Fapte.5:1-11
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin sindrom, înțelegem totalitatea simptomelor caracteristice unei boli, sau totalitatea semnelor și manifestărilor care însoțesc o anumită afecțiune.
Astfel, putem menționa sindromul Down, care definește o stare retardă, identificând o persoană a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora. Persoana afectată de acest sindrom, prezintă deficiențe fizice, de învățare, de percepțieși de adaptare la mediul înconjurător.
La fel de cunoscut este și sindromul ATCP (Angered Temper with Choleric Progression), care definește un ansamblu de tulburări de comportament, privind neadaptarea familială și socială, manifestată prin: agresivitate, violență și nervozitate pe de o parte, sau de frică, timiditate și de rușine, la cealaltă extremă.
Mult mai grav este însă sindromul Dravet, care identifică o formă rară și foarte gravă de epilepsie, pentru care nu există, în prezent, nici o modalitate de vindecare.
Dacă aceste trei sindromuri fac referire în principal la afecțiuni fizice și psihice, în acest mesaj voi aduce în atenție sindromul “Anania și Safira”, care identifică simptomele uneiboli spirituale. Pentru a înțelege pericolul acestei boli, trebuie să luăm în considerare:
1. Descrierea sindromului “Anania și Safira”
Sindromul “Anania și Safira”, identifică o boală sprituală cauzată de un microb transmis de diavol. Diavolul a fost primul care s-a îmbolnăvit de mândrie, atunci când s-a privit pe el însuși și a constatat că este cea mai frumoasă ființă creată de către Dumnezeu, și și-a înălțat inima, dorind să fie cel puțin ca Dumnezeu. Acest fapt este confirmat de Cuvântul Scripturii care spune:
“Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: “Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de desăvârșire și plin de frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu și erai acoperit de tot felul de pietre scumpe: “¦ ; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de accea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.”
“Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!Tu ziceai în inima ta: “Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Ezec. 28:12-16; Isaia 14:12-14).
Cu acest microb al mândriei, diavolul i-a infectat pe Eva și pe Adam, cărora le-a spus că pot fi ca Dumnezeu (Gen.3:1-6), și prin ei i-a infectat pe toți oamenii (Rom.6:12-19).
În cazul lui Anania și Safira, microbul mândriei a fost semănat și a crescut, după ce aceștia au ajuns să-L cunoască pe Domnul Isus. Putem spune aceasta, deoarece îi găsim printre creștinii din biserica din Ierusalim.
În viața celor doi soți, acest microb al mândriei semănat de diavol (Fapte.5:3/a), a crescut și s-a manifestat prin (a) înșelăciune, (au ascuns o parte din prețul moșioarei ““Fapte.5:2), (b) prefăcătorie (au venit la întâlnirea bisericii ca și cum nu s-a întâmplat nimic ““Fapte 5:2,7),(c) minciună (au pretins că banii depuși la picioarele apostolilor sunt toți banii pe care i-au primit prin vânzarea moșioarei ““Fapte.5:2,8) și (d) conspirație (s-au învoit împreună la rău, hotărând să spună aeeași minciună ““Fapte.55:1-3,7-8).
Sindromul “Anania și Safira” arată că păcatul poate să se manifeste chiar și acolo unde te aștepți cel mai puțin, chiar în mijlocul celor credincioși, și se poate dezvolta foarte repede, trecând de la mândrie, la înșelăciune, prefăcătorie, minciună și ajungând la conspirație.
Dacă așa s-a întâmplat în mijlocul primilor creștini, oare nu se întâmplă aceleași lucruri și astăzi? Nu cumva sindromul “Anania și Safira”, astăzi identifică o stare de pandemie spirituală, care afectează nu numai societatea, ci, chiar și biserica?
Cunoscând pericolul mândriei, Domnul Isus a spus: “Cine se înalță, va fi smerit; și cine se smerește, va fi înălțat” (Mat.14:11), iar pentru a ne ajuta să biruim cursele diavolului, apostolul Petru ne atenționează: “Fiți treji și vegheați! Pentrucă potrivnicul vostru diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să inghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că frațiivoștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi” (1Pet.5:8-9).
2. Gravitatea sindromului “Anania și Safira”
Sindromul “Anania și Safira”, nu numai că identifică o boală spirituală care se răspândește foarte repede și se manifestă așa de variat, ci, identifică și o boală spirituală care este foarte periculoasă. Dacă diavolul încearcă să-i ascundă urmările, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că mândria semănată de diavol, (a) întunecă mintea.
În dorința de a fi pe primul loc și de a fi apreciați și aplaudați, cei doi soți, au acționat fără minte. Anania a ajuns primul la biserică și a adusbanii la picioarele apostolilor, iar, ca procesiunea aprecierii să se repete, aceștia au planificat ca Safira să vină la întâlnirea cu cei credincioși, după trei ore! (Fapte.5:2,7). Numai că socoteala de acasă făcută în fire și fără minte, nu se potrivește cu cea din biserică, făcută cu înțelepciunea dată de Duhul Sfânt (Fapte.5:3-4).
Și la multe întâlniri de astăzi, sunt unii credincioși, prinși de mândrie, care își trag mașinile chiar lângă treptele de la intrarea în biserică, să poată arăta astfel, ce mașină și-au cumpărat, sau, intră în biserică la mijlocul serviciului divin, pentru ca să fie văzuți și să-și poată etala înfățișarea și ținuta. Dacă aceștia procedează așa, fără un motiv concret, ci, motivați de mândrie, diavolulle-a orbit deja mintea, fiindcă ei nu-L mai onorează pe Dumnezeu, ci se înalță pe ei înșiși (Rom.1:18-23;2 Cor.4:3-4).
Apoi, păcatul mândriei și manifestările acestuia (b) întinează inima. Apostolul Petru l-a confruntat pe Anania întrebându-l: “Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima, ca să minți pe Duhul Sfânt”...și “Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni ci pe Dumnezeu” (Fapte.5:3-4).
Păcatul mândriei semănat de diavol, întinează inima și se manifestă și prin alte păcate, murdărind întrega ființă. Fiindcă Dumnezeu se uită la inimă (1Sam.16:7) și cunoaște ce este înăuntrul ei (Ier.17:9-10;Ps 139:1-24), ar trebui să ne rugăm asemenea lui David, zicând: “Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Ps.51:11).
Urmărind însă Cuvântul lui Dumnezeu care prezintă cazul lui Anania și Safira, descoperim că păcatul mândriei și manifestările acestuia (c) întristează pe Duhul Sfânt. Întreaga congregație din Ierusalim și-a întrerupt slujirile și a fost afectată de atitudinea lui Anania și Safira, iar mîndria și minciuna acestora, a întristat pe Duhul Sfânt.
Apostolul Petru a evidențiat, acest fapt, atunci când i-a arătat lui Anania gravitatea păcatului său, întrebându-L :“Anania, pentruce ți-a umplut Satana inima, ca să minți pe Duhul Sfânt?” Și apoi l-a mustrat spunându-i:“N-ai mințit pe oameni ci pe Dumnezeu” (Fapte.5:3/b,4c).
Dar, cel mai grav este faptul că mândria și manifestările ei (d) întrerup viața. Atât în cazul lui Anania, cât și cel al Safirei, Dumnezeu a intervenit imediat, și a aplicat o pedeapsă severă. Iar pedeapsa pentru păcat, este moartea (Rom.6:23). Atât Anania cât și Safira, au fost înmormântați în aceeași zi, la numai trei ore diferență unul de celălalt (Fapte.5:5-10). Dacă Dumnezeu ar aplica aceeași pedeapsă și astăzi, oare câți ar mai rămâne în viață?
3. Tratarea sindromului Anania și Safira
Sindromul “Anania și Safira”, ce descoperă o boală spirituală severă, care duce la moarte, poate fi îndepărtat, prin tratarea cauzelor care l-a generat. Astfel trebuie vindecată starea de mândrie, ce dă naștere la celelate păcate, prin: (a) cercetare personală (Ps.139:23), (b) recunoașterea păcatului (Ps.51:1-5), (c) mărturisirea păcatului (1Ioan 1:9), (d) părăsirea păcatului (Ef.4:22-25;5:10-15) și (e) consacrare pentru Dumnezeu, umblând în frică de Domnul (Fapte 5:5,11;Iac.4:6-10).
După moartea lui Anania, credincioșii din Biserica din Ierusalim și nu numai ei, au început să se teamă de Dumnezeu” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri”. (Fapte.5:5), iar după moartea Safirei, aceștia au început să umble în frica de Domnul: “O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri” (Fapte 5:11).
Păstrând în atenție aceste lucruri, te îndemn la o radiografie spirituală. Stai în fața Cuvântului lui Dumnzeu și sub cercetarea Duhului Sfânt și vezi, nu cumva sindromul “Anania și Safira” este evident și în viața ta?
Nu cumva descoperi și în viața ta simptome ale unor păcate asemănătoare ca cele din viața lui Anania și Safira? Nu cumva îți amintești de situații în care și tu ai vândut cu un preț și ai declarat altul, sau, ai donat o parte din sumă, pretinzând că este suma întregă? Sau poate că ai făcut alte lucruri motivat de mândrie, furând astfel slava lui Dumnezeu?
Dacă Duhul lui Dumnezeu îți descoperă aceste lucruri, aplică tratamentul pentru sindromul “Anania și Safira”, menționat în acest mesaj, pentru ca să nu fii pedepsit, ci să fii iertat, și răsplătit de Dumnezeu, care nu uită nici chiar un pahar de apă dat în numele Domnului.
Pastor Dan Boingeanu
