08. Decembrie - Starea intermediară –
( Thursday, 21 November, 2013 )

Luc.16:19-31; Apoc.6:9-10 (1Tes.4:13)

Starea intermediară este starea sufletului între moarte şi judecată. Pe baza Sfintei Scripturi, noi credem şi mărturisim că la moartea fizică, trupul material este coborât în mormânt, iar sufletul nu moare, nici nu adoarme, ci se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat; în această stare, sufletele sunt conştiente, se recunosc, îşi păstrează identitatea, se închină lui Dumnezeu (2Cor.5:8, Filip.1:23, Evrei 12:22-23).

Unde merg sufletele după moarte?

1. Cei mântuiţi ajung în lumină şi glorie, văd faţa lui Hristos şi aşteaptă răscumpărarea trupurilor lor.

“Sânul lui Avraam”, locul în care a fost dus Lazăr, este locul de odihnă al credincioşilor, raiul în care sfinţii se odihnesc şi sunt mângâiaţi (Luca 16:25). După înălţarea lui Hristos la cer, se face referire la rai ca fiind locul în care stau Hristos şi sfinţii (2Cor.12:4, Apoc.6:9-11).

2. Cei nemântuiţi vor ajunge, după moarte, într-un loc de chin, lipsit de prezenţa lui Dumnezeu. Termenul ebraic pentru locuinţa morţilor este “şeol”, tradus în Septuaginta prin “hades”. În Noul Testament, termenul “hades” apare pentru a descrie locul în care stau cei nemântuiţi, în aşteptarea judecăţii şi pedepsei finale (Luca 16:23, 2Petru 2:9).

Se mai poate face ceva pentru cei care au murit?

-În momentul morţii, sufletele celor credincioşi intră imediat în prezenţa lui Dumnezeu (Fapte 7:56-60 - moartea lui Ştefan, Luca 23:43 - moartea tâlharului răstignit lângă Domnul Isus, 2Cor.5:8 şi Fil.1:23 - apostolul Pavel ştie că la moarte ajunge acasă la Domnul). Sufletele celor necredincioşi intră imediat în pedeapsa veşnică (Luca 16:22-23) şi aşteaptă învierea trupurilor pentru judecata finală (2Petru 2:9).
-Avraam îi spune bogatului că între cele două locaşuri este “o prăpastie mare” şi că nu se poate trece dintr-un loc în altul.

-Judecata finală se va face ţinând cont de ceea ce s-a întâmplat în timpul vieţii unei persoane, nu după moarte ( Matei 25:31-46, Rom.2:5-10, 2Cor.5:10).

Concluzie: rugăciunea sau slujbele pentru morţi nu folosesc la nimic şi nu sunt biblice!

Doctrine nebiblice

- Doctrina purgatoriului
ca un loc intermediar, în care sufletele stau după moarte până se purifică suficient pentru a ajunge în cer. Biblia nu menţionează nicăieri un astfel de loc, dimpotrivă, arată clar că soarta omului se decide în timpul vieţii, iar la moarte sufletele merg fie în iad, fie în rai. Starea intermediară se referă la aşteptarea învierii trupurilor pentru a se uni din nou cu sufletele, nu la aşteptarea unei decizii cu privire la locul unde vom petrece veşnicia.

- Doctrina adormirii sufletului
(inconştienţei) susţine că la moartea fizică, credincioşii intră în stare de inconştienţă, din care îşi vor reveni la venirea lui Hristos, când vor învia. Biblia foloseşte uneori, metaforic, termenul “a adormi” în loc de “a muri”, dar nu se referă la somnul sufletului, ci la “somnul” trupului în aşteptarea învierii, când va fi restaurat şi unit cu sufletul. Vezi.1Cor.15:53, 2Cor.5:8, Fil.1:23 – când părăsim trupul, suntem acasă cu Domnul.

- Doctrina anihilării susţine că cei răi vor înceta să mai existe, negând astfel pedeapsa veşnică. Biblia, dimpotrivă, ne spune că există o răsplătire veşnică şi o pedeapsă veşnică (Matei 25:46, 2Tes.1:6-10, Apoc.20:13).

Aşteptarea Judecăţii de apoi

Imediat după moarte, credincioşii intră într-o stare de părtăşie conştientă cu Dumnezeu, iar necredincioşii intră în starea de pedeapsă veşnică. Totuşi, doar în ziua judecăţii, trupurile înviate şi reunite cu sufletele lor vor sta înaintea tronului lui Dumnezeu, pentru a fi pronunţată asupra lor judecata finală: Fapte 24:15, Ioan 5:28-29, Matei 25:31-46, Apoc.20:12.

Întrebări exegetice

1. Relatarea Domnului Isus nu este o ficțiune ci un eveniment istoric ce conţine nume, locuri, fapte (Luca 16:19-21)

2. Observaţi cum descrie Mântuitorul experienţa morţii: moartea nu este un punct terminus în existenţa noastră umană ci doar o etapă, între altele (Luca 16:22).

3. Ce simţuri sunt active în viaţa după moarte? (Luca 16:23-24)

4. Ce trebuia să-şi amintească bogatul în Locuinţa morţilor? (Luca 16:25)

5. Cât de categorică şi definitivă este separaţia dintre Lazăr şi bogat în Locuinţa morţilor (Luca 16:27).

6. Ce face bogatul în Locuinţa morţilor? Ce ar fi fost dacă ar fi făcut aceleaşi lucruri în timpul vieţii sale de pe pământ? (Luca 16:27-28).

7. Care este autoritatea absolută în materie de credinţă? („Moise şi proorocii” – o expresie ce se referă la Sfânta Scriptură) (Luca 16:29-31).


Întrebări aplicative

1. Cum ar trebui să se raporteze creştinii la moartea celor dragi ai lor?
2. În ce fel ar trebui să influenţeze învăţătura creştină gândurile noastre cu privire la moarte?
3. Ce responsabilităţi avem faţă de cei nemântuiţi, în timpul vieţii lor?






Alte articole asemanatoare:

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro