Fapte 1:12-26 (Luca.24:46-49)

Scopul lecţiei: Să descoperim cine sunt cei ce au format nucleul Bisericii, care a fost atmosfera  din cadrul acestui grup şi funcţiile pe care le-a împlinit acest grup.

Contextul lecţiei: Pasajul Scripturii pe care îl studiem în această zi ne prezintă o parte din experienţele trăite de ucenici în timpul scurs între Înălţarea Domnului Isus la cer şi sărbătoarea Rusaliilor, sau dintre momentul în care Domnul Isus le-a promis ucenicilor că vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus şi momentul împlinirii acestei promisiuni.

Dacă în timpul celor trei zile dintre moartea şi învierea Domnului Isus ucenicii au trăit cele mai amare clipe de durere, confuzie şi deznădejde, fiind ispitiţi să se întoarcă la casele lor şi la vechile profesii, în timpul celor 10 zile dintre înălţarea Domnului Isus şi ziua Cinzecimii ucenicii au rămas în Ierusalim, unde, adunaţi în camera de sus, au trăit cele mai înălţătoare experienţe (Luca 24:50-53; Fapte 1:12-14).

Experienţele trăite de cei prezenţi în camera de sus ne oferă informaţii cu privire la modul în care putem constitui o nouă biserică, cum să aşteptăm împlinirea promisiunilor făcute de Domnul Isus sau cum să alegem noi lucrători (Fapte 1:12-26).

Conţinutul lecţiei: Urmărind experienţele trăite de ucenici în camera de sus, descoperim :

1. Componenţa nucleului Bisericii   Fapte 1:12-14

Prin relatările evanghelistului Luca descoperim că nucleul Bisericii a avut o componenţă diversă. În acest grup întâlnim atât  bărbaţi cât şi femei, apostoli şi oameni obişnuiţi, membri ai familiei Domnului Isus, cât şi persoane care nu faceau parte din acestă familie, membri al căror nume a fost menţionat personal, cât şi membri la care s-a făcut o referire generală (Fapte 1:13-14), iar  numărul total al membrilor acestui grup a fost de aproape aproape 120 de persoane (Fapte 1:15).

Deosebit de important este însă faptul că în grupul celor ce au format nucleul Bisericii, au fost atât persoane care L-au urmat pe Domnul Isus fiind martori oculari ai minunilor şi lucrărilor pe care Domnul le-a săvârşit în timpul slujirii Sale publice, cât şi persoane care au crezut şi s-au alăturat acestui grup după înviere. Printre aceste persoane sunt menţionaţi şi fraţii Domnului Isus, care apar în partăşie cu apostolii pentru prima dată (Matei 13:55; Marcu 6:3; Ioan 7:5; Fapte 1:14).

2. Atmosfera din nucleul Bisericii   Fapte 1:12-14

Deşi după înălţarea Domnului Isus între ucenici puteau să apară multe motive de învrăjbire şi ceartă, în mijlocul grupului ce a format nucleul Bisericii a domnit o atmosferă de bucurie şi unitate, realizată prin: ascultare  – „s-au întors în Ierusalim” (Luca 24:52; Fapte 1:12),  părtăşie – „ stăruiau cu un cuget” (Fapte 1:14/a), rugăciune – „stăruiau în rugăciune şi în cereri” (Fapte 1:14) şi închinare – „stăteau în templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu” (Luca 24:53).

3. Respnsabilitatea nucleului Bisericii   Fapte 1:15-26

Înainte de înălţarea la cer, Domnul Isus a încredinţat ucenicilor responsabilitatea vestirii Evangheliei (Marcu 16:15), a formării altor ucenici (Matei 28:19) şi a mărturiei personale, care să dovedească umblarea lor cu Domnul (Fapte 1:8). Toate aceste slujiri urmau însă să fie împlinite numai după Rusalii, moment în care  ucenicii aveau să primească putere de sus prin prezenţa şi lucrarea  Duhului Sfânt (Fapte 1:8).

Cu toate acestea, ucenicii (nucleul Bisericii ), au avut responsabilităţi pe care au trebuit să le împlinească şi între momentul înălţării Domnului Isus şi Rusalii.

Aceste responsabilităţi au fost: să asculte de porunca dată de Domnul Isus- „să rămână în cetate” (Luca 24:49), să aştepte împlinirea făgăduinţei făcută de Domnul Isus „nu după multe zile veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt” (Fapte 1:5) şi să aleagă în locul lui Iuda un alt apostol (Fapte 1:21-22). Pentru alegerea unui apostol care să ocupe locul lui Iuda şi să fie numărat în numărul celor 12, apostolul Petru a folosit o motivaţie biblică, citând din Psalmii 41:9; 69:25; 109:8 (Fapte 1:16 şi 20), o motivaţie istorică, prezentând cazul lui Iuda (Fapte 1:16-19) şi o motivaţie practică, anunţând nevoia unui înlocuitor (Fapte 1:21-22). Pentru ca acela care urma să fie ales „apostol” să se ridice la înălţimea acestei slujiri, apostolul Petru a recomandat criterii concrete : să fi fost cu apostolii tot timpul slujirii Domnului Isus, de la botez până la înălţare, şi un martor  al învierii (Fapte 1:21-22) şi o procedură specifică: să fie prezentate două persoane dinntre care să fie aleasă una singură după rugăciune, cunoaşterea voii lui Dumnezeu, şi tragere la sorţ (Fapte 2:23-26).

Prin relatarea pe care apostolul  Petru a făcut-o despre Iuda şi recomandările pe care le-a prezentat pentru alegerea lui Matia, descoperim slăbiciunile spirituale ale unui apostol căzut şi virtuţile spirituale ale unui apostol ales. Atfel Iuda a ajuns un apostol căzut fiindcă: a fost mai dedicat intereselor personale decât lui Dumnezeu, a urmat pe Domnul Isus numai atât cât a reuşit să profite şi nu s-a supus autorităţii Domnului Isus nici după ce i-a auzit învăţătura şi i-a urmărit minunile. Preţul plătit de Iuda fiindcă L-a vândut pe Domnul Isus a fost: descalificarea pentru slujire, pierderea binecuvântărilor apostoliei, ruşinea şi moartea (Fapte 1:16-19)

Un apostol ales Îl urmează pe Domnul cu credincioşie, este un martor al învierii, are o bună mărturie şi este dedicat pentru a împlini misiunea încredinţată (Fapte 1:21-22). Răsplata pentru cel chemat la această slujire este harul apostoliei şi domnia împreună cu Cristos (Fapte 1:25; Matei 19:27-30).

Întrebări pentru discuţii :

1.    În ce perioadă au avut loc evenimentele prezentate în acest pasaj al Scripturii ?
2.    Cine au fost cei ce au format nucleul Bisericii ?
3.    De ce a avut nucleul Bisericii o componenţă diversă ?
4.    Care a fost atmosfera din interiorul nucleului Bisericii ?
5.    Ce factori au creat această atmosferă ?
6.    Ce responsabilităţi trebuiau să împlinească cei din nucleul Bisericii ?
7.    Care au fost slăbiciunile apostolului căzut şi ce virtuţi au fost cerute apostolului ales ?

Pastor Dan Boingeanu