Doar o colibă aici jos îmi ajunge
Argint și aur n-am în casa mea
Dar în orașul Strălucirii divine
Numai în aur eu voi umbla.
Eu am locașul dincolo-n mărire
În strălucirea ce n-o pot visa
Cândva, acolo, vom sfârși alergarea
Pe străzi de aur în slava Sa.
Când vreo ispită îmi chinuie gândul
Și ca profetul pe piatră adorm
Eu știu ca-n ceruri, dincolo de stele
Voi sta la masă cu al meu Domn.
Să nu mă credeți sărac și nici singur
Sufletul meu e de ceruri legat
Sunt călătorul ce-și caută țara
Unde lumină e ne-ncetat.
Eu am inteles altcumva mesajul cantarii….si am ajuns la aceasta intelegere dupa ce am citit si textul original. In comparatie cu ceea ce vom mosteni in cer “a mansion” si ” purest gold” orice vila sau conac am avea si cate tone de aur am avea aici pe pamant, totul paleste in fata bogatiei cerului. Aici totul e o coliba si un gunoi…..acolo e BOGATIE….
tu care intelegi mesajul adliteram mesajul nu se refera la coliba ca si casa! idealul nostru,,, poti sa ai o vila de 1 mil euro daca nu e Dzeu in ea = 0 deci mesajul se refera öa zmerenie….. akolo de unde altii au pornit.. aveau aproape nimik si tot slavea pe Dzeu si erau mult mai puternici si pocaiti traiau prin credinta fara clevetire ca noi !!!! asta e mesajul pe care il inteleg eu ….
De fiecare data cand aud cantarea asta ma gandesc: cati dintre noi suntem sinceri cand o cantam? “doar o coliba aici jos imi ajunge…” oare?… “argint si aur n-am in casa mea” …chiar asa?
e o cantare foarte frumoasa, dar, daca as avea doar o coliba, m-as ruga intr-una ca Dumnezeu sa ma binecuvinteze cu ceva mai “decent”. si nu numai eu. de aceea, cred ca e o mica dovada de ipocrizie din partea noastra sa pretindem k atunci cand o cantam, o facem din inima…
dumnezeu sa fie cu voi toti…
dumnezeu este taria noastra…pentru sufletele noastre ajutor…cand povara e grea dumnezeu e taria noastra