“Să căpătăm îndurare și să găsim har” (Evrei 4:16)
Când te rogi “Tatăl nostru”, definești de fapt toate celelalte relații din viața ta:
a) Îți definești relația cu lumea materială. De vreme ce Dumnezeu este Tatăl tău, tu nu ești un străin, ci moștenitorul binecuvântărilor universului Său (Psalmul 24:1). Dar ferește-te de valorile lumii: “Nu iubiți”¦ lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (1 loan 2:15).Nimic nu trebuie să ia locul lui Dumnezeu!
b) Îți definești relația cu ceilalți. Toți cei ce te înconjoară sunt creația Tatălui și ca atare trebuie să-i accepți, să-i iubești și să-i prețuiești. Am primit porunca să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, indiferent de rasă, de crez sau de alte semne distinctive. Noi nu trebuie să intrăm cu ei în competiție, să ne dovedim superioritatea față de ei sau să ne folosim de ei pentru propriile noastre interese,
c) Îți definești relația cu tine însuți. Dumnezeu spune să El este Tatăl tău; ce temelie solidă pe care să-ți zidești valoarea proprie! Indiferent ce s-a spus despre tine sau ce ți-au făcut alții ca să te simți în plus sau inferior, poți să stai cu capul sus. Tu nu ești un nimeni deoarece Dumnezeu te numește copilul Lui.
d) Îți definești relația cu Domnul Isus. Datorită relației tale cu Domnul Isus, Tatăl te declară acceptat “în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Pentru că îl primește pe Isus, El te primește pe tine! “Dar tuturor celor ce L-au primit”¦ le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (loan 1:12).
Nu mai trebuie să te apropii de El cu teamă. “Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie”. Mai bine de atât nu se poate!
