Unul din îndemnurile care au fost repetate în ziua învierii Domnului Isus, a fost: Nu vă temeți!
Întâia dată acest îndemn a fost adresat de îngerul care străjuia mormântul, femeilor care au venit să îmbălsămeze trupul Domnului, spunându-le: ”Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus care a fost răstignit.” Mat.28:5
A fost nevoie de această încurajare, fiindcă atunci când femeile ajunseseră la mormânt, era încă întuneric, tocmai avusese loc un mare cutremur de pământ, iar piatra de la ușa mormântului era răsturnată. Îngerul care le-a vorbit avea înfățișarea fulgerului, iar străjerii care păzeau mormântul, au căzut la pământ ca niște morți, paralizați de frică. Mat 28:1-4
Al doilea îndemn de nu vă temeți, a fost rostit acelorași femei, chiar de Domnul Isus Cel înviat, care le-a spus: ” nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților mei să meargă în Galileea: acolo mă vor vedea.” Mat 28:10.
Sunt momente în viață când este de dorit să auzi încă odată aceeași încurajare; nu-i așa? Cu cât mai mult că acum, încurajarea a venit de la o persoană mult mai autorizată, care tocmai trecuse prin cele mai grele momente ale vieții și a ieșit biruitor. De această dată însă, încurajarea primită de femei, nu se referea cu precădere la experiențele trecute, ci mai degrabă, la misiunea viitoare. Ele trebuiau să nu se teamă, ci, să meargă repede și să spună ucenicilor despre învierea Domnului, despre întrevederea cu El din grădină și despre întâlnirea la care ucenicii sunt așteptați în Galileea. Cu alte cuvinte, putem spune că femeile au fost îndemnate să nu se teamă de ceea ce s-a întâmplat în trecut, se întâmplă în prezent , sau poate să se întâmple în viitor!
Și ucenicii Domnului au primit același îndemn de încurajare, numai că acesta a fost rostit altfel. Pe când erau adunați în camera de sus, unde ușile erau încuiate de frica iudeilor, însuși Domnul Isus a venit în mijlocul lor, și le-a zis ”Pace vouă”. Ioan 20:19.
Spun că acest salut de ”Pace vouă”, este un mesaj de încurajare, ținând cont de împrejurările în care Domnul Isus a promis ucenicilor pacea Sa, spunându-le:” Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima nici să nu se înspăimânte.” Ioan14:27.
Și pentru ucenici acest mesaj de încurajare a fost repetat încă odată, atunci când Domnul a stat în mijlocul lor, iar ei plini de frică și de spaimă credeau că văd un duh. Luca.24:36-37. De această dată însă, Domnul Isus nu numai că le-a spus ”Pace vouă”, ci, le-a arătat mîinile și picioarele Sale, și a mîncat înaintea lor o bucată de pește fript, și un fagur de miere Luca 24:38-42.
Acestă experiență arată că pe lângă mesajul de încurajare, de această dată, Domnul Isus a făcut pentru ucenici, o adevărată demonstrație a faptului că El este în persoană, și că a înviat cu adevărat din morți. Iar noi putem spune că mesajele de ”Nu vă temeți”, sau de ”Pace vouă”, trebuie să fie uneori repetate, iar după ce au fost rostite în mod verbal, este nevoie și de dovezi care să le susțină și să le întărească.
Dacă aceste urări de încurajate au trebuit să fie auzite în ziua învierii de femeile care au alergat la mormânt și de ucenicii Domnului adunați în camera de sus, oare nu ar trebui să fie auzite și astăzi?
În Sfânta Scriptură acest îndemn ”Nu te teme” (cu vriațiile lui), este menționat de 365 de ori. De aceea putem spune că suntem încurajați să nu ne temem câte odată în fiecare zi din an. Numai că sunt anumite zile în care acest îndemn ar trebui să-l auzim de mai multe ori; nu-i așa?
În aceste zile în care așa de mulți se tem ca nu cumva să se infecteze cu acest coronavirus, sau se tem de spital, să nu-și piardă serviciul , să nu îi piardă pe cei dragi, sau chiar să-și piardă viața, este benefgic să fie repetată această încurajare. Ezistă însă o teamă mult mai profundă, care poate să fie chiar o stare de groază pentru cei ce se gândesc la moarte, sau la judecata lui Dumnezeu și veșnicie. Alexandru Vlahuță a declarat în acest sens: Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei! De aceea, în mijlocul acestor situații, este potrivit să ne întrebăm: care sunt factorii ce ne pot elibera de teamă, și ne pot aduce pacea pe care o căutăm?
Pentru a înțelege că putem fi eliberați de teamă, mai întâi trebuie să contăm pe autoritatea celor ce ne transmit acest îndemn. Însuși Dumnezeu Tatăl ne spune să nu ne temem. În unul dintre cele mai cunoscute versete ale Bibliei, Dumnezeu se adresează Israelului pe care îl identifică a fi robul Său, spunându-i: ”..nu te teme căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare , căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc și tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea Biruitoare.” Is.41:10
Apoi, în mod specific pentru vremea de pandemie, Dumnezeu Tatăl ne spune prin cuvintele lui Moise: ” Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine , și zecemii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Ps.91:5-7.
Dar nu numai Dumnezeu Tatăl, ci, și Domnul Isus ne încurajează cu același îndemn. El a spus ”nu vă temeți” femeilor care au plecat de la mormânt, ucenicilor în camera de sus , dar și ucenicilor, atunci când se aflau în cea mai mare primejdie a vieții. Cuprinși de valuri, și în mijlocul furtunii, atunci când credeau că sfârșitul le este aproape, Domnul Isus care a fost trezit din somn le-a spus: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? Apoi s-a sculat, a certat vânturile și marea, și s-a făcut o liniște mare.” Mat.8:25-26. El nu numai că i-a încurajat pe ucenici să nu se teamă, ci, a și înlăturat factorii care produceau teama, aducând pace și liniște.
Apoi, pacea este roada Duhului Sfânt. Gal.5:22. Apostolul Pavel spune romanilor: ”..voi nu ați primit un duh de robie ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de de înfiere, care ne face să strigăm :” Ava, adică Tată!” Rom.8:15, și lui Timotei: ”Dumnezeu nu ne-a dat un Duh de frică, ci de putere, de dragoste, și de chibzuință”. 2Tim.1:7
Ce să mai spunem despre mesagerii trimiși de Dumnezeu. Înainte de a vesti ceea ce li s-a încredințat să spună, ei i-au încurajat pe cei cărora li s-au adresat spunându-le: Nu vă temeți! Așa s-a întâmplat în cazul femeilor de la mormânt, dar și la anunțul nașterii Domnului Isus pentru păstorii din Betleem și fecioara Maria. De fiecare dată îngerii au spus. ”Nu vă temeți că vă aduc o veste bună…” Luca 2:10, sau ”Nu te teme Marie căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu” Luca 1:30.
Același mesaj de încurajare a fost transmis și de ucenicii angajați în misiune, care în orice casă în care aveau să intre, trebuiau să spună: ”Pacea să fie peste casa aceasta!”Luca 10:5
Cât de încurajați ar trebui să fim știind că suntem îndemnați să nu ne temem de Cei ce au cea mai mare autoritate în cer și pe pământ, sau de către trimișii lui Dumnezeu.
Pe lângă acest fapt, trebuie să nu ne temem, fiindcă nu mai avem de cine! Cei mai temuți dușmani pe care i-am avut, au fost deja învinși. Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus a învins păcatul, moartea, și puterea întunericului.
De aceea David s-a întrebat:” Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică” Ps.27:1, iar apostolul Pavel întreabă:” Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?” Rom.8:35.
Această listă este însă completată prin declarația apostolului care mărturisește despre sig-uranța sa, spunând : …” în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânir-ile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hris-tos, Domnul nostru.” Rom.8:37-39
În multe situații ne temem fiindcă supraestimăm dușmanul. Zece dintre cele douăsprezece is-coade trimise de Moise ca să iscodească țara Canaanului, s-au temut și au transmis acest sen-timent de teamă și în tabara lui Israel, fiindcă au văzut dușmanul din perspectivă umană. Însă două dintre aceste iscoade, Iosua și Caleb, au fost oameni plini de încredere, fiindcă au văzut dușmanul prin ochii lui Dumnezeu. Noi ne temem de un virus mic, pe când Dumnezeul nostru este Mare!
În același timp nu trebuie să ne temem , fiindcă lucrurile care ni se întâmplă lucrează îm-preună spre binele nostru. Acest fapt este mărturisit de apostolul Pavel care spune:” De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Rom.8:28. Iar apostolul Petru ne asigură că:
” Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie de-scoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos..” 1Pet.1:5-7
Potrivit acestei declarații înțelegem că încercarea credinței este prin felurite încercări, și nu-mai dacă trebuie, este pentru puțină vreme, și are ca urmare lauda și slava la arătarea Dom-nului Isus.
Dumnezeu a îngăduit coronavirusul ca să se închidă barurile, restaurantele, stadioanele și mo-lurile, pentru ca stand acasă să avem timp să citim Scriptura, să ne rugăm, să întărim relația de familie și să ne pregătim pentru veșnicie.
Când am vizitat un bolnav imobilizat la pat și l-am întrebat ce face toată ziua, acesta mi-a răspuns că:” Acum privesc cerul, fiindcă până acum am privit numai la pământ!” Când fratele păstor Cure Simeon a fost internat la terapie intensivă și a fost conectat la toate aparatele care îi susțineau viața, iar cineva i-a arătat o poză făcută din acel moment, duă ceși-a revenit, frate-le Cure i-a spus acestuia, să scrie pe acea poză, gata pentru lansarea spre veșnicie! Necazul, suferința și durerea, n-au fost pentru el motive de teamă ci, mai degrabă momente de pregătire.
De aceea, rugăciunea mea pentru tine este ca indifferent de situațiile prin care treci, să nu te temi, fiincă această încurajare ne este adresată de cea mai mare autoritate, dușmanii nu mai au nici o putere, iar situațiile prin care trecem sunt spre binele nostru. Există însă un motiv de teamă la care trebuie să fii cu luare aminte. Nu te mai tememe de virus, de foamete, moarte sau de judecata lui Dumnezeu, dar trebuie să te temi de Dumnezeu.
Însuți Domnul Isus a spus:” Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Mat.10:28.
Iar înțeleptul Solomon ne îndeamnă:” Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.Ecl.12 Știind toate aceste adevăruri, nu trebuie să te mai temi de oameni, de împrejurări, de diavol, sau de judecata viitoare, ci, teme-te de Dumnezeu, fiindcă aceasta este datoria tuturor oamenilor. Și când începi să te temi de Dumnezeu, nu te mai temi de nimic!
Pastor Dan Boingeanu
