Scenete de Craciun-Nasterea lui Hristos

Piesa:

ACTUL I

Personaje – Mirela, Tânăr 1, Tânăr 2, Tânăra 1, Tânăra 2, Tânăra3.
Decoruri – nu sunt necesare.

SCENA 1
Tânăr 1- (intră în scenă cu o mapa de student în mână; oftează ca și cum ar vorbi singur)- Grea e viața de student! Sunt și eu tânăr, în loc să mă bucur, să fiu fără griji”¦ Cazarea este scumpă – nu prea am obținut multe lucruri cu greva. Mâncarea la cantină proasta – aruncăm banii degeaba. Prin buzunar îmi bate vântul – cu ce să duc o fată la discoteca, la un film? Iar la cursuri totul e stresant ““ profesori plictisitori și exigenți la examene, cărți scumpe de cumpărat, seminarii obligatorii”¦ E greu”¦ Nu pot să mă bucur de nimic”¦

Mirela: (intră în scenă citind o Biblie) De ce ești așa de trist și îngrijorat, Mihai?

Tânăr 1 ““ Păi cum să nu fiu. Parcă tu nu ești studentă, nu știi… Dar ia stai: pe tine nu te-am văzut niciodată impacientându-te sau plângându-te. Este extraordinar! Tu cum faci asta, Mirela?

Mirela ““ Eu am găsit o soluție pentru multe dintre problemele mele.

Tânăr 1 ““ (ironic) Ei, lasă-mă; să nu-mi spui că în cartea aia pe care o citești în fiecare zi se află rezolvarea la toate problemele omenirii.

Mirela – Într-un fel da, dar ca să găsești o soluție trebuie s-o cauți. Și este un timp bun să faci asta pentru că se apropie sărbătoarea nașterii lui Hristos.

Tânăr 1– Sărbătoarea nașterii”¦ ce tot spui tu acolo? Adică vine vacanța, nu? Asta este cea mai bună rezolvare și soluție pentru stres. (arată spre sală) Uite și ei știu asta nu-i așa? Abia aștept”¦

Mirela – Asta e o rezolvare de moment. Nu te întorci tot în cămin în ianuarie?

Tânăr 1 ““ Ba da, aoleu mi-ai adus iar aminte de cămin”¦ scump”¦ mâncarea proast㔦 examene de semestru”¦offf!”¦ parțiale”¦ Ce ziceai de soluția aia a ta?

Mirela – Nu pot să te ajut foarte mult, deciziile sunt ale tale. Pot însă să-ți dau ceva care o să te ajute în căutarea ta. (ii dă o pelerină și o cutie de cadouri). Pune în cutia asta neliniștile, îngrijorările tale; ia-le și mergi să-L găsești pe Isus. Așa au făcut și magii din povestirea nașterii Donului, de aceea ți-am dat pelerina.
(tânărul iese în stânga iar fata prin dreapta)

SCENA 2
Tânăra 1– (este îmbrăcată elegant, machiată țipător, coafată; are în mână o oglindă, un pieptene, genți cu tot felul de cutii de cremă si machiaje; în timp ce vorbește se foiește de colo-colo, se dă cu creme, rujuri, se aranjează, apoi se uită în oglindă nemulțumită). Vai ce urâtă pot să fiu, m-am îngrășat ca o vacă. A! Și uite un coș! Cum de nu l-am văzut, o să-mi strice toată seara. Nicu nici n-o să mă mai iubească. Crema asta e așa de unsuroasă. Ah, ce tragedie: am uitat sa mă epilez! Ce-o să spună colegele de la dans? Și fermoarul mi s-a descusut – are dreptate mama să zică că sunt o puturoasă. De fapt nu sunt puturoasă, dar sunt foarte ocupată. Vecinul meu zice însa că arat grozav la vârsta mea. Nelu mi-a spus că sunt chiar frumoasă. Dar uite cum îmi stă părul! E un dezastru, nici o culoare nu prinde bine. Arăt ca o proastă. Da, are departe proful de Mate să mă facă întârziată mintal. Nu mă duce capul și gata. Ce cred oare colegii despre mine? Cred că toți au văzut cât de urâtă sunt, o ratată. (Aruncă totul din mână și se așează jos plângând)

Mirela– Ce ai pățit colega? De ce plângi?

Tânăra 1– Cum să nu plâng”¦ Sunt urâtă, sunt proastă, sunt grasă, nimeni nu mă iubește”¦

Mirela– Mie nu mi se pare că ești așa. Ai ajuns in starea asta deoarece pentru tine contează foarte mult ce spun ceilalți despre tine. Ești in plină criză de identitate.

Tânăra 1– Auzi, dar știam că tu ești la Chimie, nu la Psihologie. De unde scoți diagnosticele astea? Nu știu cum poți trăi tu așa: nu te machezi, nu mergi la coafor, nu te îmbraci la modă, nu faci gimnastică ritmică sau jogging”¦ Ce cred colegii tăi despre tine?

Mirela– Pentru mine nu contează prea mult ce spun ceilalți. Eu mi-am găsit identitatea mea și nimic nu mi-o mai poate lua. Uite, dacă vrei, ia cutia și pelerina asta.

Tânăra 1– O pelerină? Știi tu vreo magie de înfrumusețare, sau ceva?

Mirela- Nu este ceva magic, doar că undeva vei întâlni pe cineva pentru care suntem valoroși și prețioși. El nu privește la exteriorul omului și nici nu ne dezonorează pentru defectele, imperfecțiunile noastre. De Crăciun Isus S-a născut ca prunc și a venit să-și dea viața pentru noi.

Tânăra 1– Nu pot să cred, așa fără să mă cunoască? Așa imperfectă, cu coșuri și cu restanțe cum sunt eu?

Mirela: Da, ești iubită și apreciată. El îți poate da valoare, pace, încredere în tine. Pune în cutia asta toate nemulțumirile și temerile tale privind persoana ta și mergi să-L cauți. Te așteaptă.
Fetele ies.

SCENA 3

Tânăr 2 : (intră cu un teanc de cărți și reviste în mână; se așează jos și începe să le răsfoiască) Spuneți-mi ce este fericirea? Pentru ce trăim? Am terminat Shakespeare, Petre țuțea, Freud. Ia să văd ce spun acum poeții:

“Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Și-un înțelept strigat-a: “A fericirii parte,
Aceasta este: – o fată ca luna argintie
Și-o noapte care ține un an cât o vecie”- Ce romantic este Omar Khayyam! Exotic”¦
Oh, fetele”¦ De ce oare relațiile cu ele nu mi-au adus decât bucurii trecătoare și”¦ că nu mă aude nimeni”¦ o frumusețe de boală genitală? Iată ce mai zice poetul:

“Dacă ești beat, fii fericit și dacă
Iubita te alinta, fii iarăși fericit.
Iar când visezi că nu ești, zâmbește mulțumit,
Căci moartea e neantul pe veșnicia-ntreagă”.

Aoleu, lugubru. Iarăși o să cad în depresie. Dar să mai caut în alte cârti. Poate găsesc o teorie mai optimistă: “Prietenia ne face mai fericiți, alungă nefericirea, dublându-ne bucuria și împărțind necazul”- Joseph Addison – asta chiar mi-a plăcut. Îmi place să petrec timp cu prietenii. Chiar astă seara o să dau un chef la mine acasă sa fim mulți. Îi sun chiar acum. (scoate o agendă și un telefon mobil) Ia să vedem ““ Marius – a! Am uitat că l-au luat in armată; la fel și pe Mihai ““ ce să le fac dacă au terminat anul 4 cu brio. Eu îl repet de 3 ani și încă nu mă grăbesc. Geanina și Luminița- fete faine – păcat că s-au cuplat cu tipii de la Litere și nu mai vin in grupul nostru. Pe cine altcineva să chem: am găsit – Eugen, dar nu, e sâmbătă si sâmbăta merge la meci cu Știrbu’. Sunt steliști. Elena s-a măritat, Cornelia învață pentru restanță, Sergiu Șmecheru’ are piciorul în ghips de la încăierarea de pe faleză iar cu Gina n-am dat-o la pace. Nu pot să cred că nu mi-a mai rămas nimeni pe list㔦 Ce prietenie? Ce fericire? Și când nu sunt ei cu mine, ce mă fac?
Poate că mai e vreo teorie mai realist㔦 (se uită iar prin cărți)

Mirela: Teorii o să găsești multe, dar asta nu e decât pierdere de vreme. Banii, dragostea, prietenii, drogurile, realizarea profesională, sexul, sunt numai câteva dintre ele. Le citeam și eu mai demult și mă aruncau mai mult in confuzie decât sa mă ajute.

Tânăr 2– Ce tot spui tu acolo? Poate nu știi că sunt cel mai împătimit iubitor de filosofie din anul 4. Am biblioteci întregi acasă.

Mirela– La ce bun, când nu ai reușit să răspunzi la întrebări simple ca acestea: De ce trăiesc? Ce mă poate face fericit?

Tânăr 2– Auzi la ea, întrebări simple. Sunt filosofi și poeți care au petrecut o viață încercând să răspundă la ele. Și vine ea să-mi spună că a aflat toate răspunsurile.

Mirela – Eu nu am afirmat asta. Dar cunosc pe cineva care are toate răspunsurile pentru că este numit ADEVĂRUL și ATOATEȘTIUTORUL. Peste puțin timp se va sărbători nașterea Lui. Decât să-ți risipești viața citind aberațiile altora, mai bine mergi să-L cauți și nu vei regreta. (Îi dă și lui o cutie și o pelerină). Pune aici întrebările și frământările tale și mergi la El.
Ies unul în stânga, celălalt în dreapta.

SCENA 4

Tânăra 2– (are în mână niște rețete, acte medicale). Cine a lăsat bolile și tot răul pe pământ? Oh, nu mai pot. Am crezut că, prin operație, medicii au extirpat orice urmă de cancer. Dar a revenit! Nu pot să cred că a revenit. (plânge)
Mirela – De ce plângi, Iuliana?
Tânăra 2– Uite-te la mine, este a treia oară când îmi revine cancerul și medicii nu-mi mai dau șanse de vindecare. (Plânge pe umărul ei) Am crezut că a trecut. A fost coșmarul copilăriei mele, locul unde au mers toate economiile familiei. Tu n-ai cum să înțelegi: analize, internări, tratamente dureroase, chimioterapie, căderea parului. La liceu, când erau 4 ani de când analizele îmi ieșeau normale, mi-a mai apărut o tumoare. Alte lupte, alt chin și speranțe deșarte. Mama s-a îmbolnăvit de nervi, tata și-a găsit altă femeie și s-a mutat. Ca acum să aflu că toate au fost în zadar și că boala a revenit în forță pe zone extinse, imposibil de operat sau controlat. Gândește-te, am 20 de ani, ar trebui să am toată viața înainte. De ce mi se întâmplă toate acestea? De ce mă pedepsește Dumnezeu?

Mirela: Îmi pare râu, nu am un răspuns care să te aline. Este o dramă și aș greși dacă aș spune că o înțeleg, sau că vorbele mele pot avea vreun impact. Știu însă că Dumnezeu nu este crud sau neiertător. Un verset din Biblie, cartea din care îmi place să citesc, spune că Isus a fost străpuns pentru păcatele noastre și că prin rănile Lui suntem tămăduiți. Am văzut la noi la biserică mulți oameni disperați, cu boli fără speranță, care s-au rugat și s-au vindecat. Nu pot decât sa-ți dau cutia și pelerina aceasta acum când se apropie Crăciunul. Du-I lui Isus durerea, boala, furia ta și nu pot decât să mă rog și să sper că pacea și vindecarea Lui vor veni peste tine ca această mantie.

O ajută să și-o pună pe umeri, o îmbrățișează și ies.

SCENA 5

Tânăra 3– (intră scriind o scrisoare. Arată neîngrijit, disperată. Mimează scrisul și citeștecu voce tare) Dragă mamă,
Îți scriu acum în ultima zi a vieții mele ca să îmi iau rămas bun. Îmi pare rău că nu am fost fiica pe care ți-ai dorit-o. Am mers din greșeală in greșeală și acum am ajuns într-o situație fără ieșire. Știi că aveam doar 15 ani când am început-o cu discoteca și băieții. Am fost crescută independentă și apoi niște întâlniri și seri cu muzică nu mi se păreau o greșeală așa mare. La scoală nu am avut chemare. Ce rost avea? Pe la 17 ani știam deja că prostituția este cea mai bănoasă meserie. Totul ar fi mers bine dacă nu-l întâlneam pe Ovidiu. El m-a inițiat în tainele furatului și tot el mi-a pus prima dată droguri în mână. La început am fost doar curioasă, doar toți de la DiscoDJ luau iarbă. Îmi pare rău că ai trecut prin toată rușinea aceea când te chemau pe la politie și pe la tribunal. Îmi era milă de tine dar nu mai aveam ce face – eram dependentă și aveam datorii. M-ar fi omorât daca ieșeam din afacere. Tu și tata nu ați observat, dar să știți că eu am luat lanțul de aur și verigheta din cutia de bijuterii lăsată de bunica. Le-am dat pe două doze. Erau o amintire frumoasă și știu că tu, mamă, voiai să mi le dai la nuntă. Dar am înțeles că nici căsătoria nu-i de mine; ce mamă ar fi avut copiii mei?
Să nu crezi ca nu mi-am dat seama cât de mult greșeam. Am și eu o conștiință pe undeva. Nu-mi explic, pur și simplu nu am putut să mă schimb. Mă uit la fetele de vârsta mea și nu-mi vine să cred unde am ajuns eu. Am dat vina pe noroc, pe soartă, dar nici eu nu mai știu ce este. Nu are rost să mai cheltuiți pe doctori și pe medicamente cu mine. Nu sunt nebună, dar drogurile îmi conduc acum viața. Nu mai e nici o speranță. Sunt obosită și deprimată. Nu-mi mai place nimic, viața mea nu mai are rost. V-am făcut destul rău vouă, rudelor și prietenilor mei adevărați.
Nu îndrăznesc să vă rog să mă iertați, pentru că ce am făcut nu merită iertare. Nu-mi rămâne decât sa-mi iau viața ca să scăpați de o pacoste, de o epavă. (plângând) Rămâneți cu bine, cu drag Angela. (așează scrisoarea undeva in fața scenei, rezemată de ceva) Sper s-o găsiți aici după ce eu”¦
Scoate plângând un cuțit, dar când vrea să se sinucidă, intră Mirela.

Mirela: Stai! Nu face asta! În numele lui Isus, oprește-te!

Tânăra 3– Scutește-mă puștoaico cu predici religioase în momentul acesta. E viața mea și fac ce vreau cu ea. Oricum, ce Dumnezeu e acela să mă mai ierte pentru tot ce am făcut. Vezi-ți de biserica ta, sfânto.

Mirela: Greșești, nici eu n-am fost perfectă. Te cunosc de la Liceul Eminescu, veneai cu Ovidiu, distribuitorul nostru.

Tânăra 3 – (lăsând mai jos cuțitul) Ia stai, de unde-l știi tu pe Ovidiu? Și ce-i povestea asta cu “distribuitorul nostru”?

Mirela – ți-am spus că n-am fost perfectă. În liceu am luat și eu iarbă , de câteva ori Extasy, când nu aveam bani pastile amestecate cu alcool. Îl știu și pe Ovidiu, și pe Grasu’ și pe cel poreclit John Ciuntu’.

Tânăra 3 ““ Cum? Imposibil? Și ești acum studentă? Ce minune s-a făcut cu tine? Deviza grupului nostru era: Toata lumea papă, nimenea nu scăpa. Tu cum ai scăpat?

Mirela – Am crezut în Cel care poate face minuni, în Cel care poate ierta și reabilita fizic și sufletește orice om.

Tânăra 3 – Prostii! Tu n-ai ajuns atât de jos ca mine. Am ajuns să-mi fie și mie scârbă de faptele mele. N-am călcat in viața mea într-o biserică. Cum crezi că m-ar primi Dumnezeu la El?

Mirela– Când Isus a venit în lume, au mers la El femei și bărbați care aveau sufletele putrede de păcate: desfrânate, vameși care au înșelat, tâlhari jefuitori și ucigași, farisei cu inimi necurate. Toți au fost iertați și primiți de El. Știu că-ți pare rău pentru greșelile tale, dar sinuciderea nu este o soluție. Te va arunca într-o veșnicie de remușcări și groază. Pe când poți să-I ceri lui Isus iertare și să fii salvată.

Tânăra 3 – (pune jos cuțitul și întreabă timidă) Chiar e posibil așa ceva?

Mirela: Fără îndoială; eu și alți tineri ca și mine care au mers cu păcatele și neputința lor la Hristos, suntem o dovadă vie a dragostei și milei Lui nemărginite. Am crezut doar și am luat decizia să nu mai fac și viata mea s-a schimbat definitiv. Și tu poți să sărbătorești anul acesta un Crăciun special. Mergi la ieslea Lui cu disperarea, deprimarea, dependența, păcatele tale. El este singura ta soluție. (îi pune și ei un cadou în mână și o mantie și ies din scenă)

ACTUL II

Personaje: aceleași în afară de Mirela
Decor – lumina este stinsa total pe scenă. Undeva în mijloc se așează o iesle cu o păpușă bebeluș. Deasupra ieslei se află o stea luminoasă, stinsă la început.

Întuneric total. Se aude melodia “Trei crai de la răsărit”. Din stânga și din dreapta intră tinerii cu pelerine și în mână cu cutiile de cadouri. Sunt deschise și au înăuntru lumânări aprinse. Se vede numai lumina lumânărilor, o strofă sau două din cântec. Ei merg dintr-o parte în alta a scenei. Deodată se aprinde steaua. Tinerii arata spre ea și se îndreaptă spre iesle. Când ajung, se aprinde lumina și ei îngenunchează pe rând și pun lângă iesle cutiile lor.

– Predica – se explică semnificația Crăciunului: Hristos este soluția trimisa de Dumnezeu pentru toți, pentru împăcarea oamenilor cu El. Magii ““ căutare – și noi trebuie să-L căutam. Ca daruri să-I ducem Lui neliniștile, problemele, tristețile, bolile, păcatele și să avem un Crăciun special care să fie o nouă naștere și pentru noi, un nou început.
– Li se dau tinerilor bucățele de hârtie și, în timp ce echipa de închinare cântă, sunt rugați să scrie pe ele ceea ce vor ei să ducă la picioarele lui Isus. Pe acestea pot să le ducă personal la iesle sau să le pună în niște cutii de cadouri care vor fi pe intervale și vor fi duse apoi.
– Încheiere – ceai și biscuiți.