OAMENI CARE NU MAI POT SĂ TACĂ

Fapte. 4.1-31

În fața sinedriului, cea mai înaltă autoritate religioasă a vremii, apostolii Petru și Ioan, au dat un răspuns categoric, mărturisind: ..”noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit” (Fapte. 4:20). Acest răspuns este surprinzător deoarece în acel moment, atât Petru cât și Ioan erau arestați și judecați, pentru minunea pe care o săvârșiseră la templu (Fapte 3:1-11), cât și pentru faptul că propovăduiau învierea Domnului (Fapte.3:12-26; 4:1-7).

Cei care îi interogau erau membrii sinedriului, care cu puțin timp în urmă hotărâseră condamnarea la moarte a Domnului Isus (Mat.26:57-68;Luca 22:63-71), iar acum erau foarte supărați, deoarece apostolii propovăduiau învierea (Fapte.4:2), acuzându-ide omorârea Domnului Isus (Fapte.3:14-15).

De aceea, după ce i-au ținut pe Petru și pe Ioan o noapte în temniță, (Fapte.4:3-7), cei din sinedriu, adunați în formație completă, i-au așezat pe cei doi apostoli în mijlocul lor, pregătiți pentru a le da o ripostă pe măsură. Numai că Petru și Ioan nu s-au speriat de amenințările lor și nici nu au luat seama la interdicțiile ce le-au fost poruncite, ci, au mărturisit cu mult curaj, că ei nu mai pot să tacă! (Fapte.4:13-20).

Această mărturisire este și mai surprinzătoare, deoarece cu puțin timp în urmă, acești oameni erau plini de frică și nu puteau fi determinați să vorbească (Mat.26:69-75;Ioan.20:19-23). În fața celor trimiși de aceeași autoritate religioasă, ucenicii au fugit, iar Petru s-a lepădat (Mat.26:47-56;69-75).  Oare, cum de au ajuns acești oameni care înainte nu puteau fi determinați să vorbească, acum, să nu mai poată să tacă?

Cercetând Cuvântul lui Dumnezeu, descoperim că Petru și Ioan au ajuns, oameni care nu mai puteau să tacă, deoarece:

1. Au fost plini de Duhul Sfânt..

A fost o vreme în care Petru și Ioan, n-au putut să vorbească, fiindcă erau plini de frică.

Prezentând acest moment, însuși apostolul Ioan, mărturisește: “ În seara aceleeași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, și le-a zis: “Pace vouă!” (Ioan 20:19).  Iarevanghelistul Luca spune: ” Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis:”Pace vouă!”. Plini de frică și de spaimă, ei credeaucă văd un duh.” (Luca 24:36-37).

Aceste experiențe arată că frica închide gura și leagă limba. După Rusalii însă, limba apostolilors-a deslegat și ei au început să vorbească, fiindcă au fost umpluți de Duh Sfânt. Evanghelistul Luca menționează acest fapt spunând:“Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt , și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească” (Fapte.2:3-4).

Șiîn fața sinedriului, apostolul Petru a vorbit tot Plin de Duhul Sfânt (Fapte.4:8). Acest fapt arată că Petru și Ioan, n-au mai putut să tacă, fiindcă au foat eliberați de frică și au început să vorbească mânați de Duhul Sfânt. (Fapte.4:8).

2. Au înțeles adevărul.

În timpul întâlnirilor pe care ucenicii le-au avut cu Domnul Isus după înviere, aceștia au înțeles adevărul. Domnul Isus le-a explicat ce era scris cu privire la El, în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi, iar ei au înțeles rostul morții și al învierii Domnului, precum și planul lui Dumnezeu revelat prin Scripturi (Luca 24:8,25-27, 44-47;). La fel, Duhul Sfânt le-a luminat mintea și ei au înțeles evenimentele petrecute la Rusalii ca o împlinire a profețiilor anterioare (Fapte.2:14-21).

Datorită acestor experiențe, apostolii au vestit învierea Domnului Isus, și n-au mai putut fi opriți să vorbească, fiindcă vorbeau din convingere personală, ca unii care au înțeles și au experimentat adevărul (Fapte.4:20). O dovadă în acest sens sunt declarațiile făcute de apostolul Petru, careîn predica de la Rusalii, a mărturisit: …“pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit, și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-i legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea…..Dumnezeua înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai lui.” (Fapte.2:23-24,32).

3. Au descoperit calea pentru mântuire.

Apostolii n-au mai putut să tacă și au proclamat învierea Domnului Isus, au condamnat păcatul celor ce l-au răstignit pe Domnul și i-au îndemnat la pocăință pe toți acei care i-au auzit, fiindcă știau că aceasta este singura cale pentru mântuire.

De aceea, în ziua Rusaliilor, în pridvorul lui Solomon, și în fața sinedriului, Petru a mărturisit: ” Pocăiți-vă” … și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui IsusHristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh” (Fapte.2:38),”Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare” (Fapte.3:19) și, “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. (Fapte.4:12)

4. Au luat în serios misiunea care le-a fost încredințată.

Faptul că apostolii au vorbit și nu au mai putut fi opriți să tacă, arată că aceștia și-au luat în serioas misiunea care le-a fost încredințată. Domnul Isus le-a spus că planul lui Dumnezeu este: “Să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim” (Luca.24:47), iar datoria lor este să împlinească această misiune: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mat.28:19), “Ci voi veți primi o putere, când Se va coborâ Duhul Sfânt peste voi, și-mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului.” (Fapte.1:8).

După ce au fost umpluți de Duhul Sfânt, apostolii n-au mai zăbovit, ci și-au împlinit misiunea, răscumpărând vremea și propovădind Cuvântul lui Dumnezeu, la timp și
Nelatimp, chiar și atunci când li s-a poruncit să tacă.(Fapte.4:18).

5. Au recunoscut o autoritate supremă.

În fața sinedriului apostolii Petru și Ioan, au mărturisit că ei nu mai pot să tacă, fiindcă trebuie să asculte și să se supună unei autorități supreme.  Chiar dacă cei din sinedriu, cea mai înaltă autoritate religioasă a vremii, le-au poruncit să tacă (Fapte.4:17), apostolii, i-au îndemnat într-un mod foarte delicat pe aceștia, să recunoască o autoritate mult mai înaltă, spunându-le: “Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și auzit”.(Fapte.4:19-20).

6. Au slujit în echipă.

Apostolii Petru și Ioan au fost încurajați să vorbească și n-au mai putut fi opriți să tacă, fiindcă au slujit în echipă. Domnul Isus i-a trimis pe ucenici în misiune doi câte doi (Luca 10:1), și Petru și Ioan, n-au uitat acest lucru. De aceea, îi vedem pe Petru și Ioan, mergând împreună la templu (Fapte.3:1), răspunzând nevoilor celui bolnav (Fapte.3:6-7), închiși în temniță (Fapte.4:1-3), în fața sinedriului (Fapte.4:7), cât și în mijlocul ucenicilor (Fapte.4:23).

Ce echipă de slujire! Cei doi au slujit împreună indiferent de circumstanțele prin care au trecut. Echipa lor de slujire a fost însă mult mai mare, deoarece alătruri de Petru și de Ioan care au luptat în linia întâi, au stat toți ceilalți apostoli și credincioși din Biserica din Ierusalim, care luptau în linia a doua, sprijinindu-i în rugăciune,
înconjurându-i cu dragoste și împlinind celelalte slujiri. (Fapte.4:23-31).

7. Au fost pregătiți să sufere.

Petru și Ioan au fost plini de curaj și au vestit învierea Domnului Isus, fără ca cineva să-i poată opri, fiindcă erau pregătiți să plătească prețul.

A fost o vreme când au tăcut șis-au ascuns de frica suferinței și a morții. Dar, după ce au fost umpluți de Duhul Sfânt, apostolii au fost pregătiți să sufere, fiind gata să plătescă chiar și prețul suprem.

Pentru ei, suferința nu mai era o piedică sau o sperietoare, ci, o cale de mărturie și de slăvire a lui Dumnezeu. De aceea, într-o altă împrejurare, după ce apostolii au fost anchetați de sinedriu și au fost bătuți cu nuiele, s-au întors la ceilați credincioși plini de bucurie și hotărâți să-și continuie misiunea cu și mai multă dedicare.  Acest fapt este evidențiat de Cuvântul lui Dumnezeu care spune:

” …după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i batăcu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus , și le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea Soborului, și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți, pentru Numele lui. Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni, și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.” (Fapte.5:40-42).

La sfârșitul acestui mesaj, lasă-mă să te întreb: nu cumva te afli printre acei a căror limbă este legată și nu mai pot vorbi nimic despre Domnul Isus?  Dacă vrei să te afli printre cei ce vorbesc și nimeni nu-i mai pot opri să tacă, lasă-te stăpânit totat de Duhul Sfânt, convinge-te personal de autenticitatea Evangheliei, descoperă calea spre mântuire, ia în serios misiunea la care Dumnezeu te-a chemat, recunoaște că Dumnezeu este autoritatea supremă de care trebuie să asculți, slujejște în echipă și fii pregătit să suferi.

Dacă te vei asemăna apostolilor Petru și Ioan, atunci nimeni și nimic nu te vor mai putea opri să vorbești despre Domnul Isus, iar slujirea ta îi va conduce pe mulți la Hristos, și-i va motiva și pe alții să-ți urmeze exemplul.

Pastor Dan Boingeanu