Fapte 22:1-29 (Romani 9:1-3)
Scopul lecției: Să descoperim contextul în care și-a apărat apostolul Pavel credința în fața celor din neamul său, ce mărturii a folosit pentru a-i ajuta pe iudei să-i cunoască crezul și ce reacție au avut evreii față de aceste mărturii.
Contextul lecției: După încheierea celei de-a treia călătorii misionare, apostolul Pavel s-a suit la Ierusalim pentru a sărbători (Fapte 20:16). La sfârșitul praznicului Cinzecimii, iudeii din Asia, care erau împotrivitori înverșunați ai apostolului Pavel (Fapte 13:45, 50;14:5; 21:27), au creat o mare zarvă și, acuzându-l pe apostolul Pavel de profanarea templului, au încercat să-l omoare (Fapte 21:27-29). Vestea despre acest incident a ajuns la cunoștința comandantului gărzii templului, care a intervenit, arestându-l pe Pavel (Fapte 21:32-33).
După un scurt interogatoriu prin care capitanul templului a încercat să afle identitatea celui pe care îl arestase și faptele pe care acesta le-a comis, apostolul Pavel a fost condus spre cetățuie (garnizoană), loc în care căpitanul intenționa să-și continue ancheta dincolo de zgomotul mulțimii (Fapte 21:33-34). Cânda ajuns însă pe treptele ce duceau spre cetățuie, apostolul Pavel a vorbit căpitanului în limba greacă și i-a cerut voie să se adresezemulțimii (Fapte 22:37). După ce a înlăturat suspiciunile căpitanului și și-a prezentat identitatea civilă (Fapte 21:37-39), apostolul Pavel a primit acceptul pentru a se adresa mulțimii (Fapte 21:40) și a vorbit celor prezenți despre identitatea, crezul, experiențeleși misiunea sa (Fapte 22:1-29).
Conținutul lecției: Studiind cuvântarea apostolului Pavel, ținută în fața conaționalilor săi de pe treptele care duceau spre cetățuie, descoperim:
1. Contextul în care și-a depus apostolul Pavel mărturia vieții în fața celor din neamul său
Apostolul Pavel și-a depus mărturia vieții și a crezului său în fața iudeilor în condiții deosebit de vitrege, deoarece: mulțimea care îl asculta era învrăjbită (Fapte 22:27-31), acuzațiile care i se aduceau erau deosebit de grave (Fapte 21:28), a trebuit să vorbească după ce fusese bătut (Fapte 21:32), iudeii care au generat această răzvrătire îi doreau moartea (Fapte 21:31;36), el era arestat și ținut în lanțuri (Fapte 21:33) iar căpitanul templului era suspicios și interesat să-și continue ancheta (Fapte 21:37-38).
În pofida atâtor obstacole, apostolul Pavel a folosit și acest context pentru a predica Evanghelia și a depune o nouă mărturie pentru cei din neamul său. Mai mult însă decât atât, el a reușit să obțină acceptul căpitanului templului pentru a depune acestă mărturie și a făcut și liniște în mijlocul acelei mulțimi în fața căreia căpitanul garnizoanei și soldații care îl însoțeau au trebuit să se declare învinși.
Apostolul Pavel a schimbat contextul în care le-a vorbit celor din neamul său, deoarece a vorbit cu înțelepciune în fața autorităților. El a reușit să schimbe atitudinea autorităților prin faptul că a comunicat în limba pe care reprezentanții acestorao vorbeau și a prezentat numai informațiile care erau necesare pentru a-și arăta identitatea civilă și pentru a înlătura toate suspiciunile. În același timp, apostolul Pavel a schimbat și atitudinea celor ce-l ascultau, fiindcă a comunicat cu ei în limba lor maternă (Fapte 21:40), a folosit o adresare politicoasă (Fapte 22:1) și le-a prezentat experiența personală (Fapte 22:2-21).
2. Modul în care și-a depus apostolul Pavel mărturia vieții în fața celor din neamul său
Adresându-se unor teologi erudiți, apostolul Pavel a evitat în cuvântarea sa subiectele teologice și și-a depus mărturia personală prin care a descoperit un exemplu practic al transformării pe care o face Dumnezeu în viața celor ce se întorc la Hristos. Urmărind felul în care apostolul Pavel s-a adresat celor din neamul său descoperim un exemplu privind ceea ce trebuie să conțină o mărturie personală.
Astfel, mărturia personală trebuie să includă: o prezentare clară a identității (Fapte 22:3), o descriere a vieții trecute (de dinaintea întâlnirii cu Hristos ““ Fapte 22:3-4), o prezentare a momentului întâlnirii cu Hristos (Fapte 22:6-15), o dovadă a schimbării pe care a făcut-o Dumnezeu în viața ta (Fapte 22:16) și o motivație concretă privitoare la planul lui Dumnezeu pentru tine (Fapte 22:17-21).
3. Reacția iudeilor față de mărturia depusă de apostolul Pavel în fața celor din neamul său
Întreaga audiență l-a ascultat pe apostolul Pavel până în momentul în care acesta a pomenit cuvântul”neamuri” (Fapte 22:22). La auzul acestui cuvânt iudeii s-au răsculat și s-au manifestat cu violență cerând moartea apostolului Pavel (Fapte 22:22-23). Fiindcă învrăjbirea era deosebit de mare, apostolul Pavel a scăpat din mâinile iudeilor și de pedepsele aplicate de romani, descoperindu-și cetățenia sa romană (Fapte 22:24-29).
Întrebări pentru discuții :
1. Cine a declanșat răzvrătirea de la templu în urma căreia a fost arestat apostolul Pavel ?
2. În ce context și-a depus apostolul Pavel mărturia personală în fața celor din neamul său ?
3. Cum a reușit apostolul Pavel să primească acceptul căpitanului templului pentru a se adresa mulțimii ?
4. Cum a reușit apostolul Pavel să facă liniște într-o mulțime învrăjbită ?
5. Ce elemente din mărturia depusă de apostolul Pavel constituie un exemplu privind modul în care și noi trebuie să ne prezentăm mărturia personală ?
6. Ce reacție au avut iudeii față de mărturia personală a apostolul Pavel ?
7. De ce i-a învrăjbit atât de tare pe iudei rostirea numelui “neamuri”?
Pastor Dan Boingeanu
