Iuda 22-23 (Iacov 5:19-20)
Scopul lecției: Să descoperim cine sunt oamenii pe care trebuie cei credincioși să-i câștige pentru Hristos, ce acțiuni ar trebui să intreprindă ei pentru a împlini această slujire și să învățăm cum ar trebui să acționeze aceștia pentru a nu fi ei înșiși înfrânți spiritual.
Conținutul lecției:Â În cea de-a doua parte a epistolei, Iuda a adresat mai multe îndemnuri practice prin care a arătat celor credincioși cum trebuie să fie purtată lupta credinței.
Pentru aceastael a folosit mai multe imperative precum: “aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului“, pentru a-i ajuta pe cei credincioși să se reîntoarcă la Cuvântul Scripturii (Iuda 17-19), “zidiți-vă sufletește”, “rugați-vă prin Duhul Sfânt”, “țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu” și “așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos“, pentru a-i îndemna pe cei credincioși la maturizare spirituală (Iuda 20-21) și “mustrați pe cei ce se despart de voi”, “mântuiți pe unii smulgându-i din foc” și “fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne”, pentru a le arăta celor credincioși cum pot fi implicați în mod concret pentru câștigarea celor pierduți (Iuda 22-23). Păstrând în atenție ultimele imperative, descoperim că, pentru a-i câștiga pe cei pierduți, trebuie:
1. Â Să fim îngăduitori cu cei ce se îndoiesc
Primele imperative folosite de Iuda în această secțiune (Iuda 22-23) sunt mai greu de tradus. Deși Cornilescu a folosit imperativul “mustrați”, cu sensul de corectare sau de îndreptare a celor ce se despart de cei credincioși (Iuda 22), în textul original sensul acestui imperativ (kai hous men eleate diakrinous) indică mai degrabă atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioși față de cei ce se clatină în credință, însemnând îngăduință, îndurare, milă sau compasiune. În Biblia NTR (Noua traducere a Bibliei în limba Română), acest verset este tradus prin: “ Fiți îngăduitori cu cei ce se îndoiesc” (Iuda 22).
Cei îndoielnici, la care a făcut referire Iuda, puteau fi: noii convertiți afectați de mărturia rea a celor apostați (Iuda 4), creștinii firești atrași de cursele întinse de cei apostați (Iuda 8,12,16; 2 Pet.2:12-18) sau creștinii nestatornici care au fost ademeniți de ereziile promovate de învățătorii falși (Iuda 8-10; 2 Petru 2:1-3). Față de toți aceștia, cei credincioși trebuie să răspundă într-un mod pozitiv și să acționeze cu îngăduință și compasiune, pentru ca, mustrându-i și corectându-i în dragoste, să-i ajute să se reîntoarcă la Hristos (Romani 15:1-7; 1 Tesaloniceni 2:1-12).
Aplicație practică: arătați ce ar trebui să facă fiecare credincios matur din biserica în care slujește pentru ca aceia care se clatină în credință să fie recâștigați pentru Hristos.
2. Să acționăm cu îndrăzneală pentru mântuirea celor căzuți
Cea de-a doua categorie de persoane la care a facut referire Iuda îi identifică pe cei ce s-au despărțit de biserică și s-au alăturat celor apostați. Imperativul care definește atitudinea celor credincioși față de cei aflați în aceasta situație este: “mântuiți pe unii smulgându-i din foc” (Iuda 23/a). Prin acest imperativ este posibil ca Iuda să fi făcut referire la experiența trăită de marele preot Iosua (Zaharia 3:2-6), felul în care poporul Israel a fost smuls din robia babiloniană și a fost reașezatîn moștenirea făgăduită de Dumnezeu (Zaharia 8:1-8) sau la izbăvirea celor păcătoși de sub mânia lui Dumnezeu (Amos 4:11-12). Prin îndemnul “căutați să mântuiți pe unii“, Iuda nu i-a chemat pe cei credincioși să lucreze pentru mântuirea celor căzuți (Fapte 4:12) și nici să adune merite pentru a le câștiga mântuirea (Efeseni 2:8-9), ci mai degrabă să acționeze energic și dându-și toată silința, pentru a-i ajuta pe cei căzuți să se reîntoarcă la Dumnezeu, ca aceștia să primească prin credință mântuirea oferită prin Hristos (1 Corinteni 9:19-23).
Aplicație practică: arătați ce atitudini greșite pot avea cei credincioși față de cei ce s-au despărțit de biserică și prin ce acțiuni îi pot recâștiga pentru Hristos pe cei pierduți.
3. Să fim precauți în orice slujire
Al treilea imperativ folosit de Iuda în această secțiune este o atenționare adresată celor credincioși, care trebuie să-i ajute să se reîntoarcă la Hristos pe cei îndoielnici și să-i câștige pentru Hristos pe cei căzuți, acționând cu “frică” (să fie precauți). Această atenționare arată că în momentul în care cineva se angajează să-l ridice pe cel căzut, trebuie să fie foarte atent pentru că Satan îl poate folosi pe cel căzut ca să-l atragă în aceeași rătăcire.
De aceea, Iuda arată că cei maturi spiritual nu trebuie să se considre infailibili (1 Corinteni 10:12; Galateni 6:1), ci trebuie să urască păcatul (cămașa mânjită de carne, care reprezintă lucrurile firești ““ Efeseni 5:10-11; Coloseni 3:5-10), dar să-i iubească pe cei păcătoși (Efeseni 4:32; Apocalipsa 3:4; 1 Timotei 1:18-19).
Aplicație practică: arătați ce pericole pot fi întâlnite atunci când un credincios matur spiritual îl ridică pe unul căzut spiritual și cum pot fi acestea biruite.
Întrebări pentru discuții:
1. Ce imperative a folosit Iuda ca să-i antreneze pe cei credincioși în acțiuni concrete pentru câștigarea celor pierduți ?
2. Ce diferență este între imperativele din traducerea Cornilescu și textul original ?
3. Care este prima categorie de persoane pe care trebuie să-i câștige cei credincioși?
4. Cine sunt cei ce fac parte din această categorie ?
5. Ce ar trebui să facă cei credincioși pentru a-i ajuta să se reîntoarcă la Hristos pe cei ce se îndoiesc sau șovăie în credință ?
6. Ce ar trebui să facă cei credincioși pentru câștigarea celor pierduți ?
7. De ce trebuie ca în toate aceste acțiuni cei credincioși să acționeze cu prudență ?
Pastor Dan Boingeanu
