FIȚI CU OCHII ÎN PATRU!

Ezra 8:21-36

În momentul plecării din Babilon spre Ierusalim, Ezra a dat prinșilor de război a lui Iuda, care s-au hotărât să se întoarcă acasă, câteva instrucțiuni specifice. Pentru a avea o călătorie fericită și pentru a ajunge cu bine la destinație, el i-a atenționat pe cei ce supravegheau călătoria, cerându-le să vegheze și să păzească cu mare grijă tot ceea ce li s-a încredințat.

Pentru a accentua această atenționare, Dumitru Cornilescu, traducătorul în limba română a Bibliei care îi poartă numele, a folosit o expresie plastică. El a combinat și a tradus termenii ebraici “shakad” care înseamnă a fi alert, a veghea, sau a fi treaz, și “shamar” care înseamnă, a păstra, a păzi, sau a proteja, prin expresia “fiți cu ochii în patru!” (Ezra 8:29).

Această expresie, care este folosită frecvent în limba română, înseamnă a avea ochii deschiși și a fi alert și vigilent, pentru a observa și confrunta toate pericolele care ar putea veni din cele patru direcții: de la stânga, de la dreapta, din spate, sau din față.

Această atenționare este potrivită și pentru noi, deoarece asemenea fiilor lui Iuda care au călătorit din Babilon spre Ierusalim, și noi călătorim din Babilonul lumii, spre Noul Ierusalim. Dacă ei au călătorit plecând dintr-o stare de robie fizică spre libertatea și binecuvântarea făgăduită de Dumnezeu în țara moștenirii pământești, noi călătorim părăsind robia spirituală și îndreptându-ne spre o moștenire cerească.

După un început frumos în care cei din Iuda au ținut un post de smerire înaintea lui Dumnezeu, s-au rugat și au cerut însoțirea lui Dumnezeu, aceștia au fost îndemnați să călătorească fiind cu ochii în patru:

1. Datorită vrăjmașilor pe care îi aveau

Pentru fiii lui Iuda, dușmanii puteau fi asirienii, prin ținutul cărora trebuiau să treacă, dar și hoții sau tâlharii care i-ar fi putut ataca pe drum. Conștient de aceste pericole, Ezra a mărturisit:
“ Îmi era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: “Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc.” (Ezra 8:22).

Această mărturisire arată că în fața vrăjmașilor, Ezra și fiii lui Iuda, nu s-a bizuit pe resursele proprii și nici pe armata pe care o puteau primi din partea împăratului imperiuluiMedo-Persan, ci, s-au încrezut deplin în ajutorul lui Dumnezeu.

Contând pe ajutorul lui Dumnezeu, nu au fost făcuți de rușine, ci, au fost ocrotiți de vrăjmași și au ajuns cu bine la Ierusalim, mărturisind: “Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi și ne-a păzit de loviturile vrăjmașului și de orice piedică pe drum.” (Ezra 8:31/b)

În călătoria spre Noul Ierusalim, și noi avem vrăjmași. Însuși Domnul Isus a spus: “omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui” (Mat.10:36).  Dar pe lângă cei din casele noastre,  împotriva noastră se ridică și lumea cu toate ofertele ei, precum și diavolul care încearcă să ne răpună.

Pentru a fi biruitori în fața acestor vrăjmași, trebuie să ne încredem în Dumnezeu și să contăm pe ajutorul Lui, asemenea lui Ezra, dar și să veghem și să fim treji pentru a nu cădea în ispită. Această atenționare este adresată chiar de Domnul Isus, care anticipând pericolele din zilele din urmă, spune:

“Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.” (Mat.24:4), precumși de apostolul Petru, care ne îndeamnă: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.”  (1Pet.5:8-9)

2.  Datorită valorilor pe care le purtau

Fii lui Iuda, trebuiau să fie cu ochii în patru nu numai datorită vrăjmașilor pe care iar fi putut întâlnit pe drum, ci și datorită valorilor pe care le purtau. Aceste valori însemnau viața iudeilor care au pornit din Babilon spre Ierusalim, în numărde 42.360 de suflete (Ezra 2:1-64), la care s-au adăugat 7.330 de robi și roabe și 200 de cântăreți și cântărețe (Ezra 2:65).

Căpeteniile desemnate de Ezra, trebuiau să fie cu ochii în patru fiindcă sub paza lor erau aproape 50.000 de persoane. Cu acest număr și-au început călătoria și cu același număr trebuiau să o sfârșească. Însă, pe lângă persoanele menționate, aveau împreună cu ei și toate valorile personale ale celor ce au plecat spre Ierusalim, constând în:

“șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri, patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari. Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, șaizeci și una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint și o sută de haine preoțești.”(Ezra 2:66-69)

Mai mult însă decât atât, împreună cu ei purtau și toate darurile oferite pentru construirea templului, reprezentând: aur, argint și unelte, date în dar pentru casa Domnului. Ezra a evidențiat numărul și valoarea acestora, declarând:

“Am dat în mâinile lor șase sute cincizeci de talanți de argint, unelte de argint de o sută de talanți, o sută de talanți de aur, douăzeci de pahare de aur de o mie de darici și două vase de aramă frumos poleită, tot atât de scumpă ca aurul.” (Ezra 8:26-27).
Toate aceste valori au fost numărate, cântărite și încredințate căpeteniilor care trebuiau să le preda în același număr și în aceleași condiții, atunci când vor ajunge la Ierusalim. Ce mare responsabilitate! Ei trebuiau să vegheze și să fie cu ochii în patru, pentru ca în timpul călătoriei să nu piardă nimic. Tot ce au primit la începutul călătoriei, trebuiau să predea în aceleași condiții la sfârșitul acesteia.

În timpul călătoriei spre Ierusalimul ceresc și noi purtăm valori. Acestea reprezintă sufletul nostru care este mai scump decât toată lumea, dar și sufletele acelora care ne-au fost date sub paza noastră: soț soție, copii, sau membri din biserică, împreună cu toate darurile spirituale și materiale pe care le-am primit de la Domnul. Cu toate acestea noi trebuie să ajungem cu bine la capăt.

3.  Datorită viziunii pe care o năzuiau

Pe lângă pericolul generat de vrăjmașii pe care i-ar fi întâlnit pe drum și a responsabilității generate de valorile pe care le purtau, fiii lui Iuda trebuiau însă să călătorească fiind cu ochii în patru și datorită viziunii de care erau animați. Ei călătoreau spre Ierusalim motivați de dorința de a rezidi Templul lui Dumnezeu și de a restaura închinarea față de Dumnezeu.

Eșecul lor ar fi însemnat continuarea stării de rușine în care au ajuns datorită faptului că templul era dărâmat, dar și neîmplinirea planului lui Dumnezeu care dorea să se reveleze prin viața poporului Israel și închinarea de la templu. De aceea, putem spune că prinșii de război ai lui Iuda se întorceau din robie motivați de dorința de a înlătura rușinea și de a înălța numele lui Dumnezeu prin rezidirea Templului și restaurarea închinării.

Și noi avem aceeași datorie. Să înlăturăm dărâmăturile cauzate de păcat și să slujim împreună pentru înălțarea numelui lui Dumnezeu prin zidirea templului spiritual al Bisericii. Apostolul Pavel ne atenționează de această responsabilitate spunând:

“El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos;

ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire;ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.” (Ef.4:11-16).

Cunoscând experiențele trăite de fiii lui Iuda, precum și responsabilitățile pe care aceștia le-au avut în timpul călătoriei spre Ierusalim, lasă-mă să te întreb: Te-ai angajat în călătoria spirituală spre Noul Ierusalim, sau te complaci în plăcerile babilonului acestei lumi? Dacă ai pornit spre Ierusalimul ceresc, cum călătorești pe drum?

Ești cu ochii în patru pentru a vedea și confrunta dușmanii, sau ești învins, fiind copleșit de problemele și încercările pe care le-ai întâlnit pe drum?

Din valorile pe care le-ai primit la începutul călătoriei pe câte le mai poți preda în aceleași condiții la sfârșitul ei? Nu cumva ți-ai pătat sufletul, și i-ai pierdut pe acei ce au fost încredințați sub paza ta? Mai ai cu tine soțul, soția și copiii pe care ți i-a dat Domnul, sau i-ai pierdut pe drum?

Dacă ești angajat în slujire, câți dintre cei cu care ai început slujirea te mai urmează acum și cu câți vei mai ajunge la capăt? Nu cumva ai pierdut și ai risipit toate valorile care ți-au fost încredințate? Mai ești animat de dorința de a zidi Templul lui Dumnezeu, sau, ești preocupat doar de interesele personale?

Dacă vrei să ajungi cu bine la capăt, hotărăște să părăsești babilonul acesteilumi și începe-ți călătoria spre Noul Ierusalim, contând doar pe ajutorul lui Dumnezeu. Apoi, fii cu ochii în patru, pentru ca înfruntând vrăjmașii și păstrând valorile care ți-au fost încredințate, să-ți poți împliniviziunea, lucrând pentru zidirea bisericii și înălțarea numelui lui Dumnezeu, ajungând cu bine la capăt.

 Pastor Dan Boingeanu