Misiune.ro » Resurse Crestine » Predici »
A DOUA PECETE - RAZBOI SAU PACE
( Thursday, 8 February, 2018 )


Apocalipsa 6:3-4

Apostolul Ioan continuă experiențele din timpul vedeniei cerești cu revelația pe care a primit-o după ce a fost ruptă și a doua pecete. Pentru a înțelege experiențele pe care le-a trăit, și revelația pe care a primit-o în această împrejurare, trebuie să luăm în considerare:

1. CADRUL ÎN CARE A FOST RUPTĂ A DOUA PECETE

Și cea de-a doua pecete a fost ruptă într-un cadru solemn și o atmosferă de laudă și închinare care a cuprins cerul și pământul (Ap. 5:8-14) Această pecete a fost ruptă de Domnul Isus care apare în identitatea de Miel a lui Dumnezeu. Ruperea acestei peceți s-a făcut în ordine cronologică, după ce a fost ruptă prima pecete, fiind precedată de invitația făcută de a doua făptură vie care care a strigat ”Vino și vezi” (Ap.6:3).

Și de această dată apare termenul ”erchomai” care poate fi tradus atât prin imperativul ”vino”, adresat unei persoane care este așteptată să se înfățișeze într-un anume loc, sau să fie atentă la ceea ce urmează să se întâmple, dar și prin invitația ”poftim pe scena istoriei” sau porunca ”pornește ceea ce urmează să se întâmple”. Datorită acestui fapt, putem spune că strigătul acestei făpturi vii poate fi aplicat atât lui Ioan, care este chemat să vadă ceea ce urmează să se întâmple, dar și următorului călăreț, care în acest mod este invitat pe scena istoriei.

Faptul că Domnul Isus este Cel ce rupe această pecete, arată că El controlează istoria și permite ceea ce urmează să se întâmple.

2. ADEVĂRURILE REVELATE PRIN RUPEREA PECEȚII A DOUA

Apostolul Ioan prezintă ce s-a întâmplat atunci când a fost ruptă a doua pecete, afirmând că: ”…s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.” (Ap.6:4).

Urmărind această descriere descoperim că:

a. Războiul este pregătit

Culoare roșie a calului care s-a arătat atunci când a fost ruptă pecetea a doua reprezintă ”vărsare de sânge” care este generată de faptul că persoana care era călare pe acest cal a primit putere să ia pacea de pe pământ. Este interesant faptul că acest călăreț a primit puterea de a lua pacea, dar cel ce l-a investit cu această putere nu este Dumnezeu, ci, diavolul. Știm aceasta deoarece diavolul este promotorul conflictelor și a războaielor. El este cel ce a generat războiul din cer, despre care apostolul Ioan spune:

”…în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Ap.12:7-9).

Și tot diavolul este cel ce va genera războiul final pe pământ, când va lupta împotriva copiilor lui Israel și a celor credincioși:

” Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (Ap.12:13-17).

Acesta nu va fi însă numai un război spiritual, ci, și un război fizic. Despre războiul spiritual apostolul Pavel spune:

” Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Ef.6:11-16)

Acest război spiritual, este războiul pe care îl purtăm zi de zi ca urmași ai Domnului Isus împotriva puterilor întunericului, în care suntem mai mult decât biruitori prin biruința pe care o avem în Numele Domnului. Dar pe lângă acest conflict spiritual, în lumea în care trăim sunt și învrăjbiri, violențe, conflicte și multe războaie fizice. La sfârșitul vremurilor aceste conflicte vor cunoaște o intensitate fără precedent, fiindcă:

b. Războiul este propagat

Cunoaștem acest fapt fiindcă în revelația pe care a primit-o, apostolul Ioan a fost anunțat că “pacea va fi luată de pe pământ (Ap.6:4/b), iar oamenii vor ajunge să se înjunghie unii pe alții” (Ap.6:4/c).

Când Domnul Isus a anunțat aceste conflicte El arătat că la început, se va auzi de războaie și de vești de războaie, dar sfârșitul nu va fi atunci.

“Apoi un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății“(Mat.24:6-7). Acest anunț profetic arată că în decursul timpului conflictele vor cunoaște o arie tot mai largă, incluzând națiuni și etnii.

Asemenea durerilor nașterii care se intensifică atunci când se apropie momentul nașterii, la fel și conflictele și războaiele din vremea sfârșitului vor crește în intensitate și în aria de răspândire până când oamenii se vor înjunghia unii pe alții (Ap.6:4c).

O statistică publicată pe Wikipedia arată că numărul morților din toate războaiele din era noastră de până acum, s-ar ridica la 800 de milioane de oameni. În această statistică sunt incluse războaiele: Romane, Hunice, Chineze, Islamice, Mongole, Nord și Sud Americane, primul și al doilea Război Mondial, precum și toate războaiele din Orientul Mijlociu. Numai că acestă cifră este infima față de numărul celor care vor muri în timpul necazului și al necazului cel mare, când numai în timpul peceții a patra vor fi uciși ¼ dintre locuitorii pământului (Ap.6:8/b).

Aceste conflicte generalizate vor culmina însă cu războiul condus de Anticrist care va aduna toate națiunile lumii în Orient, ca să lupte împotriva Israelului . În acest război omenirea s-ar putea autodistruge dacă n-ar interveni Domnul Isus. Despre acest război, profetul Daniel spune:

La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.

Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el. Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.

Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.” (Dan.11:40-45).

Domnul Isus va lupta însă pentru poporul Israel, îl va arunca pe Anticrist și pe proorocul mincinos în iazul de foc și va nimici armata lui Anticrist cu sabia care iese din gura Sa. Despre acest moment, apostolul Ioan spune:

Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.” (Ap.19:19-21). Apoi,

c. Războiul este prefigurat

Această prefigurare este făcută prin sabia care i-a fost data călărețului de pe calul cel roșu. Despre aceasta apostolul Ioan spune: ”I s-a dat o sabie mare” (Ap.6:4/d).

Pentru prima data sabia a fost purtată de un înger care păzea drumul spre pomul vieții, pentru ca nu cumva Adam și Eva să mănânce din el și să rămână veșnic în păcat. (Gen.3:24). După acest moment, oamenii sunt cei care și-au făurit arme de tot felul, pentru a se omorî unul pe altul. Cu toate că aceste arme au progresat și au ajuns tot mai sofisticate, sabia prefigurează cel mai bine războiul.

Călărețul a primit o sabie mare, iar termenii grecești folosiți aici sunt ”machaira megalee” care nu reprezintă o sabie obișnuită pentru război ”romfaia” așa cum apare în Apocalipsa 6:8 , ci, o sabie scură asemenea unui cuțit ascuțit pe ambele părți folosit la pregătirea jertfelor. Faptul că este numită o sabie mare, arată că această sabie este potrivită pentru ași împlini funcțiile, reprezentând în același timp și dimensiunile războiului.

După cum Dumnezeu i-a anunțat pe cei din Israel că atunci când nu vor asculta va aduce sabia în țară (Ier.12:12), tot așa și călărețul de pe calul cel roșu va aduce războiul și nimicirea de la o margine la alta a pământului. Știind aceasta, trebuie să luăm aminte la:

3. PROVOCĂRILE GENERATE PRIN RUPEREA PECEȚII A DOUA

Ruperea peceții a doua este o atenționare pentru cei credincioși despre vremea în care pacea va fi luată. În vremea sfârșitului va veni o persoană împuternicită de diavolul care va lua pacea. Până atunci însă trebuie să știm că Domnul Isus este Domnul păcii, care a venit să aducă pacea și să întemeieze o împărăție a păcii. Aceste adevăruri sunt menționate de profetul Isaia care a anunțat venirea Domnului Isus spunând:

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.” (Is.9:6-7).

Același adevăr este întărit de promisiunea făcută de Domnul Isus ucenicilor Săi, cărora le-a spus:” Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte! ”(Ioan 14:27), dar mai ales de lucrarea împlinită de Domnul Isus, despre care apostolul Pavel spune:

Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” (Ef.2:14-18).

Dacă Domnul Isus este Domnul păcii și își întemeiază o împărăție a păcii, și noi suntem chemați să fim făcători de pace. Însuși Domnul Isus a afirmat în Predica de pe Munte: ” Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Mat.5:9), iar apostolul Pavel ne îndeamnă:”Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.”.(Rom.12:18)

În același fel suntem îndemnați și de scriitorul epistolei către evrei care spune:” Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14).

Fiindcă va veni o vreme când pacea va fi luată și războiul va fi generalizat, aș dori să te întreb: cunoști adevărata pace și ești un factor de pace? Ești pregătit să trăiești în pace chiar și în mijlocul celor mai mari învrăjbiri? Poți trăi astfel numai dacă L-ai primit în inima ta pe Domnul păcii și lași ca Duhul Sfânt să lucreze în viața ta roada păcii.

Ai grijă că va veni Anticrist care va promite pacea și chiar va încheia tratate de pace, dar în spatele acestor promisiuni el va pregăti războiul. Când se va zice pace și liniște atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste lume, asemenea durerilor nașterii peste femeia însărcinată.

De aceea nu te lăsa înșelat și nici antrenat în armata celor ce promovează violența și războiul. Fii un făcător de pace și ”pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, îți va păzi inima și gândurile în Hristos Isus.”

Pastor Dan Boingeanu






Alte articole asemanatoare:

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro