Reînfiinţarea statului Israel în data de 14 mai 1948, este pentru poporul lui Dumnezeu o „Minune a Minunilor!” Acestă minune a minunilor (prezentată în mesajul anterior), este confirmată de faptul că după 1878 de ani, în care au fost împrăştiaţi printre toate naţiunile lumii, evreii nu şi-au pierdut identitatea, cultura, limba, religia şi tradiţia. Ci, motivaţi de Dumnezeu prin mişcarea sionistă de la începutul secolului al 19-lea, aceştia au început să se întoarcă în Palestina şi au declarat independenţa statului Israel, la timpul stabilit de către Dumnezeu şi în acelaşi teritoriu care le-a fost dat ca moştenire de către Dumnezeu.
După cel de-al doilea război mondial, în care se estimează că au murit aproape 6 milioane de evrei (împlinind astfel profeţia lui Ezechiel care ia asemănat pe cei din Israel cu o vale plină cu oase Ezec.37:1-3), atunci când nimeni nu se mai aştepta, Israelul a renăscut şi a căpătat iaraşi viaţă! Numai că acestă minune a renaşterii lor ca naţiune, n-a fost ultima minune de care au avut parte. Studiind profeţiile biblice şi experienţele trăite de cei din Israel, descoperim că după proclamarea independenţei, pentru cei din Israel a urmat un şir de alte minuni înfăptuite de către Dumnezeu.
În acest mesaj cu titlul „Minune după Minune” voi prezenta cinci dintre aceste minuni trăite de poporul Israel după 14 mai 1948. Prima dintre aceste minuni este:
1. Minunea rezistenţei poporului Israel
Dumnezeu s-a angajat nu numai să-i aducă pe cei din poporul Său înapoi în ţara lor (Ezec.37:12,25;36:22-24;34:13-14;etc.), ci, să-i ocrotească şi să-i păzească de vrăjmaşi ajutându-i să reziste în faţa atacurilor inamice.
În acest sens profetul Isaia spune:
” ….. tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: “Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine.
Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: “Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!” Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.
Iată, te fac o unealtă ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava. Le vei vântura, şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. “ Is.41:8-16
Această minune a ocrotirii şi a izbăvirii din mâna vrăjmaşilor s-a împlinit în primul rând în timpul războiului de independenţă. În data de 15 mai 1948, în prima zi după proclamarea independenţei statului Israel, pe când evreii încă sărbătoreu reînfiinţarea naţiunii lor, o coaliţie militară formată din armatele Egiptului care au atacat din sud, ale Iordaniei şi Saudiţilor, care au atacat din răsărit şi ale Libanului Siriei şi Iraqului, care au atacat din Nord, a invadat concomitent teritorilul lui Israel, cu dorinţa de a şterge Israelul de pe harta lumii şi a-i arunca pe evrei în Marea Mediterană.
Acest atac a împlinit profeţia din psalmul 83 în care sunt menţionate naţiunile care vor ataca Israelul precum şi planul şi acţiunile lor, prin afirmaţiile:
„Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul. Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine. “Veniţi”, zic ei, “să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta: corturile lui Edom (palestinienii şi sudul Iordaniei), şi ismaeliţii (Arabia Saudită), Moabul (palestinienii şi centrul Iordaniei), şi hagareniţii (egiptenii), Ghebal (Hesbolah şi nordul Libanului), Amon (Palestinienii si nordul Iordaniei), Amalec (populaţia din Sinai), filistenii (Hamas şi Gaza), cu locuitorii Tirului (Hesbolah şi sudul Libanului). Asiria (Siria şi nordul Iraqului), se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire)
Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison, care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului. Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna! Ps.83:2-11
În faţa atacurilor declanşate de acestă coaliţie, Israelul era complet nepregătit. Nu avea decât o armată formată în grabă mai mult din voluntari neinstruiţi, care aveau în dotare armament învechit, fără muniţie suficientă şi fără avioane, tancuri, sau artilerie grea.
În acelaşi timp, cei din Israel nu aveau nici ofiţeri instruiţi care să pregătesacă o strategie de luptă. Totuşi, în această situaţie copleşitoare în care 500.000 la 800.000 de evrei, trebuiau să ţină piept la o populaţie de aproape 40 de miloane de arabi (populaţia aproximativă din anul 1948 a statelor a căror armate au invadat noul stat Israel), şi să lupte împotriva unor armate înzestrate cu arme şi echipamente moderne de provenienţă sovietică, armata lui Israel a ieşit învingătoare.
Aceasta deoarece Dumnezeu a făcut ca armata egipteană, după ce ofiţerii l-au detronat pe prinţul Egiptului, să se reîntorcă în mare parte în Egipt pentru a linişti luptele interne declanşate de înlăturarea prinţului moştenitor. Chiar dacă la începutul războiului israelienii au suferit pierderi grele din partea atacurilor armatelor Iordaniene şi Saudite, fiindcă nimeni nu voia să vândă arme celor din Israel, prin ajutorul lui Dumnezeu, evreii au reuşit să cumpere arme şi echipamente moderne din Cehoslovacia şi i-au înfrînt pe Iordanieni şi Saudiţi silindu-i să semneze un armistiţiu în data de 3 aprilie 1949. La fel,
după multe bătălii câştigate, israelienii au semnat armistiţii cu Egiptul (24 februarie 1949), cu Libanul (23 martie 1949) şi cu Siria (20 iunie 1949).
Cei care au pornit să şteargă Israelul de pe harta lumii, au fost siliţi să semneze armistiţii, recunoscându-şi înfrângerea şi implicit existenţa statului Israel.
Mai mult însă decît atât; după războiul de independenţă Israelul a fost acceptat ca membru al Naţiunilor Unite la data de 11 mai 1949, fiind recunoscut rând pe rând de tot mai multe state ale lumii.
Aceeaşi minune a ocrotirii lui Dumnezeu a fost binecuvântarea primită de cei din Israel şi în timpul războiului de şase zile desfaşurat între 5-10 Iunie 1967.
În timpul acestui război, o armată formată din militari din aceleaşi ţări care au atacat Israelul în timpul războiului de independenţă (Egipt, Iordania, Liban, Siria şi Iraq), aflată acum sub comanda lui Nasser (cel de-al doilea preşedinte al Egiptului) a antrenat împotriva Israelului întreaga lume arabă şi era pregătită să atace Israelul, cu promisiunea că în şase ore de la începutul războiului Israelul va fi înfrânt şi nu va mai exista ca stat. Numai că Dumnezeu râde de planurile oamenilor şi-i apără pe aleşii Lui!
Printr-un atac surpriză, aviaţia israeliană a distrus întreaga flotilă aeriană militară a Egiptului fără ca vreun avion de luptă egiptean să se poată ridica de la sol. În numai câteva ore au fost distruse peste 200 de avioane de luptă egiptene în toate bazele de pe teritoriul Egiptului. Avioanele rămase neatinse de bombardamentele aviaţiei israeliene n-au putut fi ridicate de la sol fiindcă pistele de decolare şi aterizare au fost distruse în timpul bombardamentelor.
În acelaşi timp, armata terestră israeliană a atacat armata iordaniană eliberând Ierusalimul şi teritoriile palestiniene aflate sub autoritate Iordaniană precum Estul Ierusalimului şi West Bank (Samaria şi Iudeia). Şi în luptele din zona de nord a ţării, armata israeliană a învins armatele libaneză, siriană şi Iraqiană, cucerind zonele din Galileea aflate sub stăpânire siriană şi Înălţimile Golan. În luptele din Sinai, armata israeliană a înfrînt armata Egipteană, a eliberat canalul Suez şi a cucerit întreaga peninsulă Sinai. În numai şase zile, armata israeliană a înfrânt această coaliţie arabă, a eliberat Ierusalimul şi şi-a extins teritoriul pe care îl avea cu o suprafaţă de trei ori mai mare.
Ce minune! Aceasta a fost posibilă deoarece Dumnezeu i-a ocrotit pe evrei şi i-a ajutat să fie învingători în luptă. Sunt adevărate mărturii care arată acest fapt: cu o seară înainte de atacul aviaţiei israeliene asupra Egiptului, toţi ofiţerii de rang înalt din armata Egipteană au petrecut la un bal organizat în onoarea biruinţelor pe care le anticipau. În timpul atacului aviaţiei israeliene, toţi aviatorii militari ai armatei aeriene egiptene, erau la micul dejun. Iar în timpul atacului din Sinai, Dumnezeu a trimis o furtună de nisip care a descoperit minele antitanc plantate pentru a împiedica înaintarea tancurilor israeliene și a nivelat dunele de nisip care păreau de netrecut. După atacul aerian asupra Egiptului marile puteri nu au reacţionat fiindcă egiptenii anunţau pe toate canaleele media că ei sunt cei biruitori, pentru ca în acest fel să ascundă dimensiunile înfrângerii. Când posturile de radio evreieşti au început să transmită veşti despre război, au diminuat măsura pagubelor produse de armata israeliană, fiindcă nici lor nu le venea să creadă ceea ce li s-a comunicat.
Însă, Dumnezeu care i-a ocrotit pe israeliţi în timpul războiului de independenţă şi cel de şase zile, I-a mai ocrotit încă odată în timpul războiului de Iom Kipur (5-28 Octombrie 1973). În timpul sărbătorii de Iom Kipur, în care evreii sărbătoreau ziua ispăşirii, şi se curăţau respectând ritualurile acestui act, într-un atac surpriză, 222 de avioane egiptene şi siriene, 900 de tancuri şi 40.000 de infanterişti din armata egipteană, saudită, iordaniană şi siriană, au invadat teritoriul lui Israel, provocând cea mai sângeroasă bătălie de la sfârşitul secolului 20. Dar, raidurile de tip commando ale armatei israeliene, duelurile de artilerie, atacurile aeriene şi negocierile diplomatice au fost câştigate şi de aceată dată tot de Israel, care şi-a surclasat încă odată adversarii care au fost nevoiţi să încheie şi de această dată tratate de pace.
Încă odată Dumnezeu n-a îngăduit ca vrăjmaşii lui Israel să-şi împlinească planurile, ci, să fie smeriţi şi ruşinaţi, recunoscându-şi înfrângerea. Acest lucru se va întâmpla încă odată atunci când însuşi Domnul Isus va interveni şi va pedepsi toate naţiunile care vor fi adunate să lupte împotriva Israelului (Zah.14:12-13;Ezec.38:21;Ap.19:11-20).
Urmărind felul în car s-au împlinit profeţiile prin care Dumnezeu S-a angajat să-i apere pe cei din Israel după reînfiinţarea lor ca naţiune, putem spune cu adevărat că evreii reîntorşi în Israel, au avut parte de minune după minune. La acest şir al minunilor se adaugă însă şi:
2. Minunea reîntregirii poporului Israel.
Dumnezeu a promis că va readuce înapoi în ţara lui Israel pe evreii risipiţi în toate naţiunile lumii spunând:
„În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda de la cele patru capete ale pământului.” Is.11:11-12
„Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Voi zice miazănoaptei: “Dă încoace!”, şi miazăzilei: “Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” Is.43:5-7
“Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui. Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate” Zah. 8:7-8
“De aceea, proroceşte şi spune-le: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.” Ezec.37:12
Iar, acest şir de profeţii privind reîntoarcerea evreilor în ţara lor poate continua cu profeţiile din Ezec.36:22-24;34:11-22, etc.
Aceste profeţii au început a fi împlinite prin mişcarea sionistă timpurie, atunci când evreii bogaţi au cumpărat teritorii în Palestina, pentru ca evreii săraci din estul Europei să se întoarcă în țara lor şi să contruiască chibuţuri agrare. Apoi, reîntoarcerea evreilor în Palestina a fost accentuată de declaraţia Balfour din 2 Nov 1917, prin care evreilor li s-a recunoscut dreptul de a se întoarce în Palestina şi rezoluţia ONU din 29 noiembrie 1947, prin care a fost întărit acelaşi drept.
După Proclamarea independenţei statului Israel (14 mai 1948), numărul evreilor care s-au întors în Israel a crescut exponenţial. Dacă în mai 1948 în Palestina erau între 500.000 și 800.000 de evrei, zece ani mai târziu în 1958, evreii din Israel au juns la 2 milioane. Iar astăzi acest număr a ajuns la peste 6 milioane, fiind pentru prima dată când sunt mai mulţi evrei în Israel decât cei din diaspora. Toţi aceştia au părăsit confortul din ţările unde erau şi s-au întors în Israel venind pe jos, cu vapoarele, sau pe calea aerului, fiind pregătiţi să sufere, să lupte şi să moară pentru ţara lor.
Acest fenomen de reîntregire naţională este cel mai mare fenomen de repatriere cunoscut în istorie, care dovedeşte că ceea ce a anunţat Dumnezeu s-a împlinit întocmai. Evreii s-au întors şi se întorc în ţara lor, indiferent de preţul care trebuie să-l plătească. La minunea ocrotirii şi cea a reîntregirii naţiunii lui Israel, poate fi adăugată şi:
3. Minunea reunificării poporului Israel
Începând cu anul 796 în.Hr. naţiunea lui Israel a fost divizată. După moartea lui Solomon, vreme în care Israelul a avut graniţile cele mai extinse şi a cunoscut cea mai mare prosperitate, Israelul a fost împărţit în Împărăţia de Nord, numită Israel cu 12 triburi şi Împărăţia de Sud, numită Iuda cu două triburi. După acest moment cele două seminţii nu s-au mai unit niciodată.
Regatul de Nord a ajuns în robia Asiriană şi nu s-a mai întors din această robie, iar regatul de Sud a mers în robia Babiloniană. Chiar dacă iudeii s-au întors din această robie sub Zorobabel şi Ezra şi au rezidit templul şi zidurile Ierusalimului, nu au dăinuit totuşi ca naţiune, trecând sub stpânire Siriană, Egipteană, sau Hasmoneeană, până când în anul 70, Ierusalimul a fost cucerit de către armata Romană, iar ei au fost împrăştiaţi în toate ţările lumii. Dumnezeu a anuţat însă că atunci când se vor reîntoarce în ţara lor, nu vor mai forma două naţiuni, ci una singură, sub numele de Israel.
Acest adevăr al reunificării este anunţat de proorocul Ezechiel căruia Dumnezeu i-a vorbit astfel: “Fiul omului, ia o bucată de lemn şi scrie pe ea: “Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel care sunt tovarăşii lui.” Ia apoi o altă bucată de lemn şi scrie pe ea: “Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel care este tovarăşa lui.” După aceea, împreunează-le una cu alta, într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta.
Şi când îţi vor zice copiii poporului tău: “Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?”, să le răspunzi: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel care-i sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.” Toiegele de lemn pe care vei scrie să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii lor.
Şi să le spui: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.” Ezec. 37:16-22. Acelaşi adevăr este anunţat şi de profeţiile din Isaia 11:13; Ier.3:18;50:4;Osea 1:11.
Potrivit acestor profeţii, minunea trăită de poporul ales a lui Dumnezeu nu este dovedită numai de faptul că evreii s-au reîntors în ţara lor, ci au revenit în Israel formând o singură naţiune cu numele de Israel, aşa cum a anunţat Dumnezeu. Mai mult însă decât atât, după întoarcerea lor dintre naţiunile lumii şi proclamarea independenţei statului Israel, poporul ales a lui Dumnezeu a trăit şi:
4. Minunea restaurării ţării lui Israel
Această minune a restaurării ţării lui Israel a fost anunţată de Dumnezeu prin proorocul Isaia şi proorocul Amos, care au afirmat:
„Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi înmulţit.
Tot astfel, Domnul are milă de Sion şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustiul lui ca un rai, şi pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă.” Is.51:2-3
„În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul care va împlini aceste lucruri.
Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător şi cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu, Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele.” Amos 9:11-14
Prin aceste mesaje profetice, Dumnezeu a anunţat că dărâmăturile lui Israel şi ale lui Iuda vor fi îndepărtate, iar cetăţile vor fi rezidite şi locuite. Acest fapt s-a întâmplat întocmai în Israel, care, după declararea independenţei a început un program amplu de reconstruire a ţării, de refacere a infrastructurii şi a sistemului de autostrăzi, ajungând în prezent o naţiune modernă care beneficiază de cele mai înalte standarde de confort. Singurele dărâmături care au mai rămas sunt monumentele istorice şi locurile sfinte care sunt conservate în starea lor originală.
Pentru a sublinia acest program de reconstrucţie naţională, trebuie să avem în vedere că numai în Ierusalimul de răsărit, după 1967 şi până în prezent, s-au construit aproximativ 25.000 de locuinţe pentru evrei şi 36.000 pentru arabi iar numărul acestora creşte exponenţial. Îngrijoraţi de acest fapt, membrii Consiliului de Securitate al ONU, în data de 23 decembrie 2016 au votat rezoluţia 2334 prin care se interzice Israelului continuarea acestor construcţii.
Cu toate acestea, Israelul a hotărât să continue acest program de construcţie indiferent de cât de mare este împotrivirea şi preţul pe care ar trebui să-l plătească. A fost anunţat că pentru anul 2017 sunt planificate pentru construcţie alte 600 de locuinţe. Reconstrucţia ţării certifică o altă minune anunţată de către Dumnezeu, dar aceasta nu este ultima. Pentru că mai poate fi identificată şi:
5. Minunea rodniciei ţării lui Israel
Dumnezeu a anuţat că atunci cînd evreii se vor reîntoare dintre naţiunile unde au fost împrăştiaţi, El le va binecuvînta ţara. În acest sens găsim profeţiile:
„Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu, Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. Iată că vă voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.
Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. Voi înmulţi pe voi oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu, Israel; ei te vor stăpâni; şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai nimici.” Ezec.36:8-12
“Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
Voi face să izvorască râuri pe dealuri, şi izvoare, în mijlocul văilor; voi preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în şuvoaie de ape; voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustiu; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustiu, ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfântul lui Israel le-a zidit.” Is.41:17-20
Această minune anunţată de Dumnezeu este evidentă atăzi, fiindcă ţara lui Israel a înflorit. Munţii au înverzit şi sunt plini de vegetaţie, au crescut pomi de toate soiurile iar pustiul de altădată s-a transformat în terenuri agricole şi horticole, pe care cresc tot felul de recolte şi de pomi fructiferi.
Dintr-un pământ sterp, Israelul a ajuns un colţ de rai, având parte de o aşa prosperitate încât au ajuns să exporte nu numai produse de cea mai înaltă tehnologie, ci, legume şi fructe, ajungînd între primii trei exportatori modiali în acest domeniu. În anul 2015, Iraelul a exportat fructe proaspete în valoare de 931 milioane de dolari şi legume proaspete şi conservate în valore de 2,4 miliarde de dolari.
Ce minune! Ţara a înflorit şi este binecuvântată de Dumnezeu cu prosperitate şi abundenţă. Nu numai atât; şi clima s-a schimbat. În Israel a început să plouă, să fie rouă, şi chiar să ningă, fapt care asigură rezervele de apă. Tot ce a promis Dumnezeu a împlinit întocmai, oferind copiilor lui Israel după proclamarea independenţei, Minune după minune! Minunea ocrotirii, a reîntregirii, a unităţii, a restaurării şi a prosperităţii.
N-ai vrea să ai prte şi tu de aceleaşi minuni? Domnul Isus a venit ca prin meritele Lui să primim har, după har (Ioan1:16). Dacă ai avut un moment al întoarcerii la Dumnezeu şi ai experimentat minunea minunilor, prin naşterea din nou, rămâi statornic în credinţă şi trăieşte în ascultare de Dumnezeu. În acest fel, vei avea parte în viaţa ta şi a familiei tale de minune după minue, experimentând împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu printr-o binecuvântare proaspată în fiecare zi!
Pastor Dan Boingeanu
