1 Samuel 16:1-13
În aceste zile suntem așteptați din nou la vot, pentru a ne alege primarii și consilierii locali. După douăzeci si cinci de ani de democrație, în care au avut loc multe campanii electorale, ne-am aștepta ca votul de duminică să fie o simplă formalitate. Dar nu este chiar așa! Și de această dată listele electorale cuprind mulți candidați care se bat pentru aceleași funcții, campania electorală a fost lipsită de dezbateri publice, iar unii dintre cei propusi sunt complet necunoscuți.
Este și o caracteristică specifică românilor care se entuziasmează foarte repede, se lasă impresionați de promisiuni, sau cumpărați de favoruri, ajungând să gândesca ceva mai târziu. Acest fapt arată că ni se potrivește zicala “mintea românilor cea de pe urmă!”
Pentru a face o alegere bună, doresc să aduc în atenție momentul ungerii lui David ca împărat a lui Israel (1Samuel 16:1-13), menționând prin acestă experiență șapte caracteristici ale omului pe care îl alege Dumnezeu. De aceea, pentru a nu greși în alegerile pe care le facem și pentru a ști dinainte dacă cei pe care urmează să-i alegem sunt și aleșii lui Dumnezeu, vă îndemn să le examinați viața în lumina acestor principii, hotărând în ce măsură cei aleși de noi sunt și aleșii lui Dumnezeu.
I. DUMNEZEU ALEGE OAMENI SIMPLI
Când Samuel a mers să-l ungă pe David ca împărat a lui Israel, a fost trimis de către Dumnezeu în Betleem, o cetate fără importanță în Israel (1Sam.16:1/b;Mica 5:2) și în casa lui Isai, o familie obișnuită din această cetate (1Sam.16:1-5). Pentru că ungerea împăratului trebuia să aibe loc în timpul unei jertfe aduse lui Dumnezeu, Samuel a sfințit pe Isai și pe fiii săi, invitându-i pe toți la jertfă (1Sam.16:5/b).
Isai a răspuns acestei invitații și s-a prezentat la jertfă, împreună cu șase dintre fiii săi, dar l-a uitat pe cel mai mic dintre ei (1Sam.16:10-11). În timpul jertfei, prin fața lui Samuel au trecut fiii lui Isai, cei mari, cei importanți, cei puternici și cei mai cu vază, dar Dumnezeu n-a ales pe niciunul dintre ei (1Sam.16:6-10). Ajuns în încurcătură, Samuel l-a întrebat pe Isai dacă mai are vre-un fiu. Acesta i-a răspuns că mai are unul; dar acesta este cel mic, cel de la munca de jos (păștea oile), cel care mai are de crescut și care trebuie să acorde întăietate fraților lui. Deși desconsiderat de cei din familie, David a avut preț înaintea lui Dumnezeu. Pentru el, Samuel a întreruptă jertfa și a amânat masa, iar când acesta a ajuns în fața lui Samuel, Dumnezeu a confirmat că el este alesul (1Sam.16:11/b).
Sunt și astăzi oameni plini de ei înșiși, cu vază înaintea semenilor, care se bazează pe înfățișare, poziție socială, resurse și abilități, numai că Dumnezeu îi alege pe cei simpli și fără preț înaintea oamenilor, pentru ca să-i facă de rușine pe cei tari și prin viața lor să-și arate puterea Sa (Luca 14:11;1Cor.1:26-29).
II. DUMNEZEU ALEGE OAMENI DE CARACTER
Când fiii lui Isai au trecut rând pe rând prin fața lui Samuel, chiar și profetul a ajuns să fie influențat de aparențe.Văzându-l pe Eliab, întâiul născut al lui Isai, Samuel și-a zis:“Negreșit, unsul Domnului este aici înaintea lui” (1Sam.16:6). Cunoscându-i gândurile, Dumnezeu l-a atenționat însă pe Samuel, spunându-i:“Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii,dar Domnul se uită la inimă”(1Sam.16:7).Răspusul primit de Samuel, descoperă criteriile după care Dumnezeu alege. Dumnezeu nu alege după aparențe, sau înfățișare, ci după conținut, având în atenție caracterul persoanei.
În sens biblic, inima omului reprezintă centrul spiritual al ființei umane, care însumează totalitatea virtuților sau viciilor ce definesc acea persoană. Pentru a înțelege ce înseamnă alegerea după aparențe, sau după caracter, menționez cazul împăratului Saul, care a excelat prin aparențe și cel al împăratului David, care a excelat prin caracter.
Saul avea o înfățișare plăcută și o prezență dinstinctă. Era tânăr și frumos, mai frumos decât oricare al tânăr din Israel, întrecându-i pe toți în înălțime de la umăr în sus (1Sam.9:1-2). În tot Israelul, nu era nimeni asemenea lui (1 Sam.10:24). În privința caracterului însă, avea multe vicii: a fost mândru ““ rușinea și sfiala dinaintea alegerii lui ca împărat, s-a transformat în mândrie și aroganță după ce-a fost înscăunat în această funcție (1Sam.9:21;10:20-24;15:16-19).
Apoi, a fost nerăbdător ““răbdarea lui s-a terminat înaitea celor șapte zile de așteptare a lui Samuel, care trebuia să aducă jertfa de mumțumire înaintea războiului cu filistenii (1Sam.13:8-14), a fost neascultător ““ n-a împlinit întocmai porunca dată de Dumnezeu privind nimicirea amaleciților (1Sam.15:7-9,18-23), a fost invidios și nemulțumit de faptul că princântarea lor, femeile îi atribuiau lui David merite mai mari decât ale lui (1Sam.18:5-9), a fost răzbunător ““ în nenumărate rânduri el a încercat să-l omoare pe David (1 Sam.18: 11; 19:2-17;23:25-26;24:1-22) și a fost posedat de un duh rău (1 Sam.16:14-23;18:10). Căderea lui Saul a fost atât de mare încât a urmat toate treptele dintre binecuvântarea de a fi stăpânit de duhul lui Dumnezeu și blestemul stăpânirii de către puterea întunericului (1Sam.10:6-12;1 Sam.15:10-12,14-23;18:10).
În contrast însă față de Saul, David a excelat prin virtuțile spirituale. Și el era un tânăr frumos, avândpăr bălai, ochi frumoși și față frumoasă (1Sam.16:12), dar dincolo de frumusețea fizică, a strălucit prin frumusețea caracterului. Astfel despre el putem spune că: a fost ascultător de părinți, a păscut oile, împlinind slujba care i-a fost încredințată de tatăl său (1Sam.16:11), a fost mulțumitor, chiar daca frații lui nu l-au ajutat și el n-a fost invitat la jertfa (1Sam.16:5-11), a fost smerit, după ce a fost uns împărat s-a dus acasă și a continuat să pască oile (1Sam.16:19), a fost răbdător, a slujit pe Saul, așteptând vremea ca Dumnezeu să-l înalțe (1Sam.16:23), a fost curajos, l-a confruntat pe Goliat, cel în fața căruia tremurau toți cei din Israel (1Sam.17:23-32) și a fost plin de dragoste, nu a răspuns lui Saul cu rău pentru rău, ci i-a cruțat viața chiar și atunci când Dumnezeu i l-a dat în mânile lui (1 Sam.24:1-22).
Pentru a ști daca cei aleși de noi, sunt și aleșii lui Dumnezeu, trebuie să le evaluăm viața după caracter, nu după aparențe.
III. DUMNEZEU ALEGE OAMENI CREDINCIOȘI
Dacă Saul este exemplul omului care se încrede în el însuși, David este exemplul omului credincios, care se încrede în Dumnezeu. Încrederea lui David în Dumnezeu este evidențiată de faptul că Dumnezeu avea prioritate în viața lui, iar în împlinirea slujbei încredințate, el conta pe ajutorul lui Dumnezeu. Mărturia credinței lui este evidențiată cel mai bine de modul în care l-a confruntat pe Goliat. El a mers împotriva acestuia contâd nu pe armura oferită de împăratul Saul, ci pe ajutorul care venea de la Dumnezeu (1Sam.17:38-44).
Ca o mărturiea credinței lui, stau cuvinntele pe care le-a rostit pe câmpul de luptă, atunci când a stat față în față cu Goliat căruia i-a spus:”Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, În Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care tu ai ocărât-o. Astăzi Domnul te va da în mânile mele, te voi doborâ și-ți voi tăia capul…”(1Sam.17:45-46/a).
Alte dovezi ale credinței lui David sunt evidențiate de faptul că el nu a dat din coate și nici nu a tras sforile, pentru a ajunge împărat a lui Israel, ci a așteptat cu răbdare vremea ca Dumnezeu să-l înalțe. L-a respectat pe Saul și l-a privit ca fiind unsul Domnului chiar și atunci când Dumnezeu îl lepădase și i-l dăduse în mână. În momentul în care putea să se răzbune, el a spus:“Să mă ferească Domnul să fac împotriva Domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” (1Sam.24:6).
Dacă aleșii oamenilor se încred în ei înșiși și îi sacrifică pe alții, aleșii lui Dumnezeu se încred în Dumnezeu și plătesc ei prețul, lucrând cu credincioșie.
IV. DUMNEZEU ALEGE OAMENI EXPERIMENTAțI
Înainte de a sluji ca împărat a lui Israel, David s-a format și a câștigat experiență slujind la oi. Această slujire a însemnat baza experienței lui, fiind cadrul la care a făcut referire în mai multe împrejurări ale vieții. Pentru a-l convinge pe Saul că este în stare
să-l confrunte pe Goliat, David a povestit despre modul în care și-a apărat turma și cum Dumnezeu l-a izbăvit din ghiarele leului și ale ursului, spunând:
“Robul tău păștea oile tatălui Său. Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură.Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. Așa cum a doborât robul tău leul și ursul; și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca unul din ei, căci a ocărât oștirea Domnului” (1Sam.17:34-36)
Slujind la oi David a căpătat nu numai experiență, ci, a învățat și dependența de Dumneuzeu. Așa cum oile depind de slujirea păstorului, tot așa și oamenii depind de slujirea Marelui Păstor. Acest fapt este evidențiat de declarațiile pe care el le-a făcut în cel mai frumos psalm spunând: “Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi învioreayă sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său …..” (Ps.23:1-2)
Tot la oi, David a învățat și care sunt nevoile turmei și cum pot fi acestea împlinite. De foarte multe ori el a făcut referire la poporul Israel, asemănându-l cu o turmă de oi risipită, care are nevoie de hrană, conducere, apărare și multiplicare.
Acest fapt este bine evidențiat în psalmul 23, în care sunt menționate: proviziile oferite de Dumnezeu (v1-2), povățuirea lui Dumnezeu (v3), prezența lui Dumnezeu (v.4), puterea lui Dumnezeu (v.4) plinătatea oferită de Dumnezeu (v4), precumși perspectiva celor ce umblă cu Dumnezeu (v.5-6). În psalmul 21 este descrisă împlinirea ce o pot găsi acei ce se încred în Domnul, iar în psalmul 68 este prezentat modul în care Dumnezeu a împlinit nevoile turmei lui Israel în timpul călătoriei prin pustiu.
Înainte de a fi investiți în slujiri cu responsabilități înalte, cei aleși de Dumnezeu sunt echipați și pregătiți în slujiri obișnuite. De aceea înainte de a hotărâ pe cine să alegi, analizează modul în care aceștia si-au împlinit vechile slujiri și modul în care s-au achitat de vechile responsabilități, fiindcă cine este necredincios în lucrurile mici, va fi necredincios și în cele mari (Luca 16:10-12).
V. DUMNEZEU ALEGE OAMENI ÎNCERCAțI
Înainte ca să fie investit ca Împărat a lui Israel, David a fost încercat în multe feluri. Astfel, după ce a fost uns ca împărat, a trebuit să-și continue slujba la oi (1Sam.17:19), să slujească unui împărat lepădat de Dumnezeu și posedat demonic (1Sam.16:14-23) și a fost înșelat prind nevasta care i-a fost promisă. În loc să-i fie dată de soție Merab, fiica cea mai mare a lui Saul, când a venit vremea ca David să intre la ea, aceasta a fost dată de soție lui Adriel din Mehola (1Sam.18:17-19). Când Mical cealaltă fiică a lui Saul, i-a fost promisă lui David de soție, Saul a vrut să-l prindă în cursă, cerând ca preț semnul ce autentifica moartea a 100 de filisteni (1Sam.18:2o-28).
Intrând în familia împăratului Saul, David a fost privit ca vrăjmaș (1Sam.18:29), iar socrul său, i s-a împotrivit în multe feluri, dorindu-i moartea (1Sam.19:8-24;20:30-42; 23:15-29;24:1-2;26:1-25). În același timp David a fost trădat de spionul lui Saul (1Sam.21:1-9), și-a salvat viața făcând-o pe nebunul înaintea împăratului Achiș (1Sam.21:10-15), a trăit durerea de a-și vedea prietenii și aliații uciși (1 Sam.22:1-23), a fost neajutorat de acel căruia i-a făcut numai bine (1Sam.25:1-35), a locuit printre vrăjmașii lui Israel (1Sam.27:1-12;) a trăit durerea de a-și pierde familia și toate proprietățile (1Sam.30:1-2) și amărăciunea înfrângerii lui Israel (1 Sam.31:13).
După toate acestea am putea spune că David a fost încercat prin tot felul decircumstanțe ale vieții. Dar cu toate acestea, el a rezistat testelor, fiindcă omul pe care îl alege Dumnezeu nu renunță în fața primului obstacol, ci înfruntă vicisitudinile vieții, contând pe ajutorul lui Dumnezeu.
Poti să știi dacă cel pe care îl alegi este și alesul lui Dumnezeu, urmărindu-i reacțiile din timpul momentelor de încercare. Dacă necazurile vieții nu l-au doborât, ci l-au motivat să meargă înainte cu și mai mult angajament, acesta este un semn că acesta a trecut testul încercărilor.
VI. DUMNEZEU ALEGE OAMENI DEDICAțI
Foarte mulți dintre cei aleși, după ce au fost investiți, lucrează doar pentru ei înșiși și acei din preajma lor. Asfel se creează un grup de privilegiați și un altul de năpăstuiți. Urmărind exemplul lui David, descoperim că ajuns împărat, el nu și-a urmărit interesul său, al familiei lui, sau a generalilor din preajma sa, ci, a fost dedicat pentru a sluji pe Dumnezeu și pe cei din poporul Israel.
Prin slujirea sa, el a fost dedicat pentru restaurarea fizică a poporului Israel, luptând împotriva tuturor vrăjmașilor lui, dar și pentru o restaurare spirituală, ajutându-i în acest fel pe cei din Israel să reînnoiască legământul cu Dumnezeu. El însuși a fost un exemplu fiind primul la luptă, dar și la sărbătoare. A condus războaie, dar și servicii de închinare. A mânuit sabia și sulița, luptând împotriva vrăjmașilor, dar și pana și condeiul, scriind psalmi și cântări de laudă. În acest fel, el a transformatfiecare eveniment din viața lui, sau a poporului Israel, în psalmi si cântari de laudă, consemnând astfel minuile lui Dumnezeu și responsabilitățile pe care le avem față de Domnul.
Exemplul lui David întărește faptul că cei aleși de Dumnezeusunt dedicați pentru scopuri înalte. Aceștia renunță la interesul lor și urmăresc interesul lui Dumnezeu și cel al semenilor. Este acesta și cazul alecelui pe care ești hotărât să-l alegi?
VII. DUMNEZEU ALEGE OAMENI CARE ȘTIU SĂ SE POCĂIASCĂ
În acestă lume nu putem găsi oameni desăvârșiți, dar trebuie să găsim oameni care înaintează spre desăvârșire. Nici David nu a fost perfect. A păcătuit cu Bat-Șeba (2 Sam.1:1-5), l-a omorât pe Urie (2 Sam.6-27) și n-a știut cum să rezolve conflictele din familie (2 Sam.13:21;14:28;15:1-12). În urma acestor căderi, el a știut însă să se pocăiască.
Cineva a spus că în majoritate, oamenii de astăzi păcătuiesc în fiecare zi și nu se pocăiesc niciodată, pe când David a păcătuit odată și s-a pocăit toată viața. Mărturie a pocăinței lui stau psalmii 6, 32, 38, 51, 102, 130, 143. Urmărind exemplul lui David, descoperim că omul ales de Dumnezeu știe să spună: am păcătuit, îmi pare rău, îmi cer iertare și Doamne ai milă de mine! Iar celui ce se pocăiește Dumnezeu îi acordă iertare, oferindu-i o nouă șansă.
În încheiarea acestui mesaj nu aș mai repeta întrebarea: dacă cel pe care ești hotărât să-l alegi este și alesul lui Dumnezeu, ci, având în atenție caracteristicile omului ales de Dumnezeu descoperite prin exemplul vieții lui David, te-ași întreba: Ești tu omul pe careDumnezeu l-ar alege pentru slujba pe care dorește să ți-o încredințeze? Dumnezeu caută și astăzi un om care să stea în spărtură. Vrei să fii tu omul acela?
Pastor Dan Boingeanu
