““ Apoc.21:1-8 (Mat.25:46)
“Noi credem și mărturisim că după judecată, potrivit Noului Testament, cei mântuiți vor moșteni viața de veci în fericirea cerească, iar cei nemântuiți vor fi lepădați de la fața lui Dumnezeu în chinul veșnic, spre pedeapsa veșnică. În aceste stări va fi ființa întreagă; și trupul înviat, schimbat în nemurire, și sufletul.” (Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist)
I. Veșnicia celor nemântuiți: iadul
a. Definiție. Iadul este locul de pedeapsă eternă, conștientă pentru cei păcătoși.
b. Baze biblice. Paralela dintre “viața veșnică” și “pedeapsa veșnică” în Mt. 25:30, 41, 46 arată că ambele stări vor fi conștiente și fără sfârșit. Aceeași idee reiese și din expresiile “foc care nu se stinge” (Mc. 9:43) și “unde viermele nu moare si focul nu se stinge” (Mc. 9:48), cât și din pilda cu bogatul si Lazăr (Lc. 16:22-28) și din Apoc. 14: 11; 19:3; 20:10.
c. Obiecții față de învățătura biblică despre iad. Există obiecția că ideea pedepsei veșnice este incompatibilă cu caracterul iubitor al lui Dumnezeu. Astfel, mulți susțin “anihilaționismul”, o învățătură care spune că după ce păcătoșii vor suferi pentru o vreme pedeapsa mâniei lui Dumnezeu, El îi va “anihila”, ca să nu mai existe, așa încât pedeapsa va fi “conștientă”, dar nu va fi “eternă”. O învățătură asemănătoare este și cea cunoscută ca “nemurire condiționată”, conform căreia existența veșnică este doar pentru cei care dobândesc viața veșnică prin Hristos, ceilalți oameni încetând să mai existe după moarte. Ca răspuns la aceste interpretări, trebuie subliniat mai întâi faptul că ele se fundamentează în principal pe idei filosofice și nu pe învățătura Sfintei Scripturi.În al doilea rând, putem spune că dacă n-ar exista pentru necredincioși o altă pedeapsă decât anihilarea, oameni ca Hitler sau Stalin n-ar avea la ce rău să se mai aștepte, și astfel în univers n-ar mai exista o dreptate ultimă.
I. Veșnicia celor mântuiți: cerul
a. Noi vom trăi veșnic cu Dumnezeu în ceruri noi și pe un pământ nou(Isa. 65:17; 2 Pet. 3:13; Apoc. 21:1). Cerul și pământul vor fi reunite în această nouă creație și acolo vom trăi în prezența lui Dumnezeu
b. Cerul este un loc real, nu doar o stare a minții. Noul Testament susține ideea existenței unui loc pentru cer(loan 14:2-3; Fapte 7:55-56). Localizarea luinu poate fi însă definită în coordonatele spațiului cunoscut de noi, iar existența lui nu poate fi acum percepută de simțurile noastre naturale..
c. Creația fizică va fi reînnoită (Rom. 8:19-29; Apoc. 21:5). Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu va anihila complet creația Sa originală (dând astfel diavolului ultimul cuvânt asupra creației care la început a fost “foarte bună” – Gen. 1:31) ci că o va reînnoi în mod radical.
d. Trupurile noastre înviate vor fi parte din creația reînnoită.La fel ca întreaga creație reînnoită, trupul înviat al credinciosului este același ca și cel dinaintea morții, dar cu caracteristici profund transformate.
Întrebări aplicative
1. La cine se referă cuvântul “mireasă” din Apoc. 21:2 și ce sugerează el?
2. Cum trebui să fie preocuparea noastră pentru mântuirea oamenilor, înțelegând contrastul dintre veșnicia celor mântuiți și veșnicia celor nemântuiți?
3. În ce privințe ar trebui să se schimbe modul nostru de viață, așa încât să ne strângem comori pentru cer decât pentru lumea prezentă și vremelnică (Mt. 6:19-21; 2 Pet. 3:11-13)?
4. Ce alte aplicații practice pot decurge din lecție?
