit Niger, Luciu din Cirena și Manaen (Fapte 13:1).  Mai multdecât atât, Saul, care a fost considerat nevrednic pentru slujire și primit cu mare suspiciune la Ierusalim, a ajuns un slujitor cu mare autoritate în biserica din Antiohia.

În această biserică nu au fost unii membrii antrenați să slujească și alții care așteptau săfie slujiți, ci slujirea era o responsabilitate comună. Deși erau multe lucruri careputeau să-i diferențieze sau să-i împartă (de exemplu, Barnaba era evreu, Simon era un om de culoare, Luciu era un emigrant venit din Cirena, Manaen făcea parte din societatea înaltă, fiindcrescut împreună cu cârmuitorul Irod, iar Saul un fost mare prigonitor al creștinilor), aceștia au depășit toate diferențele sociale și rasiale și au format o echipă de slujire. Acest fapt ne arată că o caracteristică distinctă a unei biserici implicate în misiunea transculturală este slujirea în echipă.

V. O biserică implicată în misiunea transculturală este dedicată pentru evanghelizare

Membrii bisericii din Antiohia n-au așteptat ca oamenii să vină la biserică, ci au mers eisă ducă Evanghelia acolo unde erau cei nemântuiți. Ei au pus un mare preț peevanghelizare, deoarece au trimis în misiune pe cei mai buni dintre slujitori (Fapte 13:2) și au fost părtași misiunii acestora. Punându-și mâinile peste cei trimiși, ei au exprimat nu numai o învoire cu privire la lucrarea pe care urmau să o împlinească misionarii, ci și o dedicare deplină pentru a-i susține (Fapte 13:3).

Dedicarea pentru vestirea Evangheliei este evidențiată și de conștiinciozitatea cu care și-au împlinit slujirea misionarii trimiși. Antrenându-se în misiune, aceștia n-au fost doar simpli turiști. Au străbătut întreaga insulă Cipru și au vestit cu îndrăzneală Cuvântul lui Dumnezeu, folosind orice oportunitate (Fapte 13 :4-12). Au predicat în sinagogile iudeilor și în orice loc unde au fost acceptati, vestind Evanghelia înaintea oamenilor de rând și înaintea celor înălțați în dregătorii (Fapte 13:7, 14). În slujirea lor, acești misionari n-au acceptat niciun compromis și n-au schimbat mesajul Evangheliei în funcție de situațiile pe care le-au întâlnit. Au condamnat păcatul cu fermitate, dar au arătat și milă și îngăduință față de cel păcătos (Fapte 13:6-12). Atunci când li s-a închis ușa pentru Evanghelie într-o cetate, au mers în alta (Fapte 13:13-14:28).

VI. O biserică implicată în misiunea transculturală lucrează în puterea Duhului Sfânt

Este interesant de subliniat faptul că slujitorii bisericii din Antiohia n-au lucrat în puterile lor, ci au slujit după călăuzirea primită de la Duhul Sfânt (Fapte 13:3-4) și prin puterea cu care Duhul Sfânt îi întărea (Fapte 11:24; 11:28; 13:4; 13:52).  În slujirea misionarilor trimiși de biserica din Antiohia, alături de prezența și lucrarea Duhului Sfânt, este evidentă și intervenția directă a lui Dumnezeu, care a ascultat rugăciunea lui Pavel și a lovit cu orbire pe vrăjitorul Elima (Fapte 13:11) sau a întărit picioarele unui olog din naștere în Listra (Fapte 14:8-10).

VII. O biserică implicată în misiunea transculturală este preocupată pentruplantarea de noi biserici

Biserica din Antiohia, care a ales, a trimis și a susținut misionari, a fost preocupată în aceeași măsură și de multiplicarea numărului bisericilor, prin deschiderea de noi biserici. De aceea, i-a urmărit pe misionari, a primit rapoartele acestora și a suținut lucrarea începută de ei pentru deschiderea și consolidarea unor noi biserici (Fapte 13:13-52).

Întrebări pentru discuție:

1. Ce înseamnă misiunea transculturală ?
2. Ce autorizează biserica pentru misiunea transculturală ?
3. Care sunt caracteristicile unei biserici implicate în misiunea transculturală ?
4. De ce este importantă închinarea în viața unei biserici implicate în misiunea transculturală?
5. Cum au fost aleși misionarii trimiși de biserica din Antiohia ?
6. Ce diferență este între bisericile de tip Antiohia față de cele de tip Ierusalim ?
7. De ce sunt implicate atât de puține biserici din zilele noastre în misiunea transculturală ?

Pastor Dan Boingeanu

03 Octombrie ““ Misiunea transculturală
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here