– “Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu” (Galateni 2:21)-
Imagineazăți că mergi la urgență și ți se spune să pleci pentru că murdărești podeaua cu sânge! Domnul Isus a întâlnit această gândire legalistă când a vindecat un paralitic în ziua Sabatului, “fruntașul sinagogii, mâniat”¦ a zis: “Sunt șase zile în care trebuie să lucreze omul, veniți, deci, în aceste zile să vă vindecați” (Luca 13:14).
Respectarea legii era mai importantă pentru el decât oamenii de care trebuia să-i pese. Max Lucado spune: “orice religie face parte dintr-una din cele două categorii: legalism sau har. Legalistul crede că dacă arăți cum trebuie, dacă vorbești ce trebuie și dacă aparții grupului care trebuie, vei fi mântuit. Exteriorul strălucește, dar ceva lipsește”¦ bucuria. Ce o înlocuiește? Teama ““ că nu faci suficient. Aroganța ““ că ai făcut suficient.
Eșecul ““ că ai făcut o greșeală. Legalismul înseamnă sufocare lentă a spiritului, amputarea viselor”¦ o religie suficientă pentru a te menține, dar care nu te hrănește. În meniul tău sunt reguli și standarde? Legalismul nu are nevoie de Dumnezeu. Înseamnă căutarea nevinovăției ““ nu a iertării, un proces sistematic de apărare, de explicare, de justificare. Face ca părerea legalistului să fie povară. Este loc doar pentru o părere “¦ și ghici cine nu are dreptate? Părerea mea devine o barieră. Părerea ta diferită mă face să pun la îndoială nu numai dreptul tău la părțășie cu mine, dar și mântuirea ta. Legalistul face ca părerea lui să fie obligația ta.
Creștinii trebuie să se alinieze standardelor companiei. Datoria ta nu este să gândești, ci să mergi înainte.. Mântuirea este treaba lui Dumnezeu. Harul este ideea Lui, lucrarea Lui și cheltuiala Lui. El ÎI oferă cui dorește, când dorește. Datoria noastră este să-i informăm pe oameni, nu să-i analizăm”. Pavel scrie: “Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos”.
Mulțumește-I lui Dumnezeu că “ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3:5).
