Iuda 6; 2 Petru 2:4-9 (Romani 6:13-14)
Scopul lecției: Să descoperim identitatea îngerilor căzuți, cauzele care au determinat această cădere, urmările acestui fapt, precum și adevărurile ce ne sunt descoperite prin exemplul îngerilor căzuți.
Conținutul lecției: După ce a folosit cazul egiptenilor nimiciți de Dumnezeu și cel al israeliților ce au murit în pustie pentru a ilustra pericolul apostaziei și urmările necredinței, Iuda a făcut referire și la exemplul îngerilor căzuți. Studiind acest caz, în contextul experiențelor trăite de oamenii din vremea lui Noe, descoperim:
1. Identitatea îngerilor care și-au pierdut libertatea
Deoarece Iudaa făcut numai o referire la îngerii căzuți, fără a ne prezenta alte detalii, pentru a cunoște identitatea îngerilor care și-au pierdut libertatea trebuie să luăm în considerare afirmațiile făcute de apostolul Petru, precum și alte pasaje ale Sfintei Scripturi. Prin aceste pasaje descoperim că: îngerii sunt ființe create de Dumnezeu (Genesa 1:1; Neemia 9:6; Psalmul 148:2-5; Coloseni 1:16), sunt “spirite” (ființe spirituale, care nu au trupuri materiale, dar pot să apară având oînfățișare umană – Evrei 1:14; Matei 28:5; Genesa 18:1-22, 19:1-5). Deși Sfânta Scriptură nu ne spune care este numărul exact al îngerilor (Deuteronom 33:2; Psalmul 68:17; Evrei 12:22; Apocalipsa 5:11), ne arată totuși că o parte dintre aceștia au căzut (Iov 4:18; Isaia 14:12-15; Ezechiel 28:12-19; Matei 25:41; Apocalipsa 12:4). O parte dintre acești îngeri căzuți (cei ce au generat pervertirea lumii din zilele lui Noe) au fost trimiși de Dumnezeu în adânc, unde sunt întemnițați și păstrați pentru judecată și pedeapsă veșnică ““ Iuda 6; 2 Petru 2:4;Matei 25:41; Luca 8:26-31; Apocalipsa 20:10-15).
2. Cauzele ce au generat pierderea libertății
Spre deosebire de căderea lui Lucifer, care a fost determinată de mândrie și de dorința lui de a fi asemenea lui Dumnezeu (Isaia 14:12-15; Ezechiel 28:12-19), căderea îngerilor a fost generată de necredință, manifestată printr-o alegere greșită. Pentru că acești îngeri au crezut că Lucifer va ieși învingător în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu, au ales ca sa-l urmeze (Apocalipsa12:4). Descriind această decizie greșită, Iuda a arătat că acești îngeri “nu și-au păstrat vrednicia” (și-au părăsit poziția și slujbele ce le-au fost încredințate ““ Evrei 1:7; Daniel 4:13, 17, 23; Coloseni 1:16; Efeseni 1:21), și “și-au părăsit locuința” (au ieșit din sfera autorității lui Dumnezeu și s-au unit cu vrăjmașul – Apocalipsa 12:7-9). Apostolul Petru completeazălista cauzelor ce au determinat căderea îngerilor, arătând că acești îngeri “au păcătuit”. Acest păcat a fost cauzat de faptul că n-au mai ascultat de Dumnezeu, nu s-au mai supus lui Dumnezeu, au crezut pe Lucifer și au trecut în tabăra vrăjmașului – 2 Petru 2:4/a).
3. Urmările căderii îngerilor
Căderea îngerilor a avut urmări directe, imediate și veșnice. Îngerii căzuți au fost izgoniți din prezența lui Dummnezeu (Apocalipsa 12:7-9), iar o parte dintre aceștia și-au pierdut libertatea (sunt legați și puși în imposibilitate de acțiune ““ Iuda 6; 2 Petru 2:4/b), stau în întuneric (2 Petru 2:4/c; Iuda 6) și sunt păstrați pentru judecată (2 Petru 2:4/d; Iuda 6; Apocalipsa 20:10). Căderea îngerilor a avutînsă și urmări indirecte. După ispitirea omului din grădina Edenului, acțiunile acestor îngeri (demoni) au determinat înaintarea omului spre păcat, culminând cu pervertirea moral spirituală a oamenilor din zilele lui Noe (Genesa 6:1-22; 2 Petru 2:4-9; 1 Petru 3:19-20). Acțiunea îngerilor căzuți (care au mai rămas în libertate) va atinge însă apogeul înaintea revenirii Domnului Isus (Matei 24:36-39).
4. Adevărurile descoperite de cazul îngerilor care și-au pierdut libertatea
Luând în considerare exemplul îngerilor care și-au pierdut libertatea învățăm că : apostazia este un mare pericol (căderea este posibilă atât pentru îngeri cât și pentru oameni), necredința are urmări severe (Dumnezeu nu i-a cruțat nici pe îngerii care au căzut, nici pe oamenii din lumea veche ““ 2 Petru 2:4-9), salvarea este oferită doar celor credincioși (exemplul lui Noe și a lui Lot ““ 2 Petru 2:5-9), iar adevărata libertate o pot avea doar cei ce se supun lui Dumnezeu (Romani 16:3-6).
În contrast însă cu exemplul îngerilor căzuți și al oamenii nelegiuiți care au trăit înainte de potop, Noe a fost un om al credinței. Credința lui este confirmată de faptul că a trăit altfel (a fost neprihănit în mijlocul unei lumi nelegiuite ““ 2 Petru 2:5-9; Genesa 6:9), a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt (a crezut că va veni judecata – Genesa 6:7), a ascultat întocmai pe Dumnezeu ( a făcut tot ceea ce i-a poruncit Dumnezeu – Genesa 6:22) și s-a încrezut în salvarea pregătită de Dumnezeu (Genesa 7:1-9; 2 Petru 2:9).
Aplicație practică: arătați prin ce se aseamănă lumea din zilele lui Noe cu lumea din zilele noastre și ce ar trebui să facem ca, într-o vreme de apostazie, să avem parte de izbăvirea lui Dumnezeu, împreună cu toți cei din familiile noastre.
Întrebări pentru discuții:
1. Cine sunt îngerii care și-au pierdut libertatea ?
2. Care au fost cauzele ce au generat pierderea libertății ?
3. Ce evidențe arată că atitudinea acestor îngeri căzuți este întâlnită și în cazul multor oameni din zilele noastre ?
4. Care au fost urmările căderii acestor îngeri ?
5. În ce fel sunt aceste urmări o avertizare pentru starea de apostazie ?
6. Ce adevăruri ne sunt descoperite prin exemplul îngerilor care și-au pierdut libertatea ?
7. Cine poate avea parte de izbăvire de pedeapsa pregătită de Dumnezeu pentru diavol, îngerii lui și oamenii nelegiuiți ?
Pastor Dan Boingeanu
