Iuda 8-10 (Romani 1:28)

Scopul lecţiei: Să descoperim ce mărturii evidenţiază starea de decădere moral-spirituală, cum a fost exemplificată această stare şi care sunt urmările acestei stări.

Conţinutul lecţiei: După ce şi-a prezentat identitatea şi i-a prezentat pe destinatarii epistolei sale, adresându-le un salut şi un îndemn de a lupta pentru credinţă, Iuda şi-a motivat acestă chemare identificându-i pe cei ce promovau apostazia şi arătând urmările necredinţei prin exemple din istorie. După această parte introductivă, Iuda şi-a continuat epistola, arătând mai multe dovezi care confirmă starea de necredinţă şi apostazie. Studiind prima dintre aceste mărturii, pe care am intitulat-o „starea de decădere moral-spirituală”, descoperim:

1.    Evidenţa stării de decădere moral-spirituală

Decăderea moral-spirituală (apostazia) din vremea lui Iuda a fost generată prin răspândirea unor învăţături eretice. Aceste învăţături erau promovate de către gnostici, a căror identitate provine de la termenul grecesc „gnosis”, care înseamnă „cunoaştere”( în sens de cunoaştere secretă sau iniţiere). Această erezie este o învăţătură sincretistă compusă din elemente ale unor religii mistere şi mituri ale filozofiei greceşti, amestecate cu învăţături creştine scoase din contextul Scripturii şi interpretate greşit.

Gnosticii susţineau că există o lume spirituală pură, pe care o numeau „pilorma”, compusă dintr-o unitate de eoni, care sunt emanaţii divine provenite de la Dumnezeu-Tatăl. Creaţia este identică cu actul căderii în păcat, de aceea lumea materială în esenţa ei este rea. Spiritele umane sunt create de un demiurg, iar Cuvântul (Hristos-Logosul), este o emanaţie spirituală, care a trecut prin Maria ca apa printr-o conductă, nu a murit din punct de vedere fizic şi nici nu a înviat. Mântuirea înseamnă revenirea în starea iniţială pură a lumii create (în armonia pilormei) şi este posibilă doar pentru cei spirituali, adică pentru gnosticii care au dobândit adevărata cunoaştere. Toate aceste rătăciri arată că gnosticii aveau concepţii greşite cu privire la Dumezeu Tatăl, la realitatea lumii spirituale, a lumii fizice, la identitatea Domnului Isus, la lucrarea Domnului Isus, la identitatea fiinţei umane, la actul mântuirii şi la existenţa veşnică.

Împotriva gnosticismului, care a fost una dintre ereziile ce au  generat o mare rătăcire spirituală în biserica primară, s-au ridicat mai mulţi scriitori ai cărţilor Noului Testament, printre care pot fi menţionaţi apostolii Pavel (1 şi 2 Corinteni), Petru (2 Petru) şi Ioan (1 Ioan şi Apocalipsa 1-3). Acestora li s-a alăturat şi Iuda, care prin epistola sa a combătut atât învăţăturile gnosticilor, cât şi manifestările acestora. Iuda îi numeşte pe aceşti eretici „visători”, făcând astfel referire la pretinsele lor revelaţii, dar şi pentru a arăta că aceştia trăiesc într-o lume ireală, iluzorie, a viselor (Iuda 8/a).

Pentru a sublinia efectele acestei învăţături, Iuda pune egal între starea de păcat, descoperită prin cazurile prezentate mai înainte (pedeapsa egiptenilor, a copiilor lui Israel nimiciţi în pustie, a îngerilor căzuţi, a lumii din vremea lui Noe şi mai ales a celor din Sodoma şi Gomora – Iuda 5-7) şi starea celor din vremea lui. Acest fapt este dovedit de afirmaţia cu care începe versetul 8, care în original este „homois mentoi kai houtoi”, a cărei traducere exactă înseamnă  „în acelaşi fel, asemenea, sau tot aşa”. Pentru a prezenta această asemănare şi pentru a evidenţia starea de decădere moral-spirituală a celor din vremea lui, Iuda arată că aceştia sunt robiţi de o învăţătură greşită (sunt târâţi de visările lor), îşi pângăresc singuri trupurile (trăiesc în imoralitate, exces şi fărădelege, incluzând homosexualitatea), nesocotesc stăpânirea (făcând referire la domnia Domnului Isus – termenul folosit este „kiroteta”  care ekprimă stăpânirea Domnului Isus– Iuda 4/b) şi batjocoresc dregătoriile (cu referire la domniile şi stăpânirile cereşti - lumea îngerilor buni şi răi – Iuda 8/b; Efeseni 6:12; 2 Petru 2:10-13).

Aplicaţie practică: Arătaţi ce mărturii dovedesc că starea de  decădere moral-spirituală din vremea lui Iuda este şi starea lumii din zilele noastre şi care dintre ereziile promovate de gnostici reprezintă cel mai mare pericol pentru creştinii de astăzi

2.    Exemplificarea stării de decădere moral spirituală

Iuda exemplifică starea de decădere moral-spirituală a celor din vremea lui făcând referire la arhanghelul Mihael, care, conform tradiţiei orale, s-a luptat cu diavolul pentru trupul lui Moise (Iuda 9; Exodul 2:12; Deuteronomul 34:5-6). Arhanghelii sunt fiinţe angelice cu autoritatea cea mai înaltă. Prefixul „arch” sugerează şefia sau conducerea.

Autoritatea arhanghelului Mihail este evidenţiată atât de poziţia sa de conducător al oştirii cereşti (Apocalipsa 12:7-12), cât şi de misiunea care i-a fost încredinţată (este apărătorul Israelului - Daniel 10:21;12:1, conduce oştirea cerească în lupta împotriva lui Satan – Apocalipsa 12:7-12 şi va anunţa revenirea Domnului Isus, fiind prezent în mod activ la acest mare eveniment 1 Tesaloniceni 4:16).  Spre deosebire de gnosticii care batjocoreau autorităţile cereşti, Iuda arată că arhanghelul Mihael a avut o cu totul altă atitudine. Cu toate că era înzestrat cu o aşa autoritate, el n-a rostit o judecată asupra lui Satan şi nici nu l-a blestemat, ci numai l-a mustrat, lăsând ca judecata să fie împlinită de Dumnezeu (Iuda 10; 2 Petru 2:11; Zaharia 3:1-2).

Aplicaţie practică: arătaţi în ce fel este atitudinea arhanghelului Mihael faţă de Satan un exemplu privind atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioşi faţă de vrăjmaşi.

3.    Efectele stării de decădere moral-spirituală

Iuda prezintă  efectele stării de decădere moral-spirituală arătând că cei ce se manifestă în felul acesta (gosticii),  sunt „oameni”, nu „fraţi” (Iuda 8; 2 Timotei 3:1-5; 2 Tesaloniceni 3:6; 2 Timotei 6:3-5), sunt într-o stare de rătăcire spirituală (batjocoresc ceea ce nu cunosc - Iuda 8), merg pe drumul pierzării (se pierd singuri - Iuda 8; 2 Petru 2:12-13), trăiesc în fire (sunt oameni fireşti – Iuda 8,19) şi şi-au pierdut demnitatea umană (sunt ca dobitoacele fără minte - Iuda 8; 2 Petru 2:12-13).

Aplicaţie practică: arătaţi care dintre aceste efecte ale stării de decădere moral-spirituală a oamenilor din zilele lui Iuda sunt mai evidente astăzi.

Întrebări pentru discuţii:

1.    Ce erezie a generat starea de decădere moral-spirituală prezentată de Iuda ?
2.    De ce i-a numit Iuda pe cei ce promovau această erezie „visători”?
3.    Ce mărturii prezentate de Iuda evidenţiază starea de decădere moral-spirituală ?
4.    Ce exemplu a folosit Iuda pentru a exemplifica atitudinea greşită a celor ce promovau gnosticismul ?
5.    De ce este arhanghelul Mihail un exemplu privind atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioşi faţă de vrăjmaşi ?
6.    Care sunt urmările decăderii moral-spirituale menţionate de Iuda ?
7.    Cum putem opri societatea în care trăim de la prăbuşire moral-spirituală ?

Pastor Dan Boingeanu