Filip.2:5-8;1Pet.3:18-20 (Filip.2:6-7)
Contextul lecției:
Umilința lui Isus este vizibilă în întruparea, viața, lucrarea, suferințele și moartea Lui. Dragostea lui Dumnezeu nu este agresivă, ci smerită. El răstoarnă valorile lumii și ne arată calea pe care trebuie să mergem și noi, urmând pilda Lui.
Observați în aceste pasaje:
a) Umilința lui Hristos în întrupare – Isus era Dumnezeu, avea natura lui Dumnezeu (Filipeni 2:6). Totuși, El a renunțat la dreptul de a Se manifesta în mod vizibil ca Dumnezeu, în gloria Sa, luând chip de rob, devenind o făptură umană reală, dar fără păcat. A trăit la fel ca noi: S-a născut, a crescut, a ascultat de părinți (Luca 2:52, Evrei 5:8), S-a maturizat. Evangheliile ne spun că El obosea, flămânzea, era însetat. A fost chinuit și răstignit, iar în urma suferinței a murit. A avut emoții umane: a fost mirat, întristat (Matei 26:38), tulburat (Ioan 12:27), a plâns (Ioan 11:35), a fost ispitit.
b) Umilință în viața și lucrarea lui Hristos ““ (Filipeni 2:8b). Viața Lui perfectă, fără păcat, în ascultare deplină de Tatăl, L-a făcut să devină Jertfa de ispășire acceptată de Tatăl. El a biruit acolo unde oamenii au dat greș (ascultare reprezentativă – Romani 5:18-19). El ne poate ajuta în slăbiciunile noastre, iar noi ne putem bizui pe ascultarea Lui, nu pe a noastră. I Petru 3:18 – El, Cel drept, aprobat de Tatăl, a suferit pentru păcatele noastre. El nu a suferit doar la cruce, ci în întreaga Lui viață: în ispitire (Matei 4:1-11, Evrei 5:8), ca urmare a opoziției conducătorilor, la moartea celor dragi: (Ioan 11:35).
c) Umilință în patimile Lui – El a suferit durerea fizică cumplită la moartea pe cruce, a fost în agonie, a murit.
– A suferit durerea pricinuită de păcatul nostru (Isaia 53:6,12), a fost făcut El Însuși păcat (II Cor.5:21) și blestem (Gal.3:13).
– Isus a suferit și durerea abandonării: abandonat de cei apropiați , dar mai ales de Tatăl, în timp ce El era împovărat cu păcatele noastre (Matei 27:46).
– El a suferit mânia lui Dumnezeu, ca noi să fim izbăviți de ea (Rom. 3:25-26).
d) Umilință în moartea Lui – El a fost despărțit de părtășia intimă pe care o avea cu Tatăl, dar apoi a înțeles că prețul a fost plătit pe deplin și că suferințele Lui se vor curma (Ioan 19:30. El Și-a dat viața de bunăvoie pentru păcatele multora (Isaia 53:12).
e) Umilință în coborârea în Hades – Isus spune, când moare: “Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul!”, iar tâlharului îi spune: “Astăzi vei fi cu mine în rai”. Hades înseamnă “locuința morților”, dar și mormânt, iar aceasta înseamnă că El a murit și a fost pus în mormânt, dar duhul Lui a mers la Tatăl. La moartea Lui, Isus a experimentat aceleași lucruri ca toți credincioșii: trupul a rămas pe pământ și a fost îngropat, dar duhul s-a dus în prezența lui Dumnezeu în cer. În dimineața de Paști, trupul Lui a fost reunit cu duhul și a înviat din morți, așa cum vom învia și noi la reîntoarcerea Lui.
Întrebări aplicative:
1. Ce fel de atitudine a manifestat Hristos? Ce a caracterizat comportamentul Lui față de Dumnezeu și față de alți oameni?
2. Ce legătură există între smerenie și ascultare?
3. Care aspecte ale umilinței asumate de Hristos ne inspiră în viața noastră de creștini?
4. Depinde gloria noastră viitoare de smerenia noastră de acum?
Pastor Dr. Boingeanu Corneliu, după materialul publicat pe pagina www.betel.ro
