Fapte 6:7-15 (2 Timotei 2:15-16)

Scopul lecţiei: Să descoperim cadrul în care s-a confruntat Biserica primară cu atacul susţinătorilor tradiţionalismului iudaic, felul în care au acţionat aceştia şi răspunsul pe care l-a dat Ştefan celor ce se împotriveau învăţăturii creştine.

Contextul lecţiei: Pe lângă problemele cauzate de mândria spirituală, opoziţia religioasă şi nevoile materiale, studiate până în prezent, Biserica primară s-a confruntat şi cu împotrivirea celor ce susţineau tradiţionalismul iudaic. Aceştia erau membri ai unei sinagogi eleniste, numită a “izbăviţilor“, a Cirinenilor şi a Alexandrinilor. Termenul grecesc „libertinoi”, folosit în Fapte 6:9, tradus prin „liberţi” sau „izbăviţi” arată că un mare număr al membrilor acestei sinagogi erau robi eliberaţi din sclavie (sau copiii acestora), proveniţi din Nordul Africii (Alexandrinii şi Cirinenii), cărora li s-au alăturat şi un grup de iudei din Cilicia şi Asia (Fapte (6:9/b).  Membrii acestei sinagogi erau evrei sau prozeliţi (convertiţi la iudaism), care, după ce s-au stabilit în Ierusalim, aveau ca loc de întâlnire o sinagogă proprie, în care se vorbea probabil greceşte.

Este posibil ca Ştefan (unul dintre cei şapte diaconi) să fi fost un membru al aceleiaşi sinagogi şi care, după ce a ajuns să-L cunoscă pe Domnul Isus, s-a alăturat Bisericii primare.

Pentru că în timp ce propovăduia Evanghelia Ştefan a condamnat cu vehemenţă  tradiţionalismul iudaic (învăţătura, obiceiurile şi modul de viaţă al evreilor ortodocşi, Fapte 7:51-53; 21:17-21), membrii acestei sinagogi au provocat o dispută teologică, care a degenerat foarte repede într-o ceartă de vorbe (Fapte 6:9/c).

Acest fapt ne arată că, din punct de vedere doctrinar, primul atac asupra învăţăturii creştine l-a avut iudaismul. Iudaismul nu era rău în esenţa lui, fiindcă avea ca bază Legea Mozaică. A ajuns însă o erezie, fiindcă la Cuvântul rostit de Dumnezeu prin Moise şi prooroci, au fost adăugate de-a lungul timpului o mulţime de învăţături, datini şi obiceiuri omeneşti, care au căpătat o mai mare importanţă decât Cuvântul însuşi (Matei 15:2-9; 16:6-12; 23:1-36).

Conţinutul lecţiei: Urmărind modul în care membrii sinagogii „izbăviţilor”, ce erau  apărători înverşunaţi ai tradiţionalismului iudaic, s-au împotrivit lui Ştefan, descoperim:

1.    Cadrul în care s-a declanşat atacul tradiţionalismului iudaic   Fapte 6:7-8

Atacul declanşat asupra Bisericii primare de cei ce apărau tradiţionalismul iudaic a survenit într-o vreme în care Biserica experimenta o nouă biruinţă spirituală. Această biruinţă spirituală este confirmată de Cuvântul lui Dumnezeu, ce arată că în acea vreme  „numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Fapte 6:7), iar „Ştefan făcea minuni şi semne mari în norod” (Fapte 6:8).

Prin aceste declaraţii descoperim că în acea vreme Biserica primară experimenta o creştere spirituală, (determinată de înmulţirea ucenicilor, nu numai a convertiţilor), o creştere numerică (determinată de faptul că mulţi preoţi veneau la credinţă), o creştere a mărturiei (determinată de faptul că preoţii veneau la credinţă) şi o creştere a numărului slujitorilor (determinată de faptul că Ştefan, care a fost ales să slujească la mese pentru a supraveghea împărţirea ajutoarelor, a ajuns să fie folosit de Dumnezeu, ca vestitor al Evangheliei, înfăptuind minuni şi semne mari în norod).

2.    Modul în care au acţionat promotorii tradiţionalismului iudaic   Fapte 6:9-14

Nemulţumiţi de acest progres spiritual şi afectaţi profund de îndrăzneala lui Ştefan, care  a condamnat modul lor de închinare, apărătorii tradiţionalismului iudaic au declanşat primul atac  prin „împotrivire verbală” (Fapte 6:9). Fiindcă n-au reuşit să reziste în faţa înţelepciunii şi a Duhului cu care vorbea Ştefan, aceştia au recurs apoi la al doilea atac, manifestat prin „acuzaţii false”, învinuindu-l pe Ştefan de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu (Fapte 6:11).

Fiindcă nu s-au mulţumit doar să-l dicrediteze public, promotorii tradiţionalismului au pus la cale mai multe capete de acuzare, prin care Ştefan să poată fi condamnat la moarte. Astfel, au întărâtat mulţimea, care l-a arestat pe Ştefan şi l-a dus în faţa Sinedriului, unde a fost acuzat, prin mărturii mincinoase, de hulă împotriva templului şi împotriva Legii (Fapte 6:13/a) precum şi de uneltire împotriva templului şi a obiceiurilor pe care ei le atribuiau lui Moise (Fapte 6:13/b).

Modul în care au acţionat aceşti împotrivitori, precum  şi acuzaţiile pe care i le-au adus lui Ştefan, arată că aceşti acuzatori, cât şi membrii Sinedriului, nu au învăţat nimic din arestarea, procesul, moartea şi învierea Domnului Isus (Matei 26:57-68), iar pentru a-şi atinge scopurile, aceştia au fost gata să repete aceleaşi greşeli (Fapte 6:9-14).

3.    Felul în care a răspuns Ştefan atacului tradiţionalismului iudaic   Fapte 6:15

Acuzatorilor săi, Ştefan nu le-a răspuns plin de ură, ci fiind plin de credinţă (Fapte 6:5/a), plin de Duhul lui Dumnezeu (Fapte 6:5/b;10), de har (Fapte 6:8/a), de putere (Fapte 6:8/b), de înţelepciune (Fapte 6:10/b) şi de curaj (Fapte 7:51-54).  Dincolo însă de cuvintele pe care le-a rostit şi de modul în care a acţionat, Ştefan a fost un adevărat exemplu pentru acuzatorii săi. Când aceştia s-au uitat la el, faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger! (Fapte 6:15).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cine au fost  acuzatorii lui Ştefan ?
2.    De ce l-au acuzat cei din Sinagoga izbăviţilor pe Ştefan?
3.    Care a fost prima formă de manifestare a acestei împotriviri ?
4.    Ce metode au folosit acuzatorii după ce au fost înfrânţi în disputa verbală ?
5.    Cum a răspuns Ştefan acestor împotriviri ?
6.    Ce erezii atacă adevărul Scripturii astăzi ?
7.    Cum trebuie să răspundem acestui atac ?

Pastor Dan Boingeanu