 Ca si cum toamna politica nu a avut parte de destule rasturnari de situatie si evenimente spectaculoase, pline de tumult si agitatie, s-a mai gasit o tema sa incinga spiritele si sa imparta mass media si societatea civila: problema simbolurilor religioase, in speta, a icoanelor din scoli.
Declansata prin initiativa unui dascal buzoian, reprezentant al unei organizatii de aparare a drepturilor omului, curand propunerea eliminarii icoanelor din spatiul scolar s-a transformat intr-o dezbatere aprinsa care a antrenat dupa sine o serie de factori foarte diversi-de la Patriarhie, media,diverse ONG-uri, mergand pana la parlament.
Este o intrebare fireasca: de ce atata tevatura in legatura cu niste simboluri religioase dragi pentru majoritatea religioasa a tarii? Intrebarea care insa o consider mai relevanta este: care vor fi implicatiile pe termen al unui asemenea demers? Indiferent de turnura evenimentelor, ca un anume for tutelar va da castig de cauza solicitarii profesorului initiator al petitiei de inlaturare a icoanelor sau nu, fie numai declansarea unei asemenea discutii, va avea, in umila opinie, implicatii majore vis a vis de rolul Bisericii (bisericilor) crestine in viata publica din Romania.
In contextul apropiatei integrari in UE, un asemenea demers poate avea repercursiuni nebanuite pe viitor. El poate arata, in ciuda unei false popularitati pe care institutia eclesiala pare sa-l posede, ca suntem mai aproape ca oricand de un razboi al valorilor si ca Romania va cunoaste in curand, acutizarea unor lupte serioase, (nu cu sabii sau arme de foc, ci in plan ideatic) intre pastratorii valorilor traditionale crestine si cei ce, in numele drepturilor omului, promoveaza de fapt, un secularism agresiv. Cazul Poloniei, sau al altor tari catolice din Vest este revelator.
Este interesant ca demersul s-a facut in numele anti-discriminarii fata de copii apartinand altor culte decat cel majoritar. Ca si membru al unui asemeanea cult si avand copil de varsta scolara intr- o institutie de invatamant public (deci, intr-o situatie minoritara!), incerc sa inteleg argumentul. In mod clar, afirm un alt punct de vedere in legatura cu teologia icoanelor si valoarea lor in ochii lui Dumnezeu care a interzis categoric orice reprezentare a chipului divin in Decalog (vezi Exod 20:4-6).(Nu este scopul acestui articol definirea unei conceptii biblice despre uzul icoanelor). Mai mult, fac parte dintr-o traditie religioasa care a luptat pana la sange pentru dreptul cel mai elementar pe care il poate avea o fiinta umana- dreptul la constiinta; dreptul de a crede asa cum ii dicteaza cugetul, de afi liber de orice indoctrinare, sau inregimentare religioasa din partea unei institutii care se poate numi “biserica de stat” sau “majoritara”. Ca si Baptist, sunt foarte sensibil la aceste lucruri si imi repugna orice incecare de limitare a libertatii constiintei.
Iar tara noastra nu a fost imuna nici in trecut si nici in zilele noastre de aceasta tentatie.
Numai ca, sunt motive destule sa nu fiu prea entuziasmat de initiativa sus-amintita. Imi este teama ca nu cumva, sub paravanul unei pretinse lupte anti-discriminare, sa stea o agenda atee sau seculara, cu bataie pe termen lung. La urma urmei, copii apartinand unor culte minoritare nu s-au aratat deranjati de prezenta icoanelor in clasa.
Asa cum, va amintiti, cei ce am invatat in timpul regimului totalitar, ne-am obisnuit sa ignoram imaginea omniprezenta a “tovarasului”. Asa ca nu cred, ca o icoana ar putea deranja intr-o asemenea masura si ar insemna o indoctrinare fortata, atata timp cat la ora de Religie nu I se va impune copilului sa o venereze, cu recurgerea la amenintari ca in vremea bunicii.
Un alt motiv de ingrijorare a fost sa constat ca pe lista ONG-urilor care au sustinut demersul se afla si organizatia ACCEPT, care reprezinta comunitatea gay de la noi. Ei bine, fara vreun sentiment homofob, o asemenea asociere si sustinere imi spune multe.
Mai mult, timpul ales- cu o luna si jumatate inaintea integrarii in UE. Se pare ca sustinatorii acestei initiative si a altora asemenatoare (care vor veni de acum incolo!), s-a gasit un aliat de nadejde: UE. Acest multistat European, care a refuzat recunoasterea in carta de capatai-Constitutia, a oricarei mosteniri crestine, este clar, o entitate dominata de valori seculare si deci, tot mai evident, anti-crestine. Parlamentul UE si CEDO vor sustine, din pacate anumite solicitari venite de la persoane fizice si juridice de la noi, in detrimentul consensului unor comunitati intregi si chiar al etosului unei natii. Ramane de vazut cum vor fi implementate directivele ce vor veni de la UE spre noi.
America este cea mai graitoare dovada a unde poate duce razboiul valorilor. In 1962, Madallyn Murray O’Hare a obtinut prin verdictul Curtii Supreme interzicerea rugaciunii in scolile publice, pe motiv ca fiul ei, o atee, ar fi “agresat” verbal . Ei bine, o tara cu un sentiment religios ca America nu permite rugaciunile in scoli, desi este OK in Congres!
De atunci incolo, gratie luptei indarjite duse de tot felul de minoritari, s-au legalizat avorturile, s-a reusit adoptarea casatoriilor gay in anumite state si se incearca agenda in tot restul SUA.
Spatiul nu permite enumerarea atator acte de discriminare si persecutie indreptata impotriva crestinilor in tara tuturor libertatilor , in numele tolerantei si diversitatii! (Cazul judecatorului Roy Moore din Alabama care a dorit expunerea Decalogului in rotunda Tribunalului acelui stat este de notorietate).Pana si banalele salutari de Craciun au trebuit “reinventate” de teama a nu ofensa pe anumiti indivizi extrem de “sensibili”. Doar efortul concertat al unor crestini a mai salvat cate ceva.
De aceea, nu pot fi deloc bucuros, desi nu sunt “iconodul” si cred in liberatetea de cuget. Dar ea trebuie sa fie si pentru ortodox, catolic, baptist, cat si pentru ateu, deopotriva. Nu este de dorit ca, in numele tolerantei, sa fie practicata o noua intoleranta:cea seculara.
Impotriva unui asemenea scenario ar trebui sa lupte toti oamenii de (buna)credinta de la noi.Iar acest timp, este acum.Daca se creaza precedente,viitorul nu va fi prea promitator.
Marius Birgean
|
Noiembrie 28th, 2006 at 10:29 pm
Buna!
Aveti mare dreptate in ultima fraza. Din pacate, aderarea va aduce cu ea si ateismul asa de mult “slavit” de occidentali.
Eu sper ca legile anti-crestine ce vor veni, vor aprinde cu voia Domnului, credinta “adormita” a poporului roman, cum se intampla in timpul fostului regim.
Decembrie 28th, 2006 at 11:02 am
Si eu si sotia mea Diana suntem impotriva eliminarii icoanelor din scoala! Suntem profesori, ea de engleza, pensionata partial inainte de limita legala de varsta, eu, vezi who am I deci: http://dansomnea.tripod.com/index.htm.
Situl …/CH se refera la religie!
reproduc o poezie scrisa de mine alaturi de altele prezente in situl …/CH.
Se intituleaza:
Introspecţie
Dan Gheorghe Somnea
partea a intaia
DIALOG INTRE PACATOSI (ARGOU)
Alt titlu nu găseai, tu, cel din lumea asta ?
Stai frate şi aşteaptă, ne paşte, o, năpasta !
Ia uită-te în juru-ţi, tu, tinere ce creşti.
Reclame, violenţă, doar sexul îl doreşti ?
De ce-ai venit pe lume, o, suflete pitic ?
Hai, lasă-mă bătrâne, mai bine taci chitic !
Tu vrei doar ale tale porniri să-ţi satisfaci !
Nu vrei s-asculţi de suflet şi nici nu vrei să taci !
Ba, n-o să tac creştine, până ce voi muri.
Că sufletul îmi plânge de nu te-oi lămuri.
Auzi ce spune « Gheorghe » : că sunt, cum zici, creştin ?
Ce vrei tu, moşulică, să ştii că eşti cretin.
Eu care am şi vile, maşini şi tot ce vreau !
Web, home computer, boxe, te-nşeli, ţi-o spun pe şleau :
Tu eşti un prost, bătrâne, ce-mi tot zici de credinţă,
Deci lasă-mă în pace, tu eşti în neputinţă !
What do you want my old ‘fart , să-ţi trag un glonţ în cap ?
Ia pleacă tu de aicea, nu vezi că-mi fac de cap ?
Tot zici « de acel Isus », care e mare « mahăr » !
« Păi », du-te după « el », că zici că e de zahăr !
Mă faci să râd « babace » ! Tu spui că « webu-i » opium ?
Dar Biblia « aia » a voastră ? Ce carte ! Ce oprobiu !
Eu nu cred nici in « Isus » şi nici în sfinţii « ăia » !
Suntem cu toţii clone şi, lasă hărmălaia !
partea a doua
DOJANA DOMNULUI, SPOVEDANIE
Iisuse, auzit-ai, ce zis-a acest netot ?
Lasă-l în pace, Gheorghe, e-n mâna Mea cu tot !
Tu vezi-ţi doar de suflet, sărac e duhul tău.
La Judecata Mare, de nu, îţi va fi rău !
Mai bine să posteşti, la suflet eşti inert !
Nu judeca, n-ai dreptul ! Doar Eu sunt Cel ce iert !
O Doamne, ai dreptate, ştii doar, că-s păcătos.
Mă mustră conştiinţa, pentru că-njur vârtos.
Tu nu diferi de acela, ce vrut-ai să îl cerţi !
Rosteşte rugăciune, învaţă ca să ierţi,
Că nu-i departe ziua, când Eu vă voi culege,
Pe tine şi pe el, pe-atâţia făr’delege !
Verificat de soţia mea, Diana şi AneMarie .
Daca vizitati situl religios al bisericii ai carei enoriasi suntem veti afla destule.
Va invit deci a-l vizita deci situl religios http://dan.somnea.free.fr/CH
veti vedea atac impotriva antichristului, subiecte ardente ale unui forum din Los Angeles unde suntem acceptati, multe filme cu interviuri inclusiv 3 filme despre Tara Sfanta, Athos, Vlaherne, etc. etc.
NB: Nu dorim sa contribuiti cu ceva, DOAMNE AJUTA!
Ianuarie 9th, 2007 at 11:40 am
APROPO DE CRUCE + SI ICOANE. NIMROD PRIMUL IMPATAT PUS DE OAMENII TIMPULUI,A MURIT.DUPA MAI MULT TIMP,SOTIA LUI SEMIRAMIDA,ADUCE PE LUME UN COPIL NUMIT TAMUZ. TAMUZ MOARE COPIL,IAR PE MORMANT ESTE PUS UN TEU, T,DE LA NUME.EL AFOST DIVINIZAT DE SUPUSII,CONSIDERINDUSE CA EA SEMIRAMIDA CU PRUNCUL ESTE CEA HARAZITA SA FIE CEA PROFETITA DE DUMNEZEU,SA ZDROBEASCA CAPUL SARPELUI….POPOARELE SAU DISPERSAT….TAMUZ AJUNGE ZEU ADORAT SI PURTAT MEDALION LA GAT SUB FORMA DE CRUCE,PESTE VEACURI,PANA IN IMPERIUL ROMAN. APROPO.CAND A DECAZUT ASIRIA,PE CAMPUL DA LUPTA,SAU INTALNIT ARMATELE FATA IN FATA,ATAT EI CAT SI BABILONIENII ‘’INVINGATORI'’AVEAU LA GAT CRUCIULITE.SA LE POARTE DE NOROC:SPUNEAU EI. DECI LA MAI MARE.CINE -I FARA DUMNEZEU IN VIATA ACEASTA SUNT CU SUPERSTITIILE. SA AVETI PACE. DAVID.
Martie 27th, 2007 at 12:10 pm
David ai dreptate, dar, doar in parte, adica, intradevar T barat, crucea, este semnul zeului Tamuz, semn care a dainuit de-a lungul secolelor datorita infuentelor nefaste ale paganismului in crestinatate. Spun crestinatate si nu crestinism deoarece cum poti sa numesti altfel un cult care si-a perasit valorile si principiile lasate de Cristos. Crucea,precum si adoptarea atator invataturi false menite sa lase populatia pagana “crestinata” sa-si pastreze credintele si sarbatorile , dandu-le doar un alt nume si crestinandu-le, este o dovada clara care demonstreaza ca sistemul ecleziastic al crestinatatii a vrut mai mult putere decat umilinta si ascultare de Dumnezeu. Prin introducerea in incinare a crucii , a icoanelor si a sfintilor ,ex. Maria, care trebuie sa miloceasca intre Dumnezeu si om anuland astfel rolul esential al lui Isus in eliberarea omului din sclavia pacatului. In ceea ce priveste un razboi politic dus impotriva folosirii icoanelor in scoli sau oriunde altundeva , nu pot sa fiu de acord. Oare, crezand ca omul poate sa i-a masurile necesare in vederea rezolvarii problemelor cu care se confunta prin implicarea politicului, nu facem altceva decat sa aratam ca nu avem destula incredere in Dumnezeu?
Decembrie 3rd, 2009 at 3:40 pm
[…] (3) Argumentul secularist. Argumentul principal pentru eliminarea icoanelor din scoli a fost dezvoltat pe directia urmatoarelor linii: spatiul public este un bun al tuturor cetatenilor Romaniei; scolile publice sint parte a spatiului public; conform Constitutiei, statul este laic si nu discrimineaza intre diversele religii recunoscute in Legea Cultelor; acceptind insa in scolile sale icoanele ortodoxe, statul devine suporterul implicit al Ortodoxiei; in consecinta, membrii celorlalte religii si ateii sint discriminati de catre stat. In cuvintele reclamantului: „Este o discriminare (pastrarea icoanelor in scoli – n.m.) fata de copiii de alte confesiuni, dar si o amenintare la dreptul la libera constiinta si la optiune religioasa” (sursa). Doua lucruri sint de spus aici. In primul rind, mi se pare foarte interesant faptul ca nici una din confesiunile religioase minoritare nu s-a plins ca ar fi discriminata. Mai mult, liderii celorlalte religii nu numai ca au refuzat sa sustina demersul, dar s-au situat de partea aparatorilor prezentei icoanelor in scoli. Astfel, Arhiepiscopul Romano-Catolic al Bucurestiului a declarat ca decizia CNCD este „abuziva si discriminatorie”; Biserica Ortodoxa Armeana din Romania a subliniat ca Emil Moise, daca doreste sa apere drepturile copiilor atei, atunci ar trebui sa fie indiferent fata de prezenta iocoanelor: „ateul este indiferent, neutru fata de subiectul simbolurilor divinitatii; el mai curind neaga existenta lui Dumnezeu, nu se razboieste cu El”; Murat Yusuf, muftiul comunitatii islamice din Romania, s-a opus deciziei CNCD, spunind ca Romania este un exemplu al tolerantei si co-existentei religioase si ca atare o asemenea lege nu este necesara. El a aratat cum comunitatea musulmana traieste „de mai mult de opt secole pe aceste paminturi” si ca „existenta altor simboluri religioase in institutiile publice nu ne-a deranjat niciodata si nu ne deranjeaza nici acum”. Aurel Vainer, reprezentantul in Parlament al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, a declarat ca „poporul roman este in mare parte un popor crestin”, si a caracterizat dezbaterea ca fiind una care „nu serveste nici unui scop in tara noastra”. In viziunea sa, prezenta icoanelor este „un drept cistigat de crestinii Romaniei” si nu exista nici un impediment impotriva pastrarii lor in scoli (sursa). Pe site-ul www.misiune.ro, Marius Birgean, de confesiune baptista, spune ca este primul care sa se declare impotriva icoanelor (baptismul fiind o confesiune iconoclasta) si care sa reclame dreptul la libertatea constiintei fata de indoctrinarea coordonata de o „biserica nationala”; totusi se declara impotriva deciziei CNCD, spunind ca „Imi este teama ca nu cumva, sub paravanul unei pretinse lupte anti-discriminare, sa stea o agenda atee sau seculara, cu bataie pe termen lung. La urma urmei, copii apartinand unor culte minoritare nu s-au aratat deranjati de prezenta icoanelor in clasa” (sursa). Inseamna acest lucru ca profesorul Emil Moise s-a autoproclamat aparatorul unor victime inexistente? Nu neaparat. Conform recensamintului din 2002, in Romania exista 9271 de atei declarati (sursa). Presupunind ca toti sint de acord cu cererea lui Moise, putem vorbi totusi de o minoritate careia buzoianul doreste sa-i apere drepturile. Ca atare, faptul ca nici o confesiune religioasa nu s-a declarat discriminata si nici nu l-a sustinut pe reclamant nu stirbeste cu nimic structura logica a demersului sau; insa, cu siguranta, distruge o mare parte din forta argumentului. In al doilea rind, trebuie discutata chestiunea secularizarii spatiului public. Cristian Pirvulescu ofera una din interpretarile posibile ale principiul secularismului: „Prin simbolurile religioase, aduci un subiect privat, confesiunea religioasă – care nu poate fi niciodată obiect de consens – într-un spaţiu public, care este al tuturor (…) Nu este o atitudine antireligioasă, cum vor unii să o prezinte. Problema este în ce măsură spaţiul public poate fi invadat de probleme private. (…) Statul trebuie să fie laic pentru a fi neutru” (sursa). Doua lucruri trebuie mentionate cu privire la aceasta declaratie. Pe de o parte, delimitarea dintre spatiul public si spatiul privat este departe de a fi atit de stricta si clara cum pare a crede domnul Pirvulescu (amintesc aici doar celebrul argument conform caruia „the personal is political”). Pe de alta parte, domnul Pirvulescu crede ca si definitia secularismului este neambigua si clara – insa exista multe alte interpretari ale conceptului de secularism, pe care presedintele Asociatiei Pro Democratia le trece sub tacere. Am aratat in episodul 4 al acestui serial ca in Franta sint cel putin doua interpretari ale „secularismului” care doresc sa atraga adepti: secularismul militant (care urmareste eliminarea oricaror simboluri religioase din spatiul public) si secularismul pluralist (care accepta manifestarea identitatilor religioase in spatiul public). De asemenea, intr-un articol mai vechi (Religie si Secularism) am aratat ca un secularism „absolut” (adica ruptura radicala dintre stat si biserici) este deopotriva indezirabil si imposibil. Daca acceptam aceasta pozitie, atunci putem vorbi doar despre grade si tipuri de secularism. Ramine de demonstrat faptul ca tipul de secularism sustinut de domnul Pirvulescu este cel mai dezirabil (atit la nivel de argument rational, cit si la nivelul contextual, al aplicarii sale in cazul statului roman). […]