““ Apoc.20:1-15 (20:2)
Deși există o diversitate de opinii în aspectele escatologice secundare (mileniu, necazul cel mare, răpire, etc), nu trebuie să se piardă din vedere consensul cu privire la aspectele escatologice principale: reîntoarcerea lui Hristos, învierea trupului și judecata finală. Când discutăm despre aspectele escatologice secundare, ele trebuie să își găsească locul pe lângă aceste aspecte mult mai importante.
1.Concepții majore privitoare la mileniu – (o mie de ani, de la latinescul milenium).
1.1.Amilenismul – potrivit concepției amileniste nu va exista nici un mileniu, nici o domnie pământească a lui Hristos. Pasajul din Apoc. 20:1-10 descrie veacul prezent al Bisericii, prin urmare mileniul descris în Apocalipsa se desfășoară în prezent. Expresia “o mie de ani” este o figură de stil și se referă la o perioadă de timp mai îndelungată, în care sunt realizate scopurile lui Dumnezeu (Matei 12:29, 28:18; 2 Cor.5:10).
1.2.Postmilenismul – potrivit concepției postmileniste, Hristos se va întoarce după mileniu. Postmilenismul se sprijină pe credința că predicarea Evangheliei va avea un asemenea succes încât lumea va fi convertită. Ca rezultat, vor exista influențe creștine semnificative asupra societății și treptat, pe pământ, se va instaura un veac milenial de pace și prosperitate. Mileniul va fi o perioadă lungă de timp, iar la sfârșitul acestei perioade, Hristos se va întoarce, va fi judecata, va fi un cer nou și un pământ nou și apoi vom intra în starea eternă.(Matei 28:18-20, 16:18, 24:14; Isaia 11:9; Zah.9:10)
1.3.Premilenismul – potrivit concepției premileniste istorice, Hristos se va întoarce înainte de mileniu. Premilenismul susține domnia pământească a lui Hristos și prezența Lui în mod fizic în această perioadă de aprox. o mie de ani. Veacul actual al Bisericii va continua până când necazul și suferința se vor instaura pe pământ. În urma necazului cel mare de la sfârșitul veacului Bisericii, Hristos se va întoarce pe pământ să-și stabilească Împărăția de o mie de ani. Există și o altă concepție premilenistă, răspândită în cercurile evanghelice conservatoare, numită premilenismul dispensațional, care susține că întoarcerea lui Hristos nu va fi doar înainte de mileniu, ci și înainte de necazul cel mare. (Isaia 2:2-5, Zah.14:9,16; Matei 19:28; Fapte 1:6; 1Tes.4:13;1Cor.15:23-25)
2.Concepții majore privitoare la necazul cel mare și răpire
2.1. Pretribulaționismul – Hristos va lua la Sine Biserica înainte de necazul cel mare. Biserica va fi absentă în timpul necazului, iar aleșii despre care vorbește Domnul Isus în Matei 24 sunt credincioși evrei. (1 Tes.1:10, 5:9, Apoc.3:10, Matei 24:36-51, 25:13)
2.2. Postribulaționismul – Hristos va veni după Biserică doar la sfârșitul necazului cel mare. Biserica va fi prezentă în timpul necazului și va trece prin experiența lui. Aleșii din Matei 24 sunt credincioșii din Biserică. Domnul va proteja Biserica în timpul necazului, dar nu o va scuti de el. (Ioan 16:33,17:15; Matei 24:9,21,29; Apoc.7:14)
3.Concluzii:
3.1. Toate cele trei poziții cu privire la mileniu au fost și continuă să fie, în practică, atât un stimul pentru credința Bisericii, cât și un obstacol în calea creșterii ei.
3.2. Aceste învățături trebuie păstrate într-o perspectivă corectă, fără să uităm că esența speranței creștine este Hristos și arătarea Sa glorioasă.
3.3. Diferențele de opinie despre mileniu nu ar trebui niciodată să fie lăsate să-i separe pe cei ce sunt uniți în așteptarea lor după Hristos și în dragostea lor față de El.
Întrebări aplicative:
1. Care punct de vedere despre mileniu sau necazul cel mare vi se pare cel mai consecvent cu învățătura Scripturii?
2. Ce implicații au aceste concepții pentru: viața Bisericii, maturizarea credincioșilor, evanghelizare, preocuparea creștina pentru problemele sociale?
