Romani 12:1-8 (1Corinteni 12:4-7)

Scopul lecţiei: Să descoperim darul cu care Dumnezeu ne-a înzestrat şi să înţelegem cine poate sluji cu eficienţă, punându-l în slujbă pentru Domnul.

Contextul lecţiei: În prima secţiune a epistolei pe care o studiem, apostolul Pavel  a prezentat  schimbarea pe care Dumnezeu a făcut-o în viaţa lui, slujirile în care era angajat şi mesajul pe care l-a propovăduit, mărturii prin care am descoperit exemplul unui om matur spiritual (Rom.1:1-16).

În contrast însă cu exemplul său, în paragraful următor (Rom. 1:17-3:20), el  ne arată că din punct de vedere spiritual atât iudeii cât şi neamurile au ajuns în cea mai severă robie spirituală (Rom. 3:9-12). Pentru această stare de păcat, Dumnezeu oferă însă ca remediu spiritual „darul neprihănirii”, care se poate primi  doar prin credinţă (Rom. 3:21-4:25).

În secţiunile următoare, după ce a subliniat binecuvântările de care au parte cei ce au dobândit neprihănirea (Rom. 5:1-8:39), apostolul Pavel a prezentat modul cum se aplică planul mântuirii pentru cei din Israel (Rom. 9:1-11:36) şi îşi încheie epistola cu o secţiune practică (Rom.12:1-16:27), în care ne arată cum trebuie să trăiască cei neprihăniţi.

Conţinutul lecţiei: După ce am parcurs secţiunea introductivă (Rom. 1:1-16) şi cea teologică (Rom. 1:17-11:36) a epistolei pe care o studiem, începând cu aceasta lecţie vom parcurge secţiunea practică a acestei epistole. Pentru că în această secţiune apostolul Pavel prezintă lucrurile practice care definesc viaţa spirituală a celui neprihănit, vom încerca  să descoperim care sunt lucrurile ce trebuie împlinite pentru a ajunge la statura spirituală pe care o aşteptă Dumnezeu.

Studiind pasajul lecţiei de astăzi, descoperim că, spre deosebire de omul firesc care caută stăpânirea (domnia), omul duhovnicesc este antrenat în slujire. Pentru a ajunge un bun slujitor  care slujeşte lui Dumnezeu potrivit cu darul pe care l-a primit, apostolul Pavel menţioneză că:

1.  Un bun slujitor dovedeşte  o dedicare deplină (Rom. 12:1)

Apostolul Pavel începe această secţiune cu o chemare la dedicare, prin care ne îndeamnă să ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu cu „trupul nostru” (Rom. 12:1). Aceasta înseamnă a-L lăsa pe Hristos să trăiască în viaţa noastră prin Duhul Sfânt (1 Cor. 6:19-20),  a pune în slujba lui Dumnezeu mădularele noastre ca unelte ale neprihănirii (Rom. 6:13) şi a fi gata pentru o asemenea dăruire încât prin trupul nostru să fie proslăvit Dumnezeu (Fil. 1:20-21; 1Cor. 6:20).

Pentru a ne aduce trupul ca o jertfa vie înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne punem pe noi înşine în slujba lui Dumnezeu, să ne supunem voii lui Dumnezeu, să ne predăm total lui Dumnezeu şi să fim la dispozitia lui Dumnezeu, gata pentru a împlini orice slujire, indiferent de preţul care trebuie plătit.

Această dedicare este generală, fiindcă apostolul Pavel se adresează tuturor, este o responsabilitate a celor credincioşi, fiindcă apostolul Pavel se adresează „fraţilor”, este un act voluntar , fiindcă apostolul Pavel adresează numai un „îndemn”, este o acţiune continuă, fiindcă apostolul Pavel foloseşte un prezent continuu (să aduceţi), este o jertfă vie, fiindcă apostolul Pavel, deşi foloseşte limbajul Vechiului Testament, nu sugerează jertfirea trupului, este sfântă, fiindcă trupul nostru este pus deoparte pentru Dumnezeu şi este o slujbă duhovnicească , fiindcă trupul este doar vasul prin care se exprimă omul nostru lăuntric (Rom. 12:1; 2 Cor. 4:7-11;1 Pet. 2:5; Evrei 13:15-16; Fil. 4:18; Evrei 6:9-12).

Apostolul Pavel îi cheamă pe cei credincioşi la acestă dedicare, fiindcă a ne pune în slujba lui Dumnezeu cu trupul nostru este un răspuns corect faţă de ceea ce Dumnezeu deja a făcut (în acest pasaj este întâlnit cel de-al patrulea  „de aceea”, sub forma „dar”, în această traducere Cornilescu, folosit de apostolul Pavel în epistola Romani, care implică un răspuns faţă de ceea ce Dumnezeu a făcut), este un act de ascultare faţă de îndemnul care ne-a fost adresat („vă îndemn”), este o slujbă plăcută înaintea lui Dumnezeu  şi o expresie a închinării nostre înaintea lui Dumnezeu (Rom. 12:1).

2.    Un bun slujitor trăieşte o separare totală (Rom. 12:2)

Viaţa şi slujirea celui neprihănit trebuie să fie diferită de cea a chipului veacului acestuia. Prin separare faţă de lume înţelegem recunoaşterea stării căzute a oamenilor din acest veac, respingerea modului de viaţă a celor ce ne înconjoară, rezistenţa în faţa presiunilor exercitate de influenţele rele ale acestui veac , şi experimentarea unei reînnoiri depline (Rom. 12:2) Această transformare (transfigurare - Mat.17:2) începe prin înnoirea minţii (Ef. 4:17-24; Col. 3:1-11; 1 Pet. 1:14-16; 1 Ioan 2:15-17; 2 Cor. 3:18) şi continuă prin acceptarea totală a voii lui Dumnezeu, care este bună, plăcută şi desăvârşită (Rom. 12:2; Ef. 5:10-17; 1 Tes. 4:3)

3.    Un bun slujitor slujeşte printr-o implicare activă (Rom. 12:3-8)

După ce adresează un apel la consacrare şi un apel la separare, apostolul Pavel continuă cu un apel la slujire (Rom. 12:3-8). Această slujire trebuie împlinită într-o atitudine corectă: cu umilinţă (Rom. 12:3), cu credinţă (Rom. 12:3/b), cu aprecierea celorlalţi (sunt felurite daruri - Rom.12:4-5), cu recunoştinţă faţă de harul primit (Rom. 12:6/a), cu entuziasm (Rom. 12:7-8/a) şi cu bucurie (Rom. 12:8/b),  în conformitate cu darul primit: proorocie (predicare), slujire, învăţare, încurajare, dărnicie, conducere şi milostenie (Rom. 12:6-8), dar şi pentru un scop comun: împlinirea nevoilor celorlalţi, zidirea trupului lui Hristos şi proslăvirea lui Dumnezeu (Rom. 12:4-5; 1 Cor. 12:12-31; Ef. 4:11-16).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Care sunt lucrurile la care ne chemă apostolul Pavel, potrivit acestui pasaj ?
2.    Ce înseamnă a ne aduce trupul ca o jertfă vie înaintea lui Dumnezeu?
3.    De ce trebuie să dovedim această măsură de dedicare?
4.    Care sunt lucrurile ce arată că cel credincios trăieşte diferit faţă de cei din lume?
5.    Care este atitudinea corectă a unui bun slujitor ?
6.    Care sunt darurile spirituale pe care trebuie să le punem în slujire ?
7.    Care dintre aceste daruri este cel mai puţin folosit în biserică astăzi?

Pastor Dan Boingeanu