Ps.23:1-6
În timpul în care trăim, viața multor creștini este goală. De aceea îi găsim tot mai neîmpliniți, fără entuziasm și fără putere spirituală. Aceștia nu au nimic ce să ofere celor din jur, fiindcă sunt prinși în aceeași goană după împlinire, alergând după plăcere, posesiuni materiale sau poziții sociale.
În contrast însă cu aceștia, sunt cei ce au găsit împlinirea și trăiesc o viață din belșug, mărturisind asemenea lui David: “paharul (nostru) este plin de dă peste el!”(Ps.23:5/c).
Păstrând în atenție acest contrast, putem să ne întrebăm: Cine sunt cei ce trăiesc această împlinire și au parte de plinătate spirituală? Dumnezeu oferă această plinătate, fiindcă însuși Domnul Isus a spus: ” Eu am venit ca oile mele să aibă viața, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10/b). Dar, care este secretul acestei binecuvântări?
Urmărind experiențele trăite de împăratul David, omul după inima lui Dumnezeu, descoperim că împlinirea spirituală depinde de:
1. Sursa din care ne hrănim
Plinătatea vieții depinde de sursa din care ne alimentăm. În una dintre meditațiile sale Stanley Jones a spus: Viața este abundentă, atunci când izvorul din care ne alimentăm este abundent. Declarațiile lui David din psalmul 23, arată că el a descoperit acest izvor. Cunoaștem acest fapt din mărturisirea: “Domnul este păstorul meu:nu voi duce lipsă de nimic.El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul..” (Ps.23:1-3/a). Analizând această declarație descoperim că binecuvântarea oferită de Dumnezeu este:
a. prefigurată (asemănată, ilustrată, simbolizată, sau exemplificată cu modele din viața de fiecare zi).
Pentru a ilustra binecuvântările care sunt oferite de Dumnezeu, David face o analogie între un păstor și turma sa, arătând că în același fel în care un păstor își îngrijește turma, tot așa și Dumnezeu poartă de grijă celor ce sunt oile Sale. Deși această temă este repetată în cartea psalmilor (Ps.28:9;80:1-2) înțelegem cel mai bine măsura acestor binecuvântări exemplificate prin slujirea unui păstor, având în atenție promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului Israel.
Astfel profetul Isaia anunță că: “El își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui, și va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11). Iar profetul Ezechiel descrie cu multe detalii ceea ce este gata să facă Dumnezeu slujind poporul Său asemenea unui păstor, arătând că Marele Păstor: își adună turma, o va duce la o pășune bună și îi va asigura odihnă. Apoi, va căuta oaia pierdută, o va readuce în staul pe cea rătăcită, o va lega pe cea rănită, și-o va întări pe cea slabă. Va păzi pe cele grase și pline de vlagă și le va paște cum se cade. (Ezec.34:12-16)
Cel mai mare exemplu ne este dat însă de Domnul Isus, care a declarat: “Eu sunt Păstorul cel bun.Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:11). Luând în considerare modul în care Păstorul cel Bun își îngrijește turma descoperim că la Dumnezeu avem o resursă abundentă, ce ne poate asigura plinătatea. Apoi, această resursă este:
b. personală (directă, individuală, specifică)
Asemănându-L pe Dumnezeu cu un păstor, David vede în Dumnezeu cea mai mare resursă pentru viață. Mărturisind însă că “Domnul este păstorul “meu” (Ps.23:1/a), el arată că această resursă este personală și individuală. Ceea ce oferă Dumnezeu nu este numai pentru alții ci, în primul rând pentru sine. El nu numai că a găsit acestă resursă, ci, beneficiază de ea în fiecare zi. Gustînd din acestă binecuvântare, el poate să spună că acestă binecuvântare este și:
c. plenară (totală, întreagă, desăvârșită, deplină)
Binecuvântarea lui Dumnezeu asigură o împlinire deplină, în toate domeniile vieții, fiind un răspuns pentru împlinirea tuturor nevoilor personale. David confirmă acest fapt, mărturisind: “nu voi duce lipsă de nimic” (Ps.231/b). Este interesant că el nu spune:”sunt împăratul lui Israel și nu voi duce lipsă de nimic”, ci, legând împlinirea de ceea ce oferă Dumnezeu, el arată că plinătatea vieții lui nu este asigurată prin efort personal, sau slujirea altora, ci își are izvorul în Dumnezeu, care reprezintă adevărata resursă. În același timp, el arată că acestă binecuvântare este și:
d. proaspătă (actuală, fragedă, curată, vie)
Ceea ce oferă Dumnezeu nu este o ciorbă reîncălzită, după ce a fost scoasă de la frigider, ci, o binecuvântare proaspătă, care se înnoiește în fiecare dimineață (Plâng. 3:22-23). David subliniază acest fapt mărturisind: “El mă paște în pășuni verzi” (Ps.23:2/a). De aceea, putem spune că ce oferă Dumnezeu este o binecuvântare actuală, fragedă, curată și plină de viață, fiindcă “Pîinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, și dă lumii viața”(Ioan 6:33). Dar, binecuvântarea lui mai este și:
e. prielnică (favorabilă,benefică, oportună, propice)
Ceea ce primim din partea lui Dumnezeu este o binecuvântare prielnică, benefică și oportună, fiindcă lucrează în favoarea și spre binele nostru. David prezintă acest fapt spunând: “mă duce la ape de odihnă și îmi înviorează sufletul” (Ps.23:2/b-3/a). Potrivit acestei declarații înțelegem că Binecuvântarea oferită de Dumnezeu aduce pace, liniște și odihnă și restaurează sufletul deprimat și apăsat.
Însuși Domnul Isus a spus: “Veniți la Mine , toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voaste.” (Mat.11:28-29).
Ce resursă abundentă pentru a experimenta plinătatea! Însuși Dumnezeu se oferă să ne dea această împlinire, slujindu-ne asemenea unui păstor care poartă de grijă turmei sale. Iar ceea ce ne oferă El este o binecuvântare: personală, plenară, proaspătă și prielnică. Este aceasta sursa la care apelezi pentru a-ți găsi împlinirea și a experimenta plinătatea?
Astăzi mulți creștininu mai au parte de plinătate spirituală fiincă apelează la alte surse, care nu pot asigura împlinirea. Aceștia se aseamănă cu cei din poporul Israel, despre care proorocul Ieremia a spus:
“Mirați-vă de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și de groază, zice Domnul. Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” (Ier.2:12-13).
Dar plinătatea spirituală nu depinde numai de sursa de la care ne alimentăm viața, ci și de:
2. Măsura în care ne golim
Privind la David, ne-am aștepta să-l vedem plin de el însuși, fiindcă avea o bogată experiență a vieții, ca păstor (1Sam.11-12), și o înaltă poziție socială, ca împărat a lui Israel (1 Cron.11:1-9). În loc însă să fie plin de egoism și de mândrie, asemenea lui Saul, David s-a golit de sine și a acceptat întru totul voia lui Dumnezeu. Ca dovadă a acestui fapt, stă mărturisirea: “..mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângăie.”(Ps.23:3/b-4).
Această declarație arată că David nu mai conta pe abilitățile personale, poziția socială , sau posesiunile materiale, ci s-a golit de toate acestea, acceptând:
a. călăuzirea lui Dumnezeu
Renunțând la sine însuși, David s-a abandonat în brațul lui Dumnezeu, fiind gata să meargă oriunde îl va conduce Domnul. Pe cei care acceptă călăuzirea Lui, Dumnezeu îi conduce pe cărări drepte, pentru ca prin umblarea lor să fie înălțat Numele Domnului. O dovadă în acest sens sunt imperativele rostite de înțeleptul Solomon, care îl îndeamnă pe fiul său, sau pe cei din Israel, spunând:
“Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-l în toate căile tale, și El îți va netezi cărările”(Prov.3:5-6). David a avut parte însă de o viață din belșug nu numai în zilele bune, ci, chiar și în cele mai grele momente ale vieții, beneficiind de:
b. însoțirea lui Dumnezeu
Umblând prin valea umbrei moții, care reprezintă călătoria din mijlocul acestei lumi, (Ps.84:6-7), sau momentul morții, David mărturisește că nu se teme de nici un rău, fiindcă Dumnezeu îl însoțește. Ce binecuvântare măreață este asigurată de însoțirea lui Dumnezeu. Aceasta este însă amplificată de:
c. lucrarea lui Dumnezeu
Iar în fața potrivnicilor David sărbătorește stând la masă împreună cu Domnul, fiindcă Dumnezeu asigură biruința. Iar în cele mai delicate momente ale vieții el este uns de Domnulpentru alte slujiri, sau pentru ceasul morții (Ps.23:4-5). În adevăr, plinătatea vieții este asigurată de măsura în care ne golim și acceptăm călăuzirea, însoțirea și lucrarea lui Dumnezeu pentru noi. Numai că pe lângă sursa din care ne alimentăm viața și măsura în care ne golim de noi înșine, plinătatea spirituală depinde și de:
3. Modul în care ne dedicăm
David și-a dorit ca fericirea și îndurarea să-l însoțească în toate zilele vieții, și a hotărât să locuiască în casa Domnului până la sfârșitul zilelor sale. (Ps.23:6). Acest fapt arată că dedicarea lui a fost totală și pentru toată viața. El a urmărit scopuri înalte, dorind nu numai să viziteze casa Domnului, ci să și locuiască acolo.
Prin acestă hotărâre înțelegem că el a dorit să facă din casa lui o casă a Domnului, sau să fie nelipsit de la templu, locul prezenței lui Dumnezeu. Această hotărâre a lui David arată că plinătatea spirituală nu depinde de cât strângem sau de cât adunăm, ci, de măsura în care ne dăruim pentru Domnul și pentrusemenii noștri.
În acest sens avem exemplul văduvei din Sarepta Sidonului, care a dăruit lui Ilie ultimul pumn de făină și puținul undelemn pe care îl mai avea, și a primit o binecuvântare abundentă dovedită de faptul că: “făina din oală nu a scăzut și uleiul din ulcior nu s-a împuținat, până în ziua în care Domnul a dat ploaie pe fața pământului” (1Împ.17:14).
Și apoi, exemplul ucenicilor, care au lăsat totul și L-au urmat pe Domnul, având promisiunea: “Adevărat vă spun că nu este nimeni , care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult:case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri: iar în veacul viitor, viața veșnică” (Marcu.10:29-30).
După ce am urmărit exemplul împăratului David, care a trăit o viață abundentă, și a experimentat plinătatea spirituală, te întreb: ai parte de aceeași binecuvântare? Sau viața ta îți este searbădă și goală? Dacă doreși plinătatea sprituală, renunță la încercările tale de a găsi singur fericirea și împlinirea, și acceptăîntru totul binecuvântarea pe care o oferă Dumnezeu. Apoi, golește-te de tine însuți și de lucrurile rele care ți-au umplut viața și dăruiește-te total pentru a-I sluji lui Dumnezeu și semenilor.
Procedând în acest fel vei experimenta plinătatea spirituală, fiind gata să faci aceeași mărturisire caDavid, spunând: “și paharul vieții mele este plin de dă peste el!”
Pastor Dan Boingeanu
