Matei 24:36-42; Iacov 5:1-8 (1 Ioan 2:15-17)
Scopul lecției : Să înțelegem ce este materialismul și care sunt formele în care acesta se manifestă, pentru a nu fi prinși în cursele pe care diavolul le întinde lumii înaintea venirii Domnului Isus.
Contextul lecției: Dacă în vremea vechiului sistem, materialismul era mai mult o filozofie ce considera materia fiind singura existență din univers, în acest timp de libertate materialismul a ajuns un mod de viață ce-i antrenează pe oameni într-o goană continuă după lucrurile materiale.
Deoarece aceia care sunt prinși de duhul de avariție cred că succesul material înseamnă cea mai înaltă realizare a vieții, materialismul poate fi considerat și o religie. Acest mod de gândire egocentric ce are în atenție doar lucrurile de aici și de acum, a dezvoltat o teologie a prosperității prin care unii teologi încearcă să demonstreze că Dumnezeu nu poate să aibă copii săraci.
Sfânta Scriptură arată însă că există o mare deosebire între cei ce au bogății și cei ce și-au legat inima de acestea, facându-le scop al vieții (Gen.13:1; 24:35; Iov.1:1-3; Marcu 10:17-25; Mat.6:19-21). Spiritul materialist este bine exemplificat de Domnul Isus prin pilda bogatului căruia i-a rodit mult țarina (Luca 12:13-21). Atunci când a fost binecuvântat de Dumnezeu cu un rod neașteptat, acest om lacom de avere n-a văzut nimic altceva decât recolta atât de mare încât nu mai putea fi strânsă în vechile hambare. Dorind să nu piardă nimic, el a uitat de toate celelalte responsabilitați și s-a angajat deplin pentru a-și construi altele. Când toată recolta a fost adăpostită în noile hambare, crezând că este stăpân pe viață, acesta și-a zis:” suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani;odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”(Luca12:19). Înaintea lui Dumnezeu tot efortul și strădania lui a fost însă o mare nebunie (Luca 12:20-21).
Indiferent de forma în care se exprimă, materialismul este foarte periculos deoarece este folosit de diavol pentru a-L exclude pe Dumnezeu din viața și gândirea umană. Dacă în cazul filozofiei materialiste Dumnezeu este exclus prin negație, în cazul robiei materiale Dumnezeu nu mai are loc, pentru că viața a ajuns să fie plină cu altceva. Acest adevăr a fost prezentat de Domnul Isus în pilda semănătorului, când a vorbit despre cea de-a treia categorie de pământ. El a arătat că sămânța căzută între spini îi reprezintă pe acei care, după ce au auzit Cuvântul, se lasă prinși de îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor, care înăbușă Cuvântul și-l împiedică să rodească (Mat.13:22).
Conținutul lecției: Dacă goana după lucrurile materiale a fost o ispită greu de biruit în toate timpurile, aceasta va ajunge o trăsătură dominantă a vremurilor din urmă. În această perioadă, dorința de îmbogățire, spiritul de concurență și lăcomia pentru avere vor atrage lumea într-o adevărată robie materială (1 Tim.6:8-10; Prov.15:27; Ps.62:10).
1. Provocarea materialismului (Mat.24:36-42)
Pentru a ne atenționa despre provocarea materialismului din timpul din urmă, Domnul Isus compară aceste zile cu vremea lui Noe, când oamenii trăiau doar pentru ei înșiși (Mat.24:38) și vremea lui Lot, când oamenii erau preocupați doar de lucrurile materiale (Luca 17:28).
Find antrenați în comerț, construcții și petreceri fară sfârșit, gîndurile acestor oameni au fost îndreptate numai spre rău (Gen.6:5). Robia materială în care au ajuns a generat o adevărată orbire spirituală ce i-a făcut inconștienți și insensibili la ceea ce se petrecea în jurul lor (Mat.24:39), iar când a venit judecata lui Dumnezeu, aceștia au fost găsiți complet nepregătiți (Mat.24:38-42).
Pentru că în zilele lui Noe și cele ale lui Lot a fost o vreme de atacuri intense ale puterii întunericului, putem spune că, pentru a-i depărta pe oameni de Dumnezeu, diavolul a folosit cursa plăcerilor și a lucrurilor materiale, mreajă în care va încerca să prindă din nou lumea înaintea venirii Domnului Isus.
2. Pericolul materialismului (Iacov 5:1-8)
Deși cei mai mulți oameni văd în lucrurile materiale o cale spre fericire, atunci când scrie bogaților din vremea lui, Iacov îi îndeamnă să plângă și să se tânguiască, pentru că bogățiile nu-i vor scăpa de nenorociri și necazuri ( Iacov 5:1). Prin această afirmație Iacov a anticipat necazurile prin care urmau să treacă bogații Ierusalimului în momentul în care cetatea avea să fie cucerită de armatele romane. Încercând să-și apere sau să-și salveze bogățiile, mulți dintre bogații vremii și-au pierdut viața, pentru că, având inima legată de bogății, n-au părăsit cetatea atunci când li s-a creat posibilitatea să plece.
Dacă bogățiile nu ne pot scăpa de necazurile acestei lumi, nici nu ne sunt de vreun folos în fața judecății și a pedepsei lui Dumnezeu. Domnul Isus a vorbit despre acest fapt în pilda bogatului nemilostiv ( Luca 16:19-31) pentru care, după ce a ajuns în văpaia chinurilor veșnice, toată bogăția nu i-a mai fost de niciun ajutor ( Luca 16:19-31). În următoarele versete Iacov arată că alergarea după lucrurile materiale este o nebunie, deoarece sunt valori trecătoare (Iacov 5:2-3; Mat.6:19-20), accentuează corupția (Iacov 5:4), împiedică dobândirea adevăratelor comori (Iacov 5:3/b; Luca 12:15), conduc la risipă și desfrâu (Iacov 5:5) și generează insensiblitate, nedreptate și agresiune față de semeni (Iacov 5:5-6).
Pericolul materialismului este bine subliniat și de apostolul Pavel, care îi spune lui Timotei : “cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare” ( 1 Tim.6:9).
3. Biruința materialismului (Iacov 5:7-8; 1 Ioan 2:15-17)
Atunci când se adresează “fraților de credință”, Iacov le spune că ei trebuie să aibă în atenție revenirea Domnului Isus (Iacov.5:7-8). Pentru a arăta că adevărații credincioși n-ar trebui să se angajeaze în cursa materialisnului, el folosește exemplul plugarului care își câștigă pâinea în mod cinstit, lucrând pământul și așteptând ploaia și binecuvântarea recoltei de la Dumnezeu (Iacov 5:7-8).
Domnul Isus ilustrează această dependență de Dumnezeu folosind exemplul păsărilor cerurilor și al crinilor de pe câmp (Mat.6:26-30), arătând că cei ce vor căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu vor primi mâncarea și îmbrăcămintea (toate aceste lucruri) pe deasupra (Mat.6:33), iar imperativul folosit de apostolul Ioan este: “nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume!” (I Ioan.2:15).
Luând în considerare aceste declarații, putem afirma că sunt biruitori în cursa materialismului cei ce privesc lucrurile materiale din perspectiva lui Dumnezeu, nu fac din acestea un scop al vieții, nu iubesc lumea, ci caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și așteaptă revenirea Domnului Isus, lucrând cu credință și răbdare, depinzând întru totul de Dumnezeu.
Întrebări pentru discuție:
- Ce înțelegem prin materialism ?
- Care dintre formele de exprimare a materialismului este mai periculoasă ?
- Cum dovediți că materialismul a fost una dintre trăsăturile dominante ale lumii din zilele lui Noe și din timpul lui Lot ?
- Ce argumente a folosit Iacov pentru a arăta bogaților din vremea lui cât de mare este pericolul materialismului ?
- A pierdut tânărul bogat viața veșnică pentru că avea multe bogății ?
- Care sunt cele mai frecvente forme ale materialismului prin care diavolul încearcă să-i prindă în cursă pe oamenii din zona în care locuiești?
- Este materialismul o provocare și pentru cei credincioși? Cum poate fi ea biruită ?
Pastor Dan Boingeanu
Pofta este radacina tuturor relelor,pe care trebuie sa o infranam,si se poate impotrivindu-ne si sa ne rugam ca aceea pofta sa dispara din trupul nostru,mintea noastra ochii nostri ,din cauza ca vedem prea multe lucruri poftim fara sa ne dam seama facem multe fapte rele pentru a le dobandi,inselatorii si multe altele,eu zic sa ne multzumim cu ce avem si cu ce ne da Dumnezeu,ca El nu ne lasa nici fara casa ,nici fara haine sau fara mancare,dar sa le luam pe toate cu multzumiri,bogatzia materiala te indeparteaza de Hristos,oricat de crestin te-ai numi tot pacatos esti ,atat timp cat poftesti,lucrurile materiale te duc in iad,dar lucrurile spirituale te duc in viatza vesnica,noi cand pacatuim spunem ca suntem oameni,ca doar Dumnezeu e sfant,dar nu-i asa, noi suntem crestini sfintzi prin infiere ,si nu trebuie sa ne mai potrivim cu lumea,biblia ne-o spune,hrana tare o pot manca numai vulturii ,atat timp cat ne hranim cu lapte suntem departe de imparatzia lui Dumnezeu,si multzi inca nu s-au deprins de la invatzaturile incepatoare,si bogatzia este lucrarea diavolului,Dumnezeu ne vrea simpli si smeritzi,in rest tot cei de prisos este goana dupa vant,cu pumni goi plecam din lume ,cu pumni goi crestine,important e unde itzi duci sufletul,in rai sau in iad,hotararea va apartzine,Doamne, pastreaza-ne curatzi pana la venirea Ta,caci nimic intinat si spurcat nu v-a fi cu Tine.AMIN