Misiune.ro » Resurse Crestine » Predici »
29. Septembrie - Ziua Domnului
( Thursday, 15 August, 2013 )

– Ioan 20:1;Fap. 2:1-4;Evr.4:1-11 (Ps.118:24)

Noi credem şi mărturisim că Ziua Domnului este o rânduială creştină care trebuie păstrată în continuare, petrecută în închinăciune şi cugetare spirituală atât în public cât şi acasă. Spre deosebire de vechiul aşezământ mozaic, când se ţinea ziua a şaptea, creştinii, ca membri ai aşezământului nou, trebuie să ţină ziua dintâi a săptămânii (Duminica), zi care a fost sfinţită de Dumnezeu prin învierea din morţi a Fiului Său şi prin trimiterea Duhului Sfânt.

Primii creştini au ţinut ziua Domnului ca zi de închinăciune. În ea trebuie să ne odihnim de lucrurile lumeşti şi de plăcerile trupeşti, având voie să facem faptele milei şi cele care sunt absolut necesare. Sărbători închinate sfinţilor nu avem, întrucât nu le găsim în Sfânta Scriptură. (MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ A CULTULUI BAPTIST DIN ROMÂNIA)

În  Vechiul Testament, în cartea Geneza, descoperim că Dumnezeu a instituit, la finalul creaţiei, o zi specială, şi anume,  ziua a şaptea  în care:

-Şi-a sfârşit lucrarea,
-S-a odihnit de toată lucrarea Lui,
-a  binecuvântat-o,
-a sfinţit-o” (Gen.2:2-3).

După căderea în păcat a primilor oameni, Dumnezeu a început să lucreze din nou (Ioan 5:17), de data aceasta la răscumpărarea omului, având în vedere o nouă creaţie (2 Cor. 5:17) care a fost finalizată la cruce şi celebrată cu ocazia învierii. Prin Moise, Dumnezeu a instituit Sabatul (Exod 31:12-17), ca semn că El este Creatorul, Răscumpărătorul şi Sfinţitorul poporului, ca principiu de organizare a vieţii prin care o zi din şapte, după modelul creaţiei, avea un caracter special şi ca dar prin care poporul să se bucure şi să se odihnească. Poporul Israel a eşuat cu privire la respectarea Sabatului conform planului lui Dumnezeu, astfel că prin David (Ps. 95:7) vorbeşte despre o altă zi (,,astăzi”), ziua ascultării prin credinţă de Domnul Isus Hristos (Evrei 4:7).

Domnul Isus a împlinit Sabatul prin faptul că:

-A ascultat perfect de oricare din poruncile Vechiului Testament, făcând în toate privinţele voia Tatălui;

-A declarat cu privire la Sine că este Domn al Sabatului (Mat.12:1-14) arătând astfel că autoritatea Lui este mai mare decât cea a Legii;

-A invitat oamenii la Sine ca să primească adevărata  odihnă, cea asufletului izbăvit de păcat(Mat. 11:28-30) şi a făcut acest lucru posibil muncind şi jertfindu-se în locul nostru.(argumentul din Epistola către Evrei 4:1-11).

Creştinii nu sărbătoresc Sabatul Vechiului Testament ci Ziua Domnului, argumentele principale fiind următoarele:

§  Este ziua învierii Domnului Isus (Ioan 20:1);
§  Este ziua în care s-a pogorât Duhului Sfânt (Fapte 2:1-2);
§  Comunitatea creştină de la început a considerat prima zi a săptămânii ca zi de închinare (Fapte 20:7; 1Cor. 16:2);
§  Istoria Bisericii Primare (ex.Iustin Martirul, Tertulian - sec.II şi III) menţionează adunarea credincioşilor pentru închinare în prima zi a săptămânii.

Întrebări exegetice

În ce zi din săptămână a înviat Domnul Isus? (Ioan 20:1)

În ce zi a săptămânii s-a coborât Duhul Sfânt și ce făceau ucenicii Domnului atunci? (Fapte 2:1-4)

Care este odihna „ca cea de Sabat” la care se referă autorul epistolei aici și ce ar trebui să întreprindem noi în acest sens? (Evrei 4:1-11)

Întrebări aplicative

1. Ce asemănări şi ce deosebiri există între Sabatul V.T. şi Ziua Domnului?
2. Cum anume un creştin demonstrează că sfinţeşte ziua de odihnă?
3. Ce descoperim în Isaia 58:13-14 despre scopul lui Dumnezeu cu privire la Sabat?






Alte articole asemanatoare:

3 comentarii: “29. Septembrie - Ziua Domnului”

1
Mihail Geabou

La textul de mai jos pot fi adăugate mărturii din istoria bisericii care atestă faptul că duminica era ziua în care creştinii se închinau.
De ce creştinii au ca zi de închinare duminica

1. De ce nu ţinem sâmbăta?
a) Dumnezeu a poruncit evreilor să ţină sabatul dar nu şi neamurilor.
Biblia ne arată clar faptul că până la darea Legii pe Sinai nu există nici măcar un indiciu al faptului că Dumnezeu ar fi cerut sau ar fi aşteptat ca oamenii aleşi de El să ţină ziua de sabat. Nu există nici poruncă şi nici referire la aşa ceva.
Prima dată, porunca ţinerii sabatului apare odată cu darea Legii pe Sinai, atunci când Dumnezeu încheie un legământ strict cu poporul evreu şi cu urmaşii lor (nu cu neamurile.).
„Domnul Dumnezeul nostru a încheiat cu noi un legământ la Horeb. Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici.” (Deuteronom 5.2-3)
“Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat” (Exod 31:16–17).
“Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă” (Deuteronom 5:15).
„Ei sunt israeliţi, au infierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele…” (Romani 9.4)
Nu ne dă nimeni dreptul să ne confundăm cu Israelul. Creştinii nu pot lua locul Israelului. Planurile lui Dumnezeu cu Israelul ca naţiune nu s-au terminat. Dacă cineva are totuşi pretenţia că poate şi trebuie să ţină sabatul aşa cum l-a poruncit Domnul lui Israel, atunci să nu uite si următoarele aspecte:
-„fiecare să rămână la locul lui şi în ziua a şaptea nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” (Exod 16.29)
-„să n-aprinzi foc în nici una din locuinţele voastre în ziua Sabatului.” (Exod 35.3)
-„cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.” (Exod 31.15)
În acelaşi context în care Domnul a dat porunca Sabatului a dat şi poruncile privitoare la modul în care acesta trebuie ţinut dar a poruncit şi pedeapsa pentru cei care nu ţin Sabatul cum a poruncit El. Dacă vrem să fim cinstiţi şi corecţi, trebuie să ştim că toate poruncile Domnului sunt la fel de importante şi nu avem libertatea de a alege doar ce ne place.

b) Chiar şi creştinii dintre evrei nu mai trebuie să ţină Ziua a şaptea.
Da, Domnul a spus că Sabatul trebuie ţinut de evrei ca un legământ necurmat şi că Sabatul va fi între El şi copiii lui Israel un semn veşnic (Exod 31.16-17). Tot Dumnezeu însă spune prin profetul Ieremia:
„Iată vin zile, zice Domnul când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat… ”(Ieremia 31.31-32)
În seara zilei în care Domnul Isus a fost vândut, atunci când a fost instituită Cina Domnului, Însuşi Domnul Hristos a spus referitor la rodul viţei: „acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.” (Matei 26.28)
Noi creştinii trebuie să înţelegem că oricât de frumoasă şi valoroasă este Legea dată prin Moise, ea nu ne-a fost dată nouă. Noi creştinii am intrat în legământ cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, prin Jertfa Lui. Să nu uităm superioritatea legământului celui nou: Hristos mai mare decât Moise, Ierusalimul şi nu Sinaiul, Harul mai bun decât Legea, credinţa mai bună decât meritele. Trebuie să fim consecvenţi. Mai mult, Cuvântul Domnului nu ne lasă în ceaţă ci spune clar care este soarta vechiului legământ:
Evrei 8.7 dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit de un al doilea. …13 Prin faptul că zice „un nou legământ” a mărturisit că cel dintâi este vechi, ce a îmbătrânit este aproape de pieire.
În concluzie, legământul cel vechi a fost înlocuit. El nu mai este în vigoare. Nu pentru că n-a fost bun ci din cauza omului care prin puterile proprii nu poate atinge standardul lui Dumnezeu. De fapt, vechiul legământ a avut rolul lui şi la vremea lui. El a pregătit omul pentru a nouă etapă a planului lui Dumnezeu de mântuire, o treaptă mai sus- Harul prin Domnul Isus Hristos. (Ioan 1.17; Gal.5.4)

c) Atâta timp cât eu trăiesc în ascultare de Domnul Isus nu sunt sub pedeapsă
Matei 12.1-8 ne prezintă un dialog important între Domnul Isus şi farisei, un dialog pe tema sabatului. Fariseii îi acuza pe ucenicii Domnului Isus că au încălcat sabatul prin faptul că, de foame, au început să smulgă spice de grâu, să le frece şi să mănânce. Domnul Isus însă îi considera nevinovaţi. Iată argumentul Domnului:
,,Oare n’aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el şi ceice erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu -i era îngăduit să le mãnînce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? 5 Sau n’aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? 6 Dar Eu vã spun cã aici este Unul mai mare decât Templul. 7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ,Milã voiesc, iar nu jertfe,` n’aţi fi osîndit pe nişte nevinovaţi. 8 Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.“
Domnul Isus este mai mare decât Templul şi Domnul Isus este stăpân chiar şi peste Sabat. El a dat Sabatul. Şi de fapt scopul Legii era să ne aducă la Hristos Domnul. Din moment ce noi am ajuns la Domnul Isus, fiind în slujba Lui nu putem fi acuzaţi de nici o Lege, noi suntem nevinovaţi.

2. Adevărata odihnă este Domnul Isus Hristos.
Sfânta Scriptură prin apostolul Pavel şi autorul epistolei către Evrei ne ajută să înţelegem mai bine rostul Legii şi al vechiului legământ; acestea trebuie interpretate prin prisma persoanei şi lucrării Domnului Hristos, ca indicatoare spre Hristos şi care nu au valoare în ele însele.
Galateni 4.9-11 …după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
Evrei 10.1 Legea care are umbra bunurilor viitoare…
Col.2-16-17 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
Noi creştinii ştim acum că Templul şi toate lucrările de acolo erau doar umbre, simboluri care îşi găsesc împlinirea în Domnul Hristos. El este Marele Preot, El este jertfa, sângele Lui este mai important decât sângele animalelor de jertfă, perdeaua dinlăuntrul Templului era de fapt trupul Său (Evrei 10.20) dar chiar şi odihna despre care se vorbea în acea zi de Sabat era tot un indicator către Domnul Isus Hristos. Dacă Sabatul le-ar fi adus odihnă, dacă ţara Canaanului le-ar fi dat odihnă n-ar mai vorbi autorul epistolei către Evrei aşa:
„Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta….” (Evrei 4.9-11)
În care odihnă trebuie să intrăm? Este o anumită zi care dă odihna, este o ţară?
Domnul Isus a zis: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11.28-29)

3. Dacă adevărata odihnă nu este o zi ci Domnul Hristos, atunci ce este duminica pentru creştinism?
Duminica nu este ziua de odihnă (în sensul sabatic) a creştinilor ci este ziua specială de închinare în care creştinii sărbătoresc învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Ea îşi are originea în duminica învierii.
Luca 24. 1, 13-15 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mărmânt dis de dimineaţă… În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat numit Emaus… Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
Ioan 20.1 În ziua dintâi a săptămânii Maria Magdalena…19 în seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii
Duminica este ziua de bucurie a creştinilor când Domnul Isus a biruit moartea.
Ps.118.22-24 Piatra pe Care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unchiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Duminica este ziua în care a avut loc prima întâlnire creştină (întâlnirea cu Hristosul înviat.)
Duminica este ziua în care a avut loc naşterea Bisericii, coborârea Duhului Sfânt. (Levitic 23.15-16)
Duminica este ziua în care găsim că ucenicii Domnului Isus se adunau:
Fapte.20.7 În ziua dintâi a săptămânii eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea…
1Cor.16.2 În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui…
Apocalipsa 1.10 În ziua Domnului eram în Duhul…

4. Obiecţie: Dacă duminica este ziua de închinare a creştinilor, de ce în Faptele Apostolilor găsim că apostolul Pavel avea obicei să meargă în sinagogă?
Este adevărat că există câteva texte biblice care arată lucrul acesta. Iată un exemplu:
Fapte.17.2-3 Pavel, după obiceiul său a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest Isus pe care vi-L propovăduiesc eu”-zicea el „este Hristosul.”
Este important de observat: Unde s-a dus Pavel în ziua de Sabat? S-a dus la creştini? Nu! Răspunsul îl găsim chiar în primul verset unde spune: „au venit în Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor.” (Fapte.17.1) Acum întrebarea este următoarea: dacă oamenii aceia erau iudei şi de adunau sâmbăta, Pavel ca să vorbească cu ei, în ce zi ar fi trebuit să vină? Normal că sâmbăta. Duminica nu i-ar fi găsit. Deci Pavel mergea la ei sâmbăta pentur că doar atunci putea să-i întâlnească pe toţi adunaţi.
Un al doilea lucru important de observat este acela că aici nu era o adunare de creştini ci de iudei. Aceştia care se adunau sâmbăta erau oameni care nu credeau în Domnul Isus (v.2) şi tocmai de aceea apostolul Pavel s-a dus să le arate că erau greşiţi şi că trebuia să primească pe Hristos Isus- Mesia.
Încă un lucru important este faptul că apostolul Pavel mai de fiecare dată a întâmpinat opoziţie şi chiar prigoană din partea acelora la care el mergea în ziua de Sabat. Versetele următoare v.4-9 ne arată că majoritatea din cei vizitaţi de apostol în ziua de Sabat au făcut chiar o răscoală în cetate împotriva lui Pavel şi a gazdei lui.
Texte biblice de acest gen nu sunt deloc argumente în favoarea Sabatului ca zi de odihnă ci dimpotrivă- apostolii sunt în tabăra opusă. De asemenea, trebuie să nu uităm că Faptele Apostolilor este o carte de tranziţie, ea prezintă tranziţia de la iudaism la creştinism, o tranziţie lentă dar necesară şi reală. Aşa se explică de ce la începutul cărţii apostolii încă mai sunt prezentaţi prin Templu sau pe la sinagogi. Spre final, creştinii sunt delimitaţi clar de iudaism şi de locaşurile lor de cult.

2
Mihail Geabou

Cu ajutorul Domnului, sper ca până sâmbătă seara să puteţi găsi materialul complet pe site-ul bcbcaleadomnului.ro la Mesaje biblice, studiul biblic

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro