Dumnezeul nostru este Dumnezeul minunilor! O dovadă în acest sens sunt minunile pe care le vedem în creaţie, în istorie, în persoana şi lucrarea Domnului Isus, cât şi în experienţele personale. Cu siguranţă, cea mai mare minune care a avut loc în lumea noastră, este Învierea Domnului Isus. Putem spune aceasta deoarece atunci când cărturarii şi fariseii au cerut de la Domnul Isus un semn ca motivaţie pentru a crede în El, Domnul Isus le-a răspuns:
“Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” Mat.12:39-40
Prin asemănarea cu Iona, Domnul Isus a arătat că cel mai mare semn pe care îl avem ca o dovadă pentru credinţă, este faptul că El va sta în mormânt doar trei zile şi trei nopţi, pentru că în a treia zi va învia!
Şi apostolul Pavel a subliniat acest fapt, atunci când a spus celor din Atena:
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” Fapte.17:30-31
Pentru mesajul prezet am ales însă titlul „Minunea Minunilor!”, pentru a prezenta cea mai mare minune care a avut loc în viaţa poporului ales a lui Dumnezeu, şi anume: reînfiinţarea statului Israel. Studiind cărţile Vechiului Testament, descoperim minuni care au avut loc în viaţa poporului Israel la formarea lui, la eliberarea din robia egipteană, în timpul călătoriei prin pustiu, la intrarea şi cucerirea ţării Canaanului. Dar, cea mai mare minune din viaţa poporului ales a lui Dumnezeu (o minune a minunilor), este actul reînfiinţării Israelului ca stat independent, în data de 14 mai 1948.
Considerăm acest moment o minune a minunilor, având în vedere:
I. CADRUL ÎN CARE A AVUT LOC ACESTĂ MINUNE
Pentru a înţelege cadrul în care a avut loc minunea reînfiinţării statului Israel, trebuie să avem în atenţie profeţiile biblice referitoare la reîntoarcerea evreilor în ţara lor, evenimentele istorice care au precedat acest fapt, faptele care s-au petrecut în mometul în care Israelul a fost declarat stat independent, precum şi evenimentele ce au urmat acestui moment.
Urmărind vedenia pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Ezechiel cu privire la modul în care va avea loc reînfiinţarea statului Israel descoperim:
1. Starea celor din poporul Israel
Când Ezechiel a primit viziunea despre reînfiinţarea statului Israel, el ia văzut pe cei din Israel asmenea unor oase uscate, răspândite pe toată întinderea unei văi. El însuşi a mărurisit: „Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot.” Ezec.37:1-2
După acestă profeţie anunţată de Dumnezeu prin profetul Ezechiel, întelegem că reînfiinţarea statului Israel va avea loc într-o vreme în care israeliţii vor fi fără viaţă, asemenea unor oase uscate, vor fi împrăştiaţi printre toate naţiunile lumii, asemenea oaselor împrăştiate pe toată suprafaţa văii şi vor fi în acestă stare de multă vreme, asemenea oaselor uscate de tot.
Acest fapt s-a întâmplat întocmai, fiindcă după cucerirea Ierusalimilui în anul 70 de către armata romană, evreii au fost împrăştiaţi în toate ţările lumii. În timpul acestui exil prelungit, ei au trăit ca străini departe de ţara lor, fiind exploataţi, acuzaţi de relele care se întâmplau, persecutaţi, alungaţi şi exterminaţi în masă. Acest fapt este dovedit de progromul evreilor din Rusia în timpul lui Stalin şi mai ales de holocaustul nazist, din timpul celui de-al doilea război mondial, în care se estimează că au murit aproape şase milioane de evrei. Ţinând cont de acest fapt, putem spune că evreii au ajuns un morman de oase împrăştiate pe toată faţa pământului, cu precădere în Europa.
Conform vedeniei lui Ezechiel este anunţat faptul că însăşi evreii vor ajunge fără nădejde şi fără speranţă pentru viitor, spunând: “Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!” Ezec.37:11/b. Dar tocmai în acestă vreme, imediat după cel de-al doilea război mondial, atunci când nimeni nu mai credea, s-a înfiinţat statul Israel, ca o minune a minunilor.
Această minune a minunilor, nu este dovedită însă numai de starea evreilor din timpul înfiinţării statului Israel, ci şi de:
2. Starea ţării lui Israel
După cucerirea Ierusalimului de către romani în anul 70 d.Hr. şi împrăştierea evreilor în toate ţările lumii, teritoriul ce a aparţinut celor două seminţii Iuda şi Israel şi-a schimbat mereu statutul şi graniţile. Astfel până în anul 637 d.Hr. acest ţinut a fost stăpânit de Roma şi Bizanţ, apoi de diferite califate islamice până în anul 1096 şi de cruciaţi şi islamişti până în anul 1291. După aceasta dată tinutul lui Israel a ajuns sub stăpânire otomană până în 1917, după care a devenit colonie britanică şi haşemită până la data de 14 Mai 1948.
Această realitate arată că peste ţinutul lui Israel au stăpânit diferite autorităţi, devenind teritoriul care a fost cucerit şi împărţit după interesele marilor puteri. Cu toate acestea, Dumnezeu a anunţat că îi va aduna pe evrei înapoi în ţara lor. Profetul Ezechiel a anunţat de mai multe ori acest fapt, spunând din partea lui Dumnezeu:
„Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi
aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării. “ Ezec.34:12-13, sau:
„De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.” Ezec.36:23-24, şi:
“”Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.” Ezc.37:12.
Deşi au fost promise teritorii pentru constituirea statului Israel în Rusia sau Canada, evreii s-au întors înapoi în ţara lor, aşa cum a anunţat Dumnezeu. Dar minunea minunilor nu este definită numai de starea în care se găseau evreii înainte de a fi adunaţi şi de faptul că aceştia s-au reîntors în ţara ce au primit-o ca moştenire din partea lui Dumnezeu, ci şi de:
3. Timpul în care a avut loc reînfiinţarea Israelului
Putem înţelege că reînfiinţarea statului Israel este o minune a minunilor, având în vedere şi timpul care s-a scurs de la împrăştierea evreilor printre toate naţiunile lumii şi cel în care s-a anunţat înfiinţarea statului Israel.
Luând în considerare timpul, putem spune că evreii au fost împrăştiaţi timp de 1878 de ani, perioadă cuprinsă între anii 70 d.Hr. când au fost împrăştiaţi şi 14. Mai 1948, când a fost anunţată reînfiinţarea Israelului. În această perioadă au trăit 24-26 de generaţii, dacă considerăm că o generaţie însemnă între 70 şi 80 de ani (Ps.90:10). Realitatea arată că oamenii îşi pierd identitatea naţională, cultura, limba tradiţiile şi mai ales religia, începând cu cea de-a treia generaţie. Minunea minunilor este că împrăştiaţi printre neamuri şi după cea de-a 26-a generaţie, evreii au rămas tot evrei, păstrându-şi identitatea, limba, cultura, tradiţiile şi religia!
Mai mult însă de cât atât, statul Israel s-a reînfiinţat exact în ziua anunţată de către Dumnezeu. Pentru a înţelege acest fapt, voi folosi un calcul suţinut de declaraţiile sfintelor Scripturi. Pentru a prefigura anii de pedeapsă pentru Israel şi pentru Iuda, Dumnezeu i-a cerut lui Ezechiel să stea culcat pe o parte 390 de zile pentru Israel şi 40 de zile pentru Iuda. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel:
„…culcă-te pe coasta stângă şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor. Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile, în care să porţi nelegiuirea casei lui Israel. După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an.” Ezec.4:4-6.
Adunând cei 390 de ani de pedeapsă anunţaţi pentru Israel (o zi reprezintă un an) şi cu cei 40 de ani de pedeapsă anunţaţi pentru Iuda, descoperim că în total pentru Israel şi Iuda Dumnezeu a anunţat 430 de ani de pedeapsă. Naţiunea lui Iuda a suportat pedeapsa
lui Dumnezeu timp de 70 de ani (606 în.Hr.-536 în.Hr.) în robia babiloniană. Scăzând aceşti ani din numărul anilor hotărâţi de Dumnezeu ca pedeapsă, descoperim că mai rămân încă 360 de ani de pedeapsă (430 ani de pedeapsă anunţaţi – 70 de ani de robie ispăşiţi în robia babiloniană = 360 de ani).
Datorită faptului că după cei 70 de ani de robie cei din Iuda şi din Israel au continuat în necredinţă, neascultare şi în neîmplinirea voiei lui Dumnezeu, numărul anilor de pedeapsă rămaşi a fost înmulţit de 7 ori, conform anunţului făcut de Dumnezeu lui Moise:
” Dar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci, dacă nesocotiţi legile Mele şi dacă sufletul vostru urăşte rânduielile Mele, aşa încât să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legământul Meu, iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, care vor face să vi se stingă ochii şi să piară viaţa din voi. Sămânţa o veţi semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmaşii voştri.
Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi bătuţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga şi veţi fugi fără să fiţi urmăriţi chiar. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.” Lev.26:14-18
Înmulţind cei 360 de ani de pedeapsă rămaşi cu 7, măsura în care Dumnezeu a anunţat că va înmulţi pedeapsa, descoperim că pentru Iuda şi Israel, pedeapsa a ajuns la 2.520 de ani.(360 x 7=2520). Numai că aceştia sunt ani biblici care au fix 360 de zile după calendarul lunar. Pentru ai transforma în ani calendaristici de 365,25 de zile trebuie să facem următoarele operaţii aritmetice: 2520 de ani de pedeapsă anunţaţi x 360 de zile ale anilor biblici = 907.200 zile.Împărţind aceste zile la 365,25 câte are un an solar, descoperim că avem 2.483,78 de ani (2520 x 360:365,25=2.483,78 ani).
Numărând aceşti ani începând cu anul 536 în.Hr. când s-a ispăşit robia babiloniană şi adăugând 1 an pentru că nu există anul 0 ajungem în data de 14 Mai 1948, exact ziua în care a fost proclamată independenţa statului Israel. David Ben-Gurion, s-a grăbit să anunţe proclamarea independenţei într-o adunare publică organizată în pripa la Tel Aviv, în data de 14 Mai 1948, începând cu orele 15,30 deoarece la orele 18 se încheia ziua de 14 Mai şi începea ziua de sabat (la evrei ziua se începe cu asfinţitul soarelui şi se termină la celălalt asfinţit). Apoi Noul stat Israel era ameniţat de naţiunile din jur: Egipt, Siria, Liban, Iordania şi Irak, care pe 15 Mai au şi invadat Israelul.
Aceşti factori l-au grăbit pe Ben-Gurion să anunţe independenţa Israelului pe data de 14 Mai 1984, împlinind astfel reînfiinţarea Israelului în ziua stabilită de Dumnezeu.
Deşi independenţa statului Israel a fost anunţată în data de 14 Mai 1948, reînfiinţarea statului Israel a fost precedată de o mişcare, o adunare, o întregire şi o înviere fizică (o constituire a naţiunii lui Israel Ezec.37:7-10). Acest adevăr este confirmat de profetul Ezechiel, care atunci când a rostit Cuvântul lui Dumnezeu a început o mişcare ( Ezec.37:7) pe care o putem asemăna cu mişcarea sionistă timpurie, manifestată prin faptul că evreii bogaţi au început să cumpere pământ în Palestina, ca să înfiinţeze colonii şi să-i ajute pe evreii săraci din Europa să se întoarcă în Palestina. Acest fapt, care a
început în jurul anilor 1900, a marcat începutul adunării evreilor în Palestina şi recâştigarea ţării prin cumpărarea terenului şi înfiinţarea chibuţurilor (sate predominant agrare).
După această etapă a urmat însă o mişcare sionistă politică, care a urmărit câştigarea drepturilor evreilor de a se întorce în ţara lor şi recâştigarea teritoriului lui Israel pentru această Naţiune. În urma acestor lupte politice a fost promulgată declaraţia Balfour, în data de 2 Noiembrie 1917 prin care s-a recunoscut dreptul evreilor de a se întoarce în Palestina, hotărâre care a fost întărită şi de rezoluţia ONU din 29 Noiembrie 1947. În urma acestor hotărâri, evreii au început să se întoarcă valuri, valuri în Palestina, pregătind astfel momentul reînfiinţării statului Israel.
Ce minune a minunilor? Statul Israel a fost înfiinţat într-o vreme în care evreii erau exterminaţi, a fost proclamat ca stat independent având o parte din teritoriul care le-a fost dat de Dumnezeu ca moştenire şi s-a reînfiinţat la timpul stabilit de Dumnezeu, urmând etapele descoperite de proorocul Ezechiel!
Conştienţi de acestă minune, cu siguranţă că dorim să ştim şi modul în care a fost înfăptuită. De aceea voi aduce în atenţie:
II. CONDIŢIILE ÎN CARE A AVUT LOC ACESTĂ MINUNE
Această minune a minunilor a fost posibilă doar prin puterea şi lucrarea lui Dumnezeu. Când Ezechiel a fost întrebat:”Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?”, el a recunoscut neputinţa umană şi faptul că nu poate avea un răspuns, spunând: “Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!” Ezec.37:3.
În acest fel, Ezechiel a arătat că adunarea evreilor şi reînfiinţarea statului Israel, este în exclusivitate lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu s-a angajat că va împlini El îsuşi ceea ce-a anunţat, spunându-i lui Ezechiel:
” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!” Ezec.37:12-13.
Acelaşi adevăr este anunţat şi în multe alte pasaje ale Vechiului Testament, precum: Ezec.34:12-31;36:22-28;Is.11:11-12; 66:7-9, ca să prezint doar câteva dintre acestea.
Dar, pentru ca Dumnezeu să lucreze, a trebuit ca şi Ezechiel să-şi faca partea lui. Adică să creadă ceea ce a spus Dumnezeu, să se conformeze la cerinţele lui Dumnezeu, ascultând de Dumnezeu şi proclamând Cuvântul pe care l-a primit, şi să confirme lucrarea împlinită de Duhul lui Dumnezeu (Ezec. 37:3-12).
Pentru ca o minune să se întâmple şi astăzi, este nevoie de lucrarea lui Dumnezeu şi de răspunsul omului care asemenea lui Ezechiel, trebuie să creadă, să asculte şi să aceepte lucrarea Duhului Lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut o minune a minunilor în Israel, făcând ca oasele uscate să se adune, să învie şi să devină o naţiune care să stăpânească acelaşi teritoriu făgăduit poporului Israel.
Şi acestă minune a minunilor continuă prin alte minuni pe care Dumnezeu le-a împlinit în viaţa Israelului după 1948 (minuni care vor fi prezentate într-un mesaj viitor). Aşa cum a lucrat în viaţa poporului Israel, Dumnezeu poate să facă o minune a minunilor şi în viaţa ta. El poate să te ridice din moarte spirituală (Ef.2:1) şi să-ţi dea viaţă veşnică (Ioan 3:16), alăturându-te astfel la poporul lui Dumnezeu.
Poţi experimenta acestă minune dacă eşti gata să crezi în Domnul Isus (Ef.2:8-9) să-asculţi de El şi să-L primeşti ca Domn şi mântuitor personal (Ioan 1:12-13), trăind şi împlinind Cuvântul lui Dumnezeu. Fă aceasta chiar acum şi vei experimenta minunea minunilor!
Pastor Dan Boingeanu
