Biserica este reprezentată prin cele mai importante valori ale primului veac care devin imagini ale Bisericii sau metafore ale Bisericii. Aceste valori cuprind toate domeniile vietii si sunt de natura religioasa, istorica, naţionala, sociala, familiala:
-templul;
-poporul (naţiunea);
-cetatea;
-oştirea;
-proprietatea (ogorul);
-comunitatea (colectivitatea);
-familia.
Aceste imagini (metafore) ale Bisericii sunt caracterizate printr-un cadru al relaţiilor umane specifice care devin la randul lor imagini ale relaţiilor spirituale pe care Biserica le dezvoltă.
1.Templul
Templul reprezintă o valoarea religioasă supremă a poporului Israel, ca loc al prezenţei lui Dumnezeu. Templul exprimă o relaţie, relaţia lui Dumnezeu cu poporul său.
Tot astfel Biserica este Templul lui Dumnezeu, o construcţie spirituală în care credincioşii sunt pietre vii. Biserica vie devine „un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul”, afirmarea prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Sfant.
2. Poporul (naţiunea)
Poporul folosit ca metaforă are şi înţeles de neam sau seminţie, cu alte cuvinte, înţelesul de naţiune. Apartenenţa la o anumită naţiune este un sentiment patriotic, o mare cinste.
Naţiunea are o valoare istorică şi implică:
- originea istorică a naţiunii
- identitatea naţională
- un scop in mijlocul altor natiuni
Toţi cei mantuiţi au apartenenţa la poporul Domnului, au o natură nouă (din Dumnezeu), o identitate nouă în Hristos şi un scop, potrivit cu chemarea lui Dumnezeu.
3. Cetatea
Orice naţiune este reprezentată de o cetate renumita care este un loc strategic, de importanţă naţională, istorică şi religioasă. Ierusalimul este cetatea sfantă, cu Templul ei, o cetate măreaţă prin frumuseţe şi splendoare, aşa cum a fost văzută în primul secol. Loc de pelerinaj, de închinare, orice evreu nutrea speranţa de a ajunge în această cetate.
În metafora Bisericii, ea devine Noul Ierusalim, cetatea eternă, un loc de slavă, unde vor locui cei mantuiţi.
4.Oştirea
Avand o importanţă vitală pentru naţiune, oştirea are rolul de a duce lupta impotriva dusmanilor, prin acţiuni de apărare sau de atac.
De data aceasta, modelul de echipare pentru luptă este oştirea romană, respectiv soldatul roman.
Tot astfel trebuie să fie echipat şi creştinul, cu armătura lui Dumnezeu, în bătălia spirituală.
5.Proprietatea (ogorul)
Proprietatea a avut întotdeauna o mare valoare socială. Ogorul reprezenta forma specifică de proprietate la poporul Israel. Ogorul este lucrat, cultivat, cu scopul de a aduce un beneficiu (roadă).
Reţinem relaţia implicată de lucrarea ogorului (sau viei) şi anume relaţia între stăpan şi lucrători. Aceştia sunt recompensaţi pentru munca prestată prin „plată”.
Ogorul este o altă metaforă a Bisericii care are menirea de a fi roditoare. Lucrătorii care sunt credincioşi în lucrul încredinţat lor, primesc „răsplată”.
6. Comunitatea (Turma lui Hristos)
Orice comunitate sau colectivitate (turmă) implică:
- Păstorirea unui păstor;
- Turma ascultă de păstor şi merge după el
- Oile sunt protejate în staul, cele care nu sunt în staul nu fac parte din turmă.
Biserica, metaforă a Turmei lui Hristos, îndeplineşte aceste cerinţe:
- D-l Isus Hristos este Păstorul cel Bun
- Credincioşii ascultă de glasul lui
- Ei sunt în Biserică, separaţi de lume.
5. Familia
Famila a fost întotdeauna o celulă de bază a societăţii, avand o valoare în sine dar şi una socială. Familia se caracterizează printr-un cadru al relaţiilor de familie, reprezentată de autoritatea tatălui, responsabilităţile fiecărui membru al familiei dar şi privilegiile care decurg din apartenenţa la familie
Biserica este familia lui Dumnezeu în care este o autoritate divină, sunt responsabilităţi ale celor chemaţi să fie copii ai lui Dumnezeu dar şi siguranţa şi certitudinea care decurge din starea de fii şi de moştenitori.

Un alt gen de valori, exprimă natura relaţiilor care sunt în Biserică:
1.Trupul lui Hristos
Trupul reprezintă o perfecţiune în ceace priveşte funcţionalitatea sa. Relaţiile dintre diferite părţi ale trupului sunt perfect armonioase şi implică:
- Subordonarea perfectă a tuturor mădularelor trupului faţă de cap;
- Relaţiile de armonie perfectă care domnesc în trup.
Tot aşa este şi Biserica – Trupul spiritual al lui Hristos:
- Subordonarea deplină faţă de Hristos;
- Relaţii armonioase între credincioşi, în care, fiecare primeşte ceace are nevoie şi se dezvoltă „prin ceace dă fiecare încheietură … potrivit cu lucrarea fiecărei părţi, în măsura ei, şi se zideşte în dragoste”.
2. Mireasa lui Hristos
Relaţia desăvarşită de dragoste dintre mire şi mireasa lui, cuprinde:
- Supunerea miresei faţă de mire
- Iubirea mirelui pentru mireasa lui.
Hristos este capul Bisericii dar şi Mirele, Biserica fiind mireasa Lui:
-Biserica este supusă lui Hristos
-Hristos a iubit Biserica „şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, … ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără sbarcitură sau altceva de felul acesta, ci sfantă şi fără prihană”.

Privind aceste reprezentări ale Bisericii din primul secol, cu valoare religioasă, istorică, naţională, socială, familială, personală, ne intrebam în ce masura realităţile actuale, mult diferite, influenţează Biserica.
Pastorul R. Wurmbrand, cu modestia care l-a caracterizat, a afirmat că a fost un credincios obişnuit dar care a trăit în circumstanţe neobişnuite.
Circumstanţele de astăzi, sunt caracterizate prin :
- relativizarea continuă a valorilor religioase, spirituale, morale, etc.
- erodare a instituţiilor şi autorităţii la orice nivel.
Trebue să observăm că realităţile umane de valoare sunt imagini ale Bisericii şi nu invers, de aceea Biserica nu trebuie să împrumute din sistemul de valori ale lumii sau modul ei de gandire.

S. P. – Bierica “Renaşterea” Arad