Misiune.ro » Resurse Crestine » Predici »
SECRETUL PLINĂTĂŢII SPIRITUALE
( Tuesday, 11 October, 2016 )
imagine

Ps.23:1-6

În timpul în care trăim, viaţa multor creştini este goală. De aceea îi găsim tot mai neîmpliniţi, fără entuziasm şi fără putere spirituală. Aceştia nu au nimic ce să ofere celor din jur, fiindcă sunt prinşi în aceeaşi goană după împlinire, alergând după plăcere, posesiuni materiale sau poziţii sociale.

În contrast însă cu aceştia, sunt cei ce au găsit împlinirea şi trăiesc o viaţă din belşug, mărturisind asemenea lui David: „paharul (nostru) este plin de dă peste el!”(Ps.23:5/c).

Păstrând în atenţie acest contrast, putem să ne întrebăm: Cine sunt cei ce trăiesc această împlinire şi au parte de plinătate spirituală? Dumnezeu oferă această plinătate, fiindcă însuşi Domnul Isus a spus: „ Eu am venit ca oile mele să aibă viaţa, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10/b). Dar, care este secretul acestei binecuvântări?

Urmărind experienţele trăite de împăratul David, omul după inima lui Dumnezeu, descoperim că împlinirea spirituală depinde de:

    1.    Sursa din care ne hrănim

Plinătatea vieţii depinde de sursa din care ne alimentăm. În una dintre meditaţiile sale Stanley Jones a spus: Viaţa este abundentă, atunci când izvorul din care ne alimentăm este abundent. Declaraţiile lui David din psalmul 23, arată că el a descoperit acest izvor. Cunoaştem acest fapt din mărturisirea: „Domnul este păstorul meu:nu voi duce lipsă de nimic.El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul..” (Ps.23:1-3/a).  Analizând această declaraţie descoperim că binecuvântarea oferită de Dumnezeu este:

        a.    prefigurată  (asemănată, ilustrată, simbolizată, sau exemplificată cu modele din viaţa de fiecare zi).

Pentru a ilustra binecuvântările care sunt oferite de Dumnezeu, David face o analogie între un păstor şi turma sa, arătând că în acelaşi fel în care un păstor îşi îngrijeşte turma, tot aşa şi Dumnezeu poartă de grijă celor ce sunt oile Sale. Deşi această temă este repetată în cartea psalmilor (Ps.28:9;80:1-2) înţelegem cel mai bine măsura acestor binecuvântări exemplificate prin slujirea unui păstor, având în atenţie promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului Israel.

Astfel profetul Isaia anunţă că: „El îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11). Iar profetul Ezechiel descrie cu multe detalii ceea ce este gata să facă Dumnezeu slujind poporul Său asemenea unui păstor, arătând că Marele Păstor: îşi adună turma, o va duce la o păşune bună şi îi va asigura odihnă. Apoi, va căuta oaia pierdută, o va readuce în staul pe cea rătăcită, o va lega pe cea rănită, şi-o va întări pe cea slabă. Va păzi pe cele grase şi pline de vlagă şi le va paşte cum se cade. (Ezec.34:12-16)
Cel mai mare exemplu ne este dat însă de Domnul Isus, care a declarat: “Eu sunt Păstorul cel bun.Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10:11). Luând în considerare modul în care Păstorul cel Bun îşi îngrijeşte turma descoperim că la Dumnezeu avem o resursă abundentă, ce ne poate asigura plinătatea. Apoi, această resursă este:

       b.    personală (directă, individuală, specifică)

Asemănându-L pe Dumnezeu cu un păstor,  David vede în Dumnezeu cea mai mare resursă pentru viaţă. Mărturisind însă că „Domnul este păstorul ”meu” (Ps.23:1/a), el arată că această resursă este personală şi individuală. Ceea ce oferă Dumnezeu nu este numai pentru alţii ci, în primul rând pentru sine. El nu numai că a găsit acestă resursă, ci, beneficiază de ea în fiecare zi. Gustînd din acestă binecuvântare, el poate să spună că acestă binecuvântare este şi:

        c.    plenară (totală, întreagă, desăvârşită, deplină)

Binecuvântarea lui Dumnezeu asigură o împlinire deplină, în toate domeniile vieţii, fiind un răspuns pentru împlinirea tuturor nevoilor personale. David confirmă acest fapt, mărturisind: „nu voi duce lipsă de nimic” (Ps.231/b). Este interesant că el nu spune:”sunt împăratul lui Israel şi nu voi duce lipsă de nimic”, ci, legând împlinirea de ceea ce oferă Dumnezeu, el arată că plinătatea vieţii lui nu este asigurată prin efort personal, sau slujirea altora, ci îşi are izvorul în Dumnezeu, care reprezintă adevărata resursă. În acelaşi timp, el arată că acestă binecuvântare este şi:

        d.    proaspătă (actuală, fragedă, curată, vie)

Ceea ce oferă Dumnezeu nu este o ciorbă reîncălzită, după ce a fost scoasă de la frigider, ci, o binecuvântare proaspătă, care se înnoieşte în fiecare dimineaţă (Plâng. 3:22-23). David subliniază acest fapt mărturisind: „El mă paşte în păşuni verzi” (Ps.23:2/a). De aceea, putem spune că ce oferă Dumnezeu este o binecuvântare actuală, fragedă, curată şi plină de viaţă, fiindcă „Pîinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”(Ioan 6:33). Dar, binecuvântarea lui mai este şi:

        e.    prielnică (favorabilă,benefică, oportună, propice)

Ceea ce primim din partea lui Dumnezeu este o binecuvântare prielnică, benefică şi oportună, fiindcă lucrează în favoarea şi spre binele nostru. David prezintă acest fapt spunând: ”mă duce la ape de odihnă şi îmi înviorează sufletul” (Ps.23:2/b-3/a). Potrivit acestei declaraţii înţelegem că Binecuvântarea oferită de Dumnezeu aduce pace, linişte şi odihnă şi restaurează sufletul deprimat şi apăsat.

Însuşi Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine , toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voaste.” (Mat.11:28-29).

Ce resursă abundentă pentru a experimenta plinătatea! Însuşi Dumnezeu se oferă să ne dea această împlinire, slujindu-ne asemenea unui păstor care poartă de grijă turmei sale. Iar ceea ce ne oferă El este o binecuvântare: personală, plenară, proaspătă şi prielnică. Este aceasta sursa la care apelezi pentru a-ţi găsi împlinirea şi a experimenta plinătatea?

Astăzi mulţi creştini  nu mai au parte de plinătate spirituală fiincă apelează la alte surse, care nu pot asigura împlinirea. Aceştia se aseamănă cu cei din poporul Israel, despre care proorocul Ieremia a spus:

Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi de groază, zice Domnul. Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ier.2:12-13).
Dar plinătatea spirituală nu depinde numai de sursa de la care ne alimentăm viaţa, ci şi de:

    2.    Măsura în care ne golim

Privind la David, ne-am aştepta să-l vedem plin de el însuşi, fiindcă avea o bogată experienţă a vieţii, ca păstor (1Sam.11-12), şi o înaltă poziţie socială, ca împărat a lui Israel (1 Cron.11:1-9). În loc însă să fie plin de egoism şi de mândrie, asemenea lui Saul, David s-a golit de sine şi a acceptat întru totul voia lui Dumnezeu. Ca dovadă a acestui fapt, stă mărturisirea: „..mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângăie.”(Ps.23:3/b-4).

Această declaraţie arată că David nu mai conta pe abilităţile personale, poziţia socială , sau posesiunile materiale, ci s-a golit de toate acestea, acceptând:

        a.    călăuzirea lui Dumnezeu

Renunţând la sine însuşi, David s-a abandonat în braţul lui Dumnezeu, fiind gata să meargă oriunde îl va conduce Domnul. Pe cei care acceptă călăuzirea Lui, Dumnezeu îi conduce pe cărări drepte, pentru ca prin umblarea lor să fie înălţat Numele Domnului. O dovadă în acest sens sunt imperativele rostite de înţeleptul Solomon, care îl îndeamnă pe fiul său, sau pe cei din Israel, spunând:

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”(Prov.3:5-6). David a avut parte însă de o viaţă din belşug nu numai în zilele bune, ci, chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii, beneficiind de:

         b.    însoţirea lui Dumnezeu

Umblând prin valea umbrei moţii, care reprezintă călătoria din mijlocul acestei lumi, (Ps.84:6-7), sau momentul morţii, David mărturiseşte că nu se teme de nici un rău, fiindcă Dumnezeu îl însoţeşte. Ce binecuvântare măreaţă este asigurată de însoţirea lui Dumnezeu. Aceasta este însă amplificată de:

        c.    lucrarea lui Dumnezeu

Iar în faţa potrivnicilor David sărbătoreşte stând la masă împreună cu Domnul, fiindcă Dumnezeu asigură biruinţa. Iar în cele mai delicate momente ale vieţii el este uns de Domnul  pentru alte slujiri, sau pentru ceasul morţii (Ps.23:4-5).  În adevăr, plinătatea vieţii este asigurată de măsura în care ne golim şi acceptăm călăuzirea, însoţirea şi lucrarea lui Dumnezeu pentru noi. Numai că pe lângă sursa din care ne alimentăm viaţa şi măsura în care ne golim de noi înşine, plinătatea spirituală depinde şi de:

     3.    Modul în care ne dedicăm

David şi-a dorit ca fericirea şi îndurarea să-l însoţească în toate zilele vieţii, şi a hotărât să locuiască în casa Domnului până la sfârşitul zilelor sale. (Ps.23:6). Acest fapt arată că dedicarea lui a fost totală şi pentru toată viaţa. El a urmărit scopuri înalte, dorind nu numai să viziteze casa Domnului, ci să şi locuiască acolo.

Prin acestă hotărâre înţelegem că el a dorit să facă din casa lui o casă a Domnului, sau să fie nelipsit de la templu, locul prezenţei lui Dumnezeu. Această hotărâre a lui David arată că plinătatea spirituală nu depinde de cât strângem sau de cât adunăm, ci, de măsura în care ne dăruim pentru Domnul şi pentru  semenii noştri.

În acest sens avem exemplul văduvei din Sarepta Sidonului, care a dăruit lui Ilie ultimul pumn de făină şi puţinul undelemn pe care îl mai avea, şi a primit o binecuvântare abundentă dovedită de faptul că: „făina din oală nu a scăzut şi uleiul din ulcior nu s-a împuţinat, până în ziua în care Domnul a dat ploaie pe faţa pământului” (1Împ.17:14).

Şi apoi,  exemplul ucenicilor, care au lăsat totul şi L-au urmat pe Domnul, având promisiunea: ”Adevărat vă spun că nu este nimeni , care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult:case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri: iar în veacul viitor, viaţa veşnică” (Marcu.10:29-30).

După ce am urmărit exemplul împăratului David, care a trăit o viaţă abundentă, şi a experimentat plinătatea spirituală, te întreb: ai parte de aceeaşi binecuvântare? Sau viaţa ta îţi este searbădă şi goală? Dacă doreşi plinătatea sprituală, renunţă la încercările tale de a găsi singur fericirea şi împlinirea, şi acceptăîntru totul binecuvântarea pe care o oferă Dumnezeu. Apoi, goleşte-te de tine însuţi şi de lucrurile rele care ţi-au umplut viaţa şi dăruieşte-te total pentru a-I sluji lui Dumnezeu şi semenilor.

Procedând în acest fel vei experimenta plinătatea spirituală, fiind gata să faci aceeaşi mărturisire ca  David, spunând: „şi paharul vieţii mele este plin de dă peste el!”

Pastor Dan Boingeanu






Alte articole asemanatoare:

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro