Fapte 8:14-25 (Efeseni 4:11-12)

Scopul lecţiei: Să descoperim cine sunt apostolii, care a fost misiunea ce le-a fost încredinţată şi exemplul pe care ni l-au lăsat ei prin mărturia vieţii şi prin slujire, pentru ca să le putem călca pe urme.

Contextul lecţiei: Denumirea de apostol (apostolos) a fost atribuită ucenicilor Domnului Isus, care, după ce au fost chemaţi în slujire în mod personal, L-au urmat pe Domnul în tot timpul misiunii Sale publice, au fost martori ai morţii şi ai învierii Domnului, primind mandatul misiunii chiar din partea Fiului lui Dumnezeu (Luca 6:12-16; 9:1-6; Ioan 20:24-29; Matei 28:16-20).

Sfânta Scriptură ne arată că slujba apostoliei a fost limitată doar la numărul celor ce L-au urmat pe Domnul Isus, deoarece după primul secol nu a mai fost posibil ca altcineva să împlinească condiţiile cerute unui apostol (Fapte 1:16-26; 5:30-32; Luca 1:1-4; Efeseni 3:4-5; 1 Corinteni 9:1-2), pentru că misiunea încredinţată apostolilor a fost împlinită (Efeseni 2:19-22; 1 Corinteni 3:11;1 Corinteni 12:28;Apocalipsa 21:14) iar după moartea sau martirajul apostolilor Biserica Primară nu a mai rânduit alţi slujitori pentru această slujire, ci a ales prezbiteri (evanghelişti, păstori, învăţători) şi diaconi (Efeseni 4:11; 1 Corinteni 12:28-31; 2 Timotei 4:5; Fapte 13:1-3; 14:23; Fapte 6:1-6).

Un caz diferit este cel al apostolului Pavel, care, deşi nu L-a urmat pe Domnul în timpul misiunii Sale publice, a avut parte însă de o chemare personală din partea Domnului Isus  (Fapte 9:15; Romani 1:15; 1 Corinteni 1:1; Galateni 1:1; 1 Timotei 2:5-7), a primit lumina Evangheliei prin revelaţie directă din partea Domnului (Galateni 1:15-18; Efeseni 3:1-5) şi a împlinit slujirea unui apostol (1 Corinteni 9:1-3; 1 Corinteni 3:10-11 ;2 Corinteni 12:11-12; 11:5; Galateni 2:6-9).

Deşi termenul de apostol (trimis) a fost folosit şi după perioada apostolică, acesta a definit mai degrabă misiunea pe care trebuie s-o împlinească un credincios, nu statutul acestuia (Filipeni 2:25; 2 Corinteni 8:23; 2 Corinteni 5:20). Cu toate acestea, noi trebuie să studiem viaţa apostolilor şi să învăţăm din exemplul slujirii acestora, pentru a le urma credinţa (Evrei 13:7) şi a continua lucrarea pe care au început-o ei (1 Corinteni 3:10-15).

Conţinutul lecţiei: Urmărind viaţa şi slujirea apostolilor Petru şi Ioan, ale căror nume sunt pomenite cel mai frecvent în primele capitole ale cărţii Faptele Apostolilor, descoperim că:

1.    Apostolii sunt un exemplu prin mărturia vieţii

Deşi apostolii au fost oameni obişnuiţi (Fapte 4:13), iar înainte de învierea Domnului Isus au avut multe eşecuri şi căderi, după coborârea Duhului Sfânt viaţa lor s-a schimbat radical. Urmărind exemplul vieţii lor descoperim că apostolii au fost plini de curaj (Fapte 2:14-15; 4:13; 5:29), plini de înţelepciune (Fapte 2:41-42; 4:19-20), plini de putere (Fapte 4:33; 5:12-13) şi plini de Duhul Sfânt (Fapte 2:4; 4:8; 4:31). Mărturia schimbării din viaţa lor i-a ajutat pe apostoli să fie un viu exemplu pentru acei ce le urmăreau viaţa (Fapte 2:47; 4:13; 5:12-13; 5:31-32) şi i-a îndreptăţit să ceară celor ce îi ascultau să se uite la ei (să înveţe de la ei) şi să le urmeze exemplul (Fapte 3:4; 4:14; 21-22; 6:7; 1 Corinteni 4:16; 11:1).

2.    Apostolii sunt un exemplu prin modelul slujirii

Pe lângă mărturia vieţii, apostolii Domnului Isus sunt un exemplu pentru noi şi prin modelul slujirii. Urmărind modul în care şi-au împlinit misiunea încredinţată descoperim că apostolii au slujit în părtăşie (Fapte 2:14,32; 4:32-35; 5:12; 5:40-42; 8:14), au lucrat în echipă (Fapte 3:1; 4:7; 8:14) şi şi-au împlinit misiunea cu mare responsabilitate (Fapte 2:14-21;37-40; 4:1-9; 5:29-32; 6:1-6). Când au ajuns în Samaria, Petru şi Ioan nu s-au lăsat copleşiţi de resentimente (evreii nu aveau nicio legătură cu samaritenii), ci au evaluat cu maturitate stadiul trezirii spirituale, rugându-se ca samaritenii să facă un pas înainte în apropierea lor de Dumnezeu, primind Duhul Sfânt (Fapte 8:15-16).
Această practică a apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste samariteni ca să primească Duhul Sfânt, nu îndreptăţeşte stăruinţa în rugăciune pentru primirea Duhului Sfânt şi nici nu stabileşte un ritual ca Duhul Sfânt să se primească prin transfer de autoritate şi punerea mâinilor, ci mai degrabă este o confirmare a faptului că evanghelia a depăşit o nouă graniţă (Fapte 1:8) şi că neamurile (păgânii) au parte de acelaşi har ca şi evreii, experimentând primirea şi umplerea cu Duhul Sfânt (Fapte 8:15-17; 10:44-48; 15:7-11).

3.    Apostolii sunt un exemplu prin motivaţia lucrării

După ce a urmărit modul în care samaritenii au primit Duhul Sfânt, Simon (magul din Samaria) a considerat că poate să facă negoţ cu Duhul Sfânt şi să împartă acest dar contra cost. De aceea s-a oferit să-i plătească pe apostoli pentru a primi puterea de a împărţi Duhul Sfânt tuturor acelora peste care îşi va pune mâinile (Fapte 8:18-19). Apostolii nu s-au lăsat însă ispitiţi ca să facă o afacere cu lucrurile sfinte, ci au avut o atitudine categorică faţă de acestă ispită, evidenţiind şi condamnând păcatul (Fapte 8:20-21) şi îndemnând la pocăinţă pe cel păcătos (Fapte 8:22-23). Ei au biruit ispita materialismului şi au exprimat o atitudine categorică împotriva lăcomiei, fiindcă Îi slujeau Domnului Isus, având ca motivaţie mântuirea celor păcătoşi şi slăvirea lui Dumnezeu (Fapte 3:12-13; 4:8-12; 8:24-25).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cine au fost apostolii ?
2.    De ce nu mai sunt apostoli şi în zilele nostre ?
3.    Care este înţelesul termenului de „apostol” după perioada apostolică ?
4.    Ce caracteristici arată că apostolii sunt un exemplu prin mărturia vieţii ?
5.    Ce mărturii arată că apostolii sunt un exemplu prin modelul slujirii ?
6.    Ce dovezi arată că apostolii sunt un exemplu prin motivaţia slujirii ?
7.    De ce trebuie să punem în practică exemplul lăsat de apostoli ?

Pastor Dan Boingeanu