– “Uitați-vă la păsările cerului” (Matei 6:26) –
La gâște relația lor durează “până când moartea le va despărți”. Ele au lucrul acesta foarte în srios. Ele sunt total dedicate. Când ravagiile timpului sau ale împrejurărilor fac imposibilă continuarea călătoriei sau când o pasăre pierde altitudine sau nu reușește să se țină de stol, celelalte îi oferă sprijin, hrană și protecție. Două gâște mai puternice părăsesc stolul, zboară cu “pacientul” între ele, găsesc un loc de adăpost cu hranâ și apă și fac un cuib pentru pasărea nevoiașă. Ele vor sta cu camarada lor până își revine sau până moare și apoi se reîntorc la stol. Pentru ele, totul se amână pentru a avea grijă de cealaltă pasare! Ce exemplu de relație după chipul lui Hristos și de dragoste ce se sacrifică. “Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel “¦ ca să nu ne nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele și daca suferă un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el” (1 Corinteni 12:24-26).
În cultura de astăzi îi discredităm și îi marginaliză pe cei nevoiași. Inclusiv pe cei care nu mai dau randamentul pe car eîl dădeau odată. Oar Dumnezeu ne cere să “ne îngrijim unii de alții”, mai ales de cei ce suferă. Dacă un cârd de gâște o poate face, cu siguranță familia lui Dumnezeu trebuie să o facă. “Uitați-vă la păsările cerului” ne poruncește Domnul Isus. Dacă ele se pot îngriji unele de altele “nu sunteți va cu mult mai de preț decât ele?” (Matei 6:26). Una din cele mai mari porunci pe care ni le-a dat Hrrsios este “să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu 12:31l). Când se aude că ne iubim unii pe alți, în felul acesta, oamenii vor năvăli pe ușile bisericii noastre pentru a intra înăuntru!
