„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „lată drumul, mergeți pe el!” (Isaia 30:21)
Unul dintre cei ai mari predicatori din Anglia s-a hotărât să nu mai meargă în America pentru a vorbi la o conferință importantă din cauza sănătății tot mai precare a soției sale. Deși biletul era deja cumpărat, vaporul a pornit fără el și J. Stuart Holden a ratat o ocazie de aur în cariera sa înfloritoare de predicator. El era un soț iubitor și s-a dedicat îngrijirii soției sale. Încercând să nu se gândească la ceea ce rata de partea cealaltă a Atlanticului.
Adevărul e că suntem ușor dezamăgiți atunci când planurile ni se năruiesc; ne descurajăm prea ușor când ratăm „mari oportunități în carieră” si văicăreala noastră dovedește că nu-L cunoaștem pe Dumnezeu așa cum spunem. Amânarea este deseori mâna ocrotitoare a Tatălui nostru ceresc.
Cu siguranță că pentru Holden așa a fost, căci el nu a mai pus niciodată la îndoială momentul ales de Dumnezeu. De ce? Fiindcă acel bilet era rezervat pe un vas de lux ce nu se putea scufunda, Titanic!
Astăzi se vorbește atât de mult în biserica despre faptul că ne putem ajuta evidenta si călăuzirea este rareori pomenită. Dar concluzia este că noi nu stabilim planul lui Dumnezeu pentru viată noastră, ci îl descoperim. De cele mai multe ori nu înțelegem felul în care ne conduce si numai în retrospectivă vedem mâna Sa la lucru.
Pavel a scris: „Nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania” (vezi Romani 15:24). Dar nu a reușit niciodată să ajungă acolo; în schimb, a ajuns la închisoare. Acela a fost locul de unde a și-a scris epistolele.
Așadar, iată o întrebare: dacă, crezi cu adevărat că Dumnezeu îți călăuzește pașii, de ce pui întrebări, de ce ai îndoieli și de ce te plângi?
