În acestă zi folosim salutul “Hristos S-a înălțat”, căruia îi răspundem, prin mărturisirea “cu adevărat S-a înălțat”, confirmând astfel actul înălțării Domnului Isus. Dar, dincolo de acest salut, câți creștini mai sărbătoresc și trăiesc cu adevărat înălțarea? Fiindcă sărbătoarea înălțării Domnului Isus estesituată la mijlocul săptămânii, pentru mulți creștini ziua Înălțarii Domnului Isus a ajuns o sărbătoare de mâna a doua, iar actul înălțării un eveniment tot mai neânțeles și lipsit de semnificație. Pentru a nu te număra printre aceștia și pentru a ajunge să sărbătorești și să trăiești înălțarea, te rog să iei în considerare următoarele adevăruri:
I. Relitatea înălțării. Înălțarea Domnului Isus nu este un happy end frumos pe care ucenicii să-l fi adăugat pentru sfârșitul misiunii Domnului Isus în acestă lume, ci un eveniment real. Putem afirma acesta, deoarece Domnul Isus a anticipat înălțarea atunci când i-a încurajat pe ucenici spunându-le:“…”Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”(Ioan 14:2-3).
Apoi, înălțarea Domnului a fost un act public, confirmat de martori oculari. Domnul Isus s-a ridicat la cer din mijlocul ucenicilor, care au urmărit îndeaproape acest eveniment (Luca 24:50-53), iarîngerii care au fot prezenți la înălțare, le-au explicat ucenicilor ceea ce s-a întâmplat, precum și ceea ce are să urmeze, prin cuvintele:“Bărbați Gelileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. (Fapte.1:11).
Pe lângă aceste mărturii, Înălțarea Domnului Isus este confirmată și de urmările acestui fapt, dintre care cea mai importantă este coborârea Duhului Sfânt. Explicând ucenicilor importanța plecării Sale la Tătăl, Domnul Isus a spus:” Vă este de de folos să mă duc;căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângăietorulnu va veni la voi;dar dacă mă duc, vi-l voi trimite”(Ioan 16:7). Datorită acestei mărturisiri, coborârea Duhului Sfânt este o dovadă a înălțării Domnului Isus.
În acelați timp, Cuvântul Scripturii ne prezintă misiunea Domnului Isus de după înălțarea Sa la cer prin experiența lui Ștefan, care l-a văzut pe Domnul șezând la dreapta Tatălui (Fapte.7:56), lucrarea Domnului Isus care împarte daruri celor credincioși și umple toate lucrurile: “De aceea este zis: ” S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor. Și acest: “S-a suit”, ce însemnează decâtcă înainteSe pogorâse în părțile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, este același cu Cel ces-a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile”(Ef.4:8-10).
Iar prin misiunea Sa cerească, Domnul Isus atrage la Sine pe toți oamenii (Ioan 12:32), mijlocește pentru cei credincioși (1Ioan.2:1-2;Evrei 7:24-27), pregătește locul unde vom fi împreună cu El în slavă (Ioan 14:2-3), domnește asupra bisericii (Col.1:18), împlinește toate lucrurile (Col.1:15-20), pregătește domnia asupra pământului și asupra întregei existențe (Fil.2:9;Ap.11:15;19:13-16).
Luând în considerare aceste mărturii, cred că ar trebui să rostim cu mai multă îndrăzneală “Hristos s-a înălțat” și să răspundem cu toată convingerea “Cu adevărat S-a înălțat!”
II. Mesajul înălțării. Pe lângă faptul că înălțarea Domnului Isus a fost un eveniment real, aceasta poartă și un mesaj puternic pentru fiecare dintre noi. Prin înălțarea la cer, Domnul Isus arată căși-a încheiat misiunea din mijlocul lumii, îmbrăcat în trup asemenea nouă (Ioan 1:14; Fil.2:6-11; Ioan19:30), că El nu aparține pământului: a venit din cer și S-a reîntors în cer (Ioan 1:18;3:13;6:32-33,51;Luca 24:50-53;Fapte.1:9-11), că are putere asupra legilor naturii, care nu-L pot opri să se înalțe la cer (Luca 24:50-53;Fapte.1:9-11) și că este Fiul lui Dumnezeu îmbrăcat în măreție și slavă (Mat.17:2;Fapte.1:9).
Ucenicii au avut privilegiul de a-L vedea pe Domnul Isus înălțându-se la cer, noi însă vom avea privilegiul de a-L întâmpina pe Domnul Isus întâlnindu-L în văzduh (1 Tes.4:15-18) și de a reveni împreună cu El pe norii cerului (Ap.19:11-14).
III. Provocarea înălțării. Pentru cei credincioși, înălțarea Domnului Isus este însă și o mare provocare. Copleșiți de evenimentul care s-a petrecut sub ochii lor, ucenicii au fosttreziți de îngerii care au străjuit înălțarea și provocați pentru a-și împlini responsabilitățile care le revin (Fapte 1:10-11).
Fiindcă înălțarea Domnului Isus genereazămari responsabilități, și noi trebuie să credem în înălțare și că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu (1Tim.3:16), să slujim împlinindu-ne misiunea încredințată de Domnul Isus (Mat.28:19-20;Fapt.1:8) și să ne pregătim, ca să fim gata pentru a ne întâlni cu Domnul (Luca 12:35-40;Mat.25:1-13).
IV. Experiența înălțării. Mai mult însă decât a sărbători, a înțelege și a mărturisi despre înălțarea Domnului Isus, noi ar trebui să trăim înălțarea. Așa de mulți sunt creștinii care se salută cu “Hristos S-a înălțat”, cunosc ce s-a întâmplat la înălțare, înțeleg semnificația înălțării și chiar se angajează să împlinească responsabilitățile ce le revin după înălțarea Domnului Isus, dar încă n-au experimentat înălțarea. Se mulțumesc cu o sărbătoare în care împlinesc un ceremonial, dar rămân în aceeași stare decădere moral spirituală, fiind legați de pământ și de lucrurile care îi robesc.
Înălțarea Domnului Isus trebuie să ne aducă o ridicare din păcat, o înălțare a gândurilor noastre către Dumnezeu (Col.3:1-4;Fil.3:10-15), o creștere în statura spirituală (2 Cor.3:18; Ef.4: 11- 16) și o înălțare a inimii către cer, dorind cu ardoare părtășia cu Domnul și înălțarea împreună cu El, atunci când va veni în slavă. (Ef.2:6,19-20; 1Tes.1:10; Fil.3:18-20).
Pentru a trăi înălțarea, o rugăciune potrivită este cea exprimată de poetul cântării care spune : “Spre cer doresc a mă grăbi, Pășind mai sus din zi în zi;În calea mea mă rog mereu, Să mă ridici, o, Domnul meu!
Te rog, ridică-mă și-oi sta, Încrezător pe calea Ta; Să mă ajuți a mă-nălța, Mai sus, mai sus, în slava Ta!
Nicicând eu nu doresc a sta, În îndoieli și teamă grea,Chiar dacă mulți așa trăiesc
Eu un loc mai înalt doresc.
Doresc să urc mereu mai sus, Privind la chipul Tău, Isus, Prin Duhul Sfânt să cresc mereu Din slavă-n slavă, Domnul meu!
Doresc s-ajung acolo sus, Să văd mărirea lui Isus; De-aceea eu mă rog mereu
Să mă ajuți, o, Domnul meu!
Rostește cu credință această rugăciune și așteaptă ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca să sărbătorești și să trăiești înălțarea.
Pastor Dan Boingeanu
