Iacov 5:17-18
Făcând referire la proorocul Ilie, Iacov, fratele Domnului, arată că acesta era “un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi!”. Această afirmație “un om ca și noi” “homoiopathes” , mai apare menționatădoar o singură dată în Sfânta Scriptură, atunci cândPavel și Barnaba au vindecat un olog în Listra. După această minune cei din Listra au crezut că zeii s-au coborât pe pământ în chip omenesc. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel îl numeau Mercur, fiindcă mânuia cuvântul. Pentru a împiedica această erezie și a opri jertfele care erau pregătite pentru ei, Pavel și Barnaba și-au rupt hainele și stând în mijlocul mulțimii au strigat:
“Oamenilor de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi..!” (Fapte.14:8-15).
Prin faptul că Iacov arată că Ilie a fost un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi, înțelegem că Ilie a avut o natură umană. De fapt, Iacov, îl numește “om“, arătând prin acest apelativ că Ilie a fost ca și noi, în carne și oase, limitat de timp și spațiu. Ilie era originar din Galaad și a trăitpe vremea lui Ahab, împăratul lui Israel. El a parcurs ca și noi, aceleași etape ale vieții: s-a născut, a crescut și a slujit, împlinindu-și misiunea încredințată de Dumnezeu. (1Împ.17:1-19:21).
Apoi, Ilie a fost asemenea nouă și prin faptul că a avut aceleași slăbiciuni ca și noi. A flămânzit, fiind hrănit de corbi la pârâul Cherit (1Împ.17:2-7) și de văduva din Sarepta Sidonului (1Împ.17:8-16), s-a temut și a fugit, atunci când Izabela l-a amenințat (1Împ.19:1-3) și a fost descurajat (1Împ.19:3) și a gustat din amărăciunea singurătății și din agonia morții (1Împ.19:13-4,14).
Ilie a fost însă asemenea nouă și prin faptul că a avut aceleași încercări ca și noi. A fost neînțeles de cei din neamul său, care nu mai știau cine este Dumnezeul pe care să-l urmeze (1Împ.18:21), a fost pus la îndoială de proorocul Obadia, care n-a avut curajul să meargă la împăratul Ahab, ca să-l anunțe că a venit Ilie (1Împ.18:3-14), a fost acuzat și căutat de către împăratul Ahab, care îl credea vinovat pentru toate relele din Israel (1Împ.18:17) și amenințat de Izabela, care i-a hotărât moartea, spunând: “Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine la ceasul acesta, nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia din ei”(1Împ.19:2).
Știind că Ilie, a fost un om ca și noi și cu multe slăbiciuni și multe încercări, asemenea nouă, s-ar putea să ajungem să-l compătimim și să-i plângem de milă. Dar, uitându-ne la slujirea pe care a împlinit-o, descoperim că prin ajutorul lui Dumnezeu, el a făcut lucruri mari: a închis cerul ca să nu plouă timp de trei ani și jumătate și apoi a deschis cerul ca să dea ploaie după cuvântul său (1Împ.17:1;18:41-46;Iacov.5:17-18), a coborât foc din cer care a mistuit jertfa pregătită pe Carmel, confirmând că Domnul este adevăratul Dumnezeu (1Împ.18:30-38), a înmulțit făina și undelemnul pentru văduva din Sarepta Sidonului (1Împ.17:8-16) și a înviat pe fiul aceleiași văduve (1Împ.17:17-24).
Și mai mult decât atât: a fost înălțat la cer într-un car de foc (2Împ.2:1-14), a apărut pe muntele schimbării la față ca reprezentant al proorocilor, într-o companie selectă, (Mat.17:1-13), a anticipat lucrarea lui Ioan Botezătorul (Mica 4:5-6;Mat.17:10-13) și a fost așteptat ca un ajutor pentru Domnul Isus. Când Domnul Isus a strigat “Eli, Eli, Lama Sabactani? , cei ce erau lângă cruce, au crezut că Domnul Isus îl strigă pe Ilie. (Mat.27:46-47).
ținând cont de aceste lucrări înfăptuite de Ilie, este firesc să ne întrebăm: cum de a fost posibil ca un om obișnuit să facă lucrări neobișnuite? Și, cum de a ajuns Ilie, un om ca și noi, să facă lucrări pe care astăzi, oamenii de rând nu le pot face?
Studiind Cuvântul lui Dumnezeu descoperim că Ilie a făcut aceste lucrări mari, prin puterea lui Dumnezeu. Fără ajutorul lui Dumnezeu, el n-ar fi putut face nimic. Dar Dumnezeu a lucrat și l-a folosit, pentru că:
 1. Ilie a fost un om al rugăciunii.
Iacov, fratele Domnului, subliniază acest fapt, spunând că deși Ilie a fost un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi, el s-a rugat! (Iacov. 5:17). De aceea putem spune că unul dintre secretele slujirii lui Ilie a fost rugăciunea. El s-a rugat când l-a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului (1Împ.17:20-22), pe muntele Carmel când a cerut să se coboare foc din cer (1Împ.18:36-38) și când a cerut ca Dumnezeu să trimită din nou ploaia peste pământ (1Împ.18:41-46).
Însă, rugăciunea lui nu a fost ceremonială ci, una specifică (s-a rugat pentru probleme concrete), statornică (s-a rugat ca Dumnezeu să închidă cerul și a rămas lângă acesta cerere trei ani și jumătate) și stăruitoare (pentru ca Dumnezeu să trimită ploaia, el s-a rugat de șapte ori) (1Împ.18:41-46).
 2. Ilie a fost un om al credinței
Urmărind viața lui Ilie, observăm că el a fost și un om al credinței. Încrederea lui în Dumnezeu a fost deplină, confirmată de faptul că a spus lui Ahab că: “în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu” (1Împ.17:1/b). Cuvântul lui, exprima de fapt voia și acțiunealui Dumnezeu. Apoi, pe muntele Carmel, el a fost atât de sigur că Dumnezeu va răspunde la rugăciunea lui, coborând foc din cer, încât i-a pus pe cei prezenți să aruncede trei ori apă peste jertfă și altar, ca să înlăture orice fel de suspiciune (1Împ.18:30-35).
Deși a trecut printr-un moment de descurajare, atunci cânda dorit să moară în pustiu, el a fost întărit în credință, prin experiențele trăite cu Dumnezeu. Astfel, i s-a arătat îngerul Domnului care i-a adus de mâncare și i-a spus ce trebuie să facă (1Împ.19:5-8), și Dumnezeu I s-a descoperit în cea mai înălțătoare experiență, când I s-a arătat la gura peșterii și I-a vorbit în mod personal (1Împ.19:9-18)
3. Ilie a fost un om al acțiunii
Într-o vreme în care cei din Israel tremurau de frica lui Ahab și au ajuns în idolatrie și rătăcire spirituală, conduși de proorocii lui Baal, Ilie nu s-a ascuns și nici nu s-a conformat celor majoritari. El nu numai că a stat deoparte, ci, a pășit în față și a acționat plin deîndrăzneală și curaj. Astfel: a condamnat păcatul lui Ahab și-al Izabelei (1Împ.16:29-34; 18:16-18;21:17-26), i-a certat pe cei din Israel pentru rătăcirea lor spirituală (1Împ.18:19-21), a confruntat pe proorocii lui Baal (1Împ.18:22-40) și i-a corectat pe cei din Israel, întorcându-i de la idolatrie la o închinare adevărată (1Împ.18:39).
4. Ilie a fost un om al ascultării
Ilie este un om obișnuit care a făcut lucruri neobișnuite, fiindcă a umblat în ascultare de Dumnezeu. Astfel, el a ascultat pe Dumnezeu și a mers la pârâul Cherit, pentru ca acolosă fie hrănit de corbi (1 Împ.17:2-7), iar când pârâul a secat, a ascultat și a mers trimis de Domnul în Sarepta Sidonului, ca să fie hrănit de o văduvă (1Împ.17:8-16).
Ascultând de Cuvântul Domnului a mers să-l întâmpine pe Ahab și să-i facă cunoscut pedeapsa hotărâtă de Dumnezeu (1Împ.18:15;21:17-26) și în ascultare de Dumnezeu a mers până la Damasc, unde a uns pe Hazael împărat al Siriei (1Împ.19:15). Revenind în Israel, el, l-a uns pe Iehu ca împărat a lui Israel și pe Elisei, ca prooroc în locul său (1Împ.19:16).
Luând în considerare aceste mărturii ale Cuvântului lui Dumnezeu, putem spune că ascultarea lui Ilie a fost întocmai și până la moarte. Într-un singur moment al vieții, el n-a întrebat pe Dumnezeu și a hotărât să fugă de Izabela, ca să-și găsească moartea în mijlocul pustiului. Dumnezeu a știut însă unde îl poate găsi și l-a îndrumat pe drumul cel bun, pentru ca sfârșitul lui să nu fie în obscuritate, ci în măreție, fiindînălțat la cer într-un car de foc.
Dacă te numeri printre oamenii obișnuiți care au parte de aceeași natură, aceleași slăbiciuni și aceleași încercări ca Ilie, aș dori să-ți spun că ești persoana potrivită prin care Dumnezeu poate să facă lucruri mari. Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc al vieții tale și fii un om al rugăciunii, al credinței, al acțiunii și al ascultării, și vei ajunge un Ilie al zilelor noastre.
Pastor Dan Boingeanu
