Misiune.ro » Resurse Crestine » Predici »
07 Iulie . Predestinarea şi liberul arbitru
( Saturday, 4 May, 2013 )

– Rom.9:6-23; Ef.1:4-6 (2Tim.1:9)

Predestinarea este una dintre cele mai enigmatice, mai puţin înţelese şi mai dezbătute doctrine. Predestinarea se referă la faptul că Dumnezeu alege în avans, ca anumite lucruri să aibă loc (ex. alegerea de a crea Universul şi omul, alegerea Mântuitorului omenirii, alegerea oamenilor pentru viaţă veşnică, etc.)
Alegereaeste latura pozitivă a predestinării, actul prin care Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, alege oameni pentru a fi salvaţi.
Liberul arbitru se referă la capacităţile omului de a alege între mai multe alternative.
Alţi termeni importanţi: dubla predestinare, respingere (reprobare), determinare, voinţă liberă.

I. Istoricul acestei dezbateri

•  În primii ani ai Bisericii nu s-a elaborat o formulare exactă; motivul principal fiind acela că nu au existat contradicţii grave, referitoare la această doctrină.
•  Augustin şi Pelagius– Controversă privind natura umană şi implicaţiile acesteia în privinţa mântuirii
Pelagius -voinţa umană nu are predilecţie spre rău; omul are libertatea de a alege
- Dumnezeu nu trebuie să exercite vreo forţă specială asupra cuiva, ca acesta să aleagă binele
Augustin - omul este total corupt; fără ajutor divin, omul este incapabil să aleagă binele şi să respingă răul
- omul este liber, în general, să aleagă între două rele
- ca să aleagă binele, trebuie ca Dumnezeu să intervină pentru a-i acorda această libertate
•  Calvin şi Arminius– Controversă privind predestinarea
Calvin   -  orice om este atât de corupt, încât e incapabil să răspundă la vreo ofertă a harului
- Dumnezeu alege în mod suveran să îi salveze pe unii şi îi respinge pe alţii; această alegere este liberă, eficace, necondiţionată şi neschimbătoare
Arminius - omul păcătos este incapabil să facă binele prin propria lui putere
- toţi oamenii sunt capabili să creadă sau să îndeplinească condiţiile mântuirii, datorită harului prealabil
- Dumnezeu predestinează oameni pentru viaţa veşnică, pe baza precunoaşterii; primul decret al lui Dumnezeu e dat cu privire la Mântuitor nu la om
•  Alte controverse: Luther şi Erasmus – Disputa asupra libertăţii sau robiei voinţei

II. Pericole asociate cu interpretarea unilaterală şi cu dogmatismul:

În abordarea predestinării există pericole sub aspect doctrinar şi practic, dacă…
- în loc să pornească analiza de la alegerea lui Hristos, se porneşte de la alegerea omului
- în loc să se pornească de la Scriptură, se porneşte de la teologi şi de la cărţile lor
- nu se ia în considerare adevărul antinomic al doctrinei (antinomia este contradicţia aparentă între două afirmaţii echivalente din punct de vedere logic)
- se ignoră necesitatea stabilirii unui echilibru între lucrarea lui Dumnezeu şi răspunsul omului, precum şi necesitatea stabilirii unei priorităţi a lucrării lui Dumnezeu în raport cu răspunsul omului
- se studiază doctrina din curiozitate şi nu cu dorinţa de a fi supus lui Dumnezeu
- se urmăreşte câştigarea unor dezbateri şi se ignoră faptul că se pot pierde oameni
- nu se ia în considerare natura umană (total afectată de păcat) şi natura divină (substanţial diferită de natura umană)

III. Soluţii propuse pentru evitarea pericolelor

1.Lasă spaţiu pentru raţiune– deşi Dumnezeu a predestinat ca anumite lucruri să se întâmple înainte ca acestea să aibă loc, tot El a lăsat omului suficient spaţiu pentru asumarea responsabilităţii de a raţiona, analiza, căuta, decide, răspunde iniţiativei Lui şi de a da socoteală pentru faptele comise.
2. Lasă spaţiu pentru mister– adevărul este în cele dintâi şi în cele din urmă, Logosul întrupat şi nu o formulă dogmatică. Adevărul include mistere fascinante în raport cu care raţiunea umană nu poate decât să se smerească şi să se închine.
3. Foloseşte cu precizie termenii– termenul „alegere” are în Scriptură mai multe semnificaţii (alegerea poporului Israel; alegerea pentru mântuire, pentru slujire, pentru sfinţire, etc.)
4. Ia în considerare faptul că iniţiativa îi  aparţine lui Dumnezeuşi că harul este absolut necesar pentru mântuire şi pentru sfinţire
5. Fă o deosebire între predestinare şi precunoaştere

IV. Locul învăţăturii despre predestinare şi liberul arbitru, în Scriptură

•  Scriptura conţine atât învăţături cu privire la predestinare (Fapte 13:48; Rom. 8:28-30, 9:11-13; Ef. 1:4-6), cât şi cu privire la responsabilitatea omului de a-şi exercita liberul arbitru, pentru a răspunde chemării la mântuire
•  Scriptura învaţă că omul este liber să facă doar ceea ce este potrivit naturii sale
•  În starea de inocenţă, omul are voinţa şi puterea de a face ceea ce e bun şi plăcut lui Dumnezeu
•  În starea căzută, omul păcătos este incapabil să se convertească şi să se mântuiască, deşi este liber arbitru
•  În starea de har, când Dumnezeu converteşte pe păcătos, îl eliberează totodată de robia naturală a păcatului şi prin har îl abilitează să vrea şi să facă ceea ce este bine din punct de vedere spiritual. Din cauza corupţiei care mai există, omul poate alege şi ceea ce este rău.
•  În starea glorificată, omul are o voinţă perfectă şi neschimbătoare, este liber să facă doar binele.

Scriptura ne învaţă că omul poate avea o natură nouă, atunci când îl alege pe Domnul Isus. Păcătosul îl poate alege pe Isus pentru că: Dumnezeu îl alege mai întâi, în Hristos, înainte de întemeierea lumii; Dumnezeu îl cheamă prin Cuvântul propovăduit, la o viaţă nouă; Dumnezeu îi conferă o natură nouă prin Duhul Sfânt şi Dumnezeu îl abilitează, prin har, cu puterea de a răspunde chemării Sale.

Întrebări exegetice

1. Cum şi-a manifestat Dumnezeu suveranitatea Sa în alegerea poporului Israel? (Rom. 9:6-13)
2. Cum şi-a manifestat Dumnezeu suveranitatea Sa prin mila pe care a arătat-o anumitor persoane? (Rom. 9:14-18)
3. Cum şi-a manifestat Dumnezeu suveranitatea Sa prin exprimarea liberă a voinţei Sale? (Rom. 9:19-23)
4. Cine a făcut alegerea pentru mântuirea noastră şi în ce mod? (Efes. 1:4-6)

Întrebări aplicative

1. Potrivit Scripturii, omul are sau nu are voinţă liberă?
2. Pe ce bază alege Dumnezeu pe unii oameni pentru mântuire, înainte de întemeierea lumii?
3. De ce unii oameni cred Evanghelia, pe când alţi oameni nu cred?
4. Ce implicaţii are în viaţa omului, faptul că se ştie ales înainte de întemeierea lumii? Cum îi influenţează acest adevăr, viaţa de rugăciune, evanghelizarea şi alte acţiuni ale lui?






Alte articole asemanatoare:

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro