16 februarie – Importanța chemării în misiunea mondială

0
14

Text: Rom. 1:1-6, Fapte 22:21

Verset de aur: Fapte 22.21, 21. Atunci El mi-a zis: “Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri”¦”

Ideea centrală: Pavel, conștiința chemării, puterea contextualizării, importanța nădejdii evangheliei și pregătirea pentru transmiterea ștafetei

Explicații contextuale și exegetice:

Întreaga epistolă către Romani își propune să prezinte evanghelia, așa cum o predica Pavel. Animozitatea tradițională dintre evrei și păgâni ajunsese să își facă loc și în Biserică și luase forma, în Roma, a unei confruntări între neamurile (romani și greci) care se considerau alese în locul evreilor ca popor al lui Dumnezeu și îi acuzau pe aceștia că s-au lepădat ca națiune de Mesia și iudeii care insistau că ei încă au primul loc în planul lui Dumnezeu, deoarece Legea este revelația dată lor de Dumnezeu, iar Mesia la fel, este al lor (considerau că Legea este superioară legilor romane și este sursa învățăturii despre mântuire).

Ca pastor, Pavel dorește să îi ajute spiritual prin trei măsuri distincte: Mai întâi, își programează o vizită ca să îi învețe mai multe. Apoi, le prezintă evanghelia ca să înțeleagă rolul și locul evreilor și al neamurilor în planul de mântuire al lui Dumnezeu (și le arată că și unii și alții, cu Legea de pe Sinai sau cu legea conștiinței sunt vinovați și nu pot fi mântuiți decât prin credință în Isus). Apoi, Pavel le prezintă viziunea sa misionară cu scopul de a le propune o alternativă: în loc să se certe și să se respingă reciproc, mai bine să mulțumească Domnului pentru mântuire și darul credinței, și să îl ajute la misiune, la vestirea evangheliei până la marginea pământului (astfel, îi anunță despre planurile sale de a ajunge până în Spania, Romani 15).

În introducerea epistolei Pavel le prezintă romanilor datele esențiale ale evangheliei și ale chemării sale ca apostol. Astfel, el se consideră de la bun început și se prezintă ca “rob al lui Hristos”, prin paralelism cu Robul Domnului, din Isaia, adică le spune că statutul său este acela al unui slujitor, al unui profet ca în Vechiul Testament, care a primit o slujire din partea lui Dumnezeu. Apoi, el subliniază că a fost chemat să fie apostol, și arată prin aceasta că slujba și poziția lui nu sunt prin proprie inițiativă, ci prin chemarea și trimiterea expresă a lui Dumnezeu (apostol înseamnă “trimis”). Scopul slujirii lui este să vestească evanghelia cea făgăduită încă din Vechiul Testament. Evanghelia și misiunea continuă de fapt profeția din vechime și istoria Bisericii continuă istoria lui Israel.

Felul în care Pavel prezintă evanghelia ne prezintă o frumoasă înțelegere a întrupării Fiului divin și a misiunii internaționale. De la bun început, Pavel arată și particularitatea și generalitatea (divinitatea) caracteristicilor lui Hristos. El este Fiul lui Dumnezeu, născut după trup ca evreu, în Israel, din genealogia lui David (aceasta subliniază ce fel de Mesia este Isus, un Mesia davidic, și arată că în el s-au împlinit profețiile despre Fiul lui David). Puțin mai dificil este versetul 4 pentru că în greacă sună altfel decât în traducerea Cornilescu: “cel dovedit ca Fiu al lui Dumnezeu în (sau: “cu”) putere potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea morților”. Cu alte cuvinte, învierea lui Isus, făcută prin Duhul Sfânt care a arătat că Isus este pus deoparte, sfințit, L-a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu, cu putere. Despre acest Isus este evanghelia, El este subiectul evangheliei.

De la teologia evangheliei, Pavel trece la teologia misiunii. Prin Isus Hristos, el a primit și harul și apostolia, și darul misiunii și autoritatea trimiterii, ca să aducă la auzirea (și ascultarea) credinței pe toate neamurile. Aici este și adresa credincioșilor din Roma: între neamurile evanghelizate și chemate să fie poporul lui Isus Hristos.

Aplicații / considerente misiologice:

Începutul epistolei către romani ne atrage atenția asupra conștiinței de sine a lucrătorului, asupra cunoașterii evangheliei și asupra viziunii de ansamblu asupra misiunii.

Ca să pornești în misiune ai nevoie de conștiința chemării. Să știi că ești slujitorul (robul) Domnului, că ești chemat și că ești sfințit (pus deoparte) ca să vestești evanghelia. Poate suna oarecum poetic, dar o conștiință înaltă a chemării este de mare preț când treci prin încercări, când trebuie să privești înainte cu curaj, când trebuie să adopți soluții noi, de avangardă, în situații neașteptate, neobișnuite. De asemenea, cunoașterea esenței evangheliei este de mare preț. Isus însuși este om, și în dimensiunea sa umană a știut toate greutățile neamului său, și speranțele și nevoile, și defectele și idealurile, profețiile. După trup Isus este evreu din genealogia lui David. Are istorie, are neamuri, are un context dat, chiar dacă prin divinitatea sa el depășește (transcende) orice context. În acest context a adus Hristos vestea bună. La fel, și misionarii, ei trăiesc într-un context dat și trebuie să îl cunoască bine, cu problemele sale, cu nevoile, cu idealurile sale, ca să știe cum prezintă adevărul mântuirii într-un mod contextualizat.

În al doilea rând, esența evangheliei nu are de a face doar cu contextualizarea la o societate dată, ci cu transpunerea adevărului veșnic în haină culturală. Mesajul evangheliei este despre divinitatea lui Isus, care prin întrupare și mântuire afectează natura umană, aducând aici mărturia și puterea învierii, a umanității pe cale de restaurare și glorificare. Misionarul aduce cea mai bună veste, despre cel mai valoros și curat om, Dumnezeu întrupat, despre cea mai mare speranță, cea a puterii învierii care poate schimba destinul omenirii pentru eternitate.

În final, misionarul nu poate să nu ia în considerare dimensiunea orizontală a evanghelizării. Misiunea sa este să ducă evanghelia până la marginea lumii, să aducă toate neamurile la ascultarea de Hristos. Asta implică strategie, viziune largă, gândire dinamică.

Problema transmiterii ștafetei misiunii apare în ultimul verset. Între neamurile mântuite sunt și romanii, chemați să fie ai lui Isus Hristos. Adică, aici se închide cercul și se poate începe iar cu primul verset: “romanii, robi ai lui Hristos, chemați să ducă evanghelia, puși deoparte etc.”.


Întrebări pentru discuții:

1. Ai conștiința chemării la slujire creștină?

2. Ai înțelegerea nevoiei de a contextualiza cultural și social predicarea evangheliei?

3. Ai înțelegerea divinității lui Isus și forța, încurajarea puterii învierii lui Isus pentru destinul tău, pentru destinul omenirii?

4. Ai dimensiunea planificării pe orizontală și în timp a misiunii, pe întreaga planetă? Participi la acest efort? În ce fel?

5. Ești pregătit să predai ștafeta misiunii către generația următoare? Cum te implici în aceasta privință?

Dr. Octavian Baban,

Pastor, Biserica Sfânta Treime, București

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

16 februarie – Importanța chemării în misiunea mondială
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here